A special report on the world economy

The morning after

For everyone else the new normal will be less bleak. The world economy will not, it seems, relive the 1930s. It should also avoid Japan’s lost decade of the 1990s. Instead, the future of many Western economies will look more like continental Europe in the 1980s, with large deficits, heavy public debts and stubborn unemployment. After the fear and panic of the past two years, that may come almost as an anticlimax. But that is the way crises often end. “The commercial storm leaves its path strewn with ruin,” observed the Victorian economist Alfred Marshall and his wife Mary in 1879. “When it is over there is calm, but a dull, heavy