A şaptea legislatură

CAPITOLUL 3

REGULI GENERALE PENTRU DESFĂŞURAREA ŞEDINŢELOR

Articolul 145

Accesul în sala de şedinţe

(1) Cu excepţia deputaţilor Parlamentului, a membrilor Comisiei şi ai Consiliului, a Secretarului General al Parlamentului, a membrilor personalului care îi deserveşte pe aceştia, a experţilor sau a funcţionarilor Uniunii, nicio persoană nu poate intra în sala de şedinţe.

(2) Numai persoanele care deţin o legitimaţie de acces eliberată periodic în acest scop de către Preşedinte sau Secretarul General sunt admise în tribune.

(3) Publicul admis în tribune rămâne aşezat şi păstrează liniştea. Orice persoană care îşi exprimă aprobarea sau dezaprobarea este imediat scoasă afară de aprozi.

Articolul 146

Regimul lingvistic

(1) Toate documentele Parlamentului se redactează în limbile oficiale.

(2) În Parlament, toţi deputaţii au dreptul să se exprime în limba oficială pe care o aleg. Intervenţiile într-una dintre limbile oficiale se interpretează simultan în fiecare dintre celelalte limbi oficiale şi în orice altă limbă pe care Biroul o consideră necesară.

(3) În cursul reuniunilor comisiilor şi delegaţiilor interpretarea se asigură din şi în limbile oficiale utilizate şi solicitate de membrii titulari şi supleanţi ai comisiei sau ai delegaţiei în cauză.

(4) În cursul reuniunilor comisiilor sau ale delegaţiilor în afara locurilor obişnuite de desfăşurare a activităţii, interpretarea se asigură din şi în limbile membrilor care şi-au confirmat participarea la reuniune. Acest regim poate fi simplificat în mod excepţional, cu acordul membrilor comisiilor sau ai delegaţiilor. În caz de dezacord, Biroul este cel care hotărăşte.

În cazul în care se constată, după anunţarea rezultatelor unui vot, că textele redactate în diferitele limbi nu sunt perfect echivalente, Preşedintele hotărăşte asupra validităţii rezultatului anunţat în temeiul articolului 171 alineatul (5). În cazul validării rezultatului, Preşedintele stabileşte versiunea care trebuie considerată adoptată. Cu toate acestea, versiunea originală nu poate fi întotdeauna considerată text oficial, întrucât se poate întâmpla ca toate textele redactate în celelalte limbi să fie diferite de textul original.

Articolul 147

Dispoziţie tranzitorie

(1) În cursul unei perioade de tranziţie, care se va încheia la sfârşitul celei de-a şaptea legislaturi¹⁶, se poate deroga de la dispoziţiile articolului 146 dacă şi în măsura în care, deşi s-au luat toate măsurile necesare în acest sens, nu se poate dispune de un număr suficient de interpreţi şi traducători pentru o anumită limbă oficială.

(2) La propunerea Secretarului General, Biroul stabileşte, pentru fiecare dintre limbile oficiale în cauză, dacă sunt îndeplinite condiţiile definite la alineatul (1) şi îşi revizuieşte decizia la fiecare şase luni pe baza unui raport al Secretarului General privind progresele realizate. Biroul adoptă normele de aplicare necesare.

(3) Se aplică derogările temporare, stabilite de Consiliu în temeiul tratatelor, în ceea ce priveşte redactarea actelor legislative, cu excepţia regulamentelor adoptate în comun de Parlamentul European şi de Consiliu.

(4) Parlamentul, la recomandarea motivată a Biroului, poate hotărî în orice moment abrogarea anticipată a prezentului articol sau, la împlinirea termenului indicat la alineatul (1), prelungirea acestuia.

Articolul 148

Distribuirea documentelor

Documentele folosite ca bază a dezbaterilor şi a deciziilor Parlamentului se tipăresc şi se distribuie deputaţilor. Lista acestor documente se publică în procesul-verbal al şedinţelor Parlamentului.

Fără a aduce atingere aplicării primului paragraf, deputaţii şi grupurile politice au acces direct la sistemul informatic intern al Parlamentului pentru consultarea oricărui document pregătitor fără caracter confidenţial (proiect de raport, proiect de recomandare, proiect de aviz, document de lucru, amendamente depuse în comisie).

Articolul 149

Repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt și lista vorbitorilor

(1) Conferinţa preşedinţilor poate propune, în vederea derulării unei dezbateri, repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt. Parlamentul hotărăşte fără dezbatere asupra acestei propuneri.

(2) Niciun deputat nu poate lua cuvântul dacă nu a fost invitat de Președinte. Vorbitorul ia cuvântul de la locul său și se adresează Președintelui. În cazul în care un vorbitor se îndepărtează de la subiect, Președintele îi atrage atenția cu privire la aceasta.

(3) Președintele poate întocmi, pentru prima parte a unei anumite dezbateri, o listă a vorbitorilor care să includă una sau mai multe runde de vorbitori de la fiecare grup politic care dorește să ia cuvântul, în ordinea mărimii lor, și un vorbitor din partea deputaților neafiliați.

(4) Timpul afectat luărilor de cuvânt pentru această parte a dezbaterii se repartizează în funcție de următoarele criterii:

(a) o primă fracţiune din timpul afectat luărilor de cuvânt se repartizează în mod egal între toate grupurile politice;

(b) o a doua fracţiune se repartizează între grupurile politice proporţional cu numărul lor total de membri;

(c) deputaţilor neafiliaţi li se atribuie global un timp afectat luărilor de cuvânt calculat în funcţie de fracţiunile de timp atribuite fiecărui grup politic, în conformitate cu literele (a) şi (b).

(5) În cazul în care, pentru mai multe puncte de pe ordinea de zi, se stabileşte o repartizare globală a timpului afectat luărilor de cuvânt, Preşedintele este informat de către grupurile politice cu privire la fracţiunea de timp pe care au intenţia să o consacre fiecăruia dintre aceste puncte. Preşedintele asigură respectarea timpului afectat luărilor de cuvânt astfel repartizat.

(6) Restul timpului afectat luărilor de cuvânt pentru o dezbatere nu se repartizează în prealabil. În schimb, ca regulă generală, Președintele dă cuvântul deputaților pentru cel mult un minut. Președintele se asigură, în măsura posibilului, că intervin alternativ vorbitori reprezentând curente politice diferite și provenind din state membre diferite.

(7) La cerere, se poate acorda prioritar cuvântul președintelui sau raportorului comisiei competente și președinților de grupuri politice care se exprimă în numele grupului lor sau vorbitorilor care îi înlocuiesc.

(8) Președintele poate da cuvântul deputaților care indică, prin ridicarea unui cartonaș albastru, dorința lor de a adresa o întrebare cu o durată de cel mult o jumătate de minut unui alt deputat, în timpul luării de cuvânt a acestuia din urmă, dacă vorbitorul este de acord și dacă Președintele este convins că acest lucru nu va întrerupe dezbaterea.

(9) Timpul afectat luărilor de cuvânt se limitează la un minut pentru intervențiile privind procesul-verbal al şedinţei, moțiunile de procedură şi intervențiile privind modificările proiectului definitiv de ordine de zi sau ale ordinii de zi.

(10) Fără a aduce atingere celorlalte competențe disciplinare de care dispune, Președintele poate hotărî să suprime, din stenogramele şedinţelor, intervențiile deputaților care nu au obținut în prealabil cuvântul sau care depășesc timpul atribuit.

(11) În cursul dezbaterii unui raport, Comisia și Consiliul sunt audiate, în general, imediat după prezentarea raportului de către raportor. Comisia, Consiliul și raportorul pot lua din nou cuvântul, în special pentru a răspunde la intervențiile deputaților.

(12) Deputaţii care nu au luat cuvântul în cursul unei dezbateri pot preda, cel mult o dată în timpul unei perioade de sesiune, o declaraţie scrisă de cel mult 200 de cuvinte, care va fi anexată la stenograma dezbaterii.

(13) Fără a aduce atingere articolului 230 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Președintele încearcă să ajungă la un acord cu Comisia, Consiliul și Președintele Consiliului European privind repartizarea adecvată a timpului afectat acestora pentru luările de cuvânt.

Articolul 150

Intervenţii cu durata de un minut

În timpul primei şedinţe a fiecărei perioade de sesiune, Preşedintele poate acorda cuvântul, pentru cel mult 30 de minute, deputaţilor care doresc să atragă atenţia Parlamentului cu privire la o chestiune politică importantă. Timpul acordat fiecărui deputat pentru a lua cuvântul nu trebuie să depăşească un minut. Preşedintele poate autoriza o altă perioadă similară în alt moment al aceleiaşi perioade de sesiune.

Articolul 151

Intervenţii pentru chestiuni de ordin personal

(1) Orice deputat care solicită să intervină pentru o chestiune de ordin personal intervine la încheierea dezbaterii punctului de pe ordinea de zi examinat sau în momentul adoptării procesului-verbal al şedinţei la care se referă solicitarea de intervenţie.

Vorbitorul nu are dreptul să se exprime asupra fondului dezbaterii, acesta având doar dreptul de a respinge fie remarcile din cursul dezbaterii care îl privesc personal, fie opiniile care îi sunt atribuite sau de a-şi rectifica propriile declaraţii.

(2) Nicio intervenţie pentru o chestiune de ordin personal nu poate depăşi trei minute, cu excepţia cazului în care Parlamentul ia o altă decizie.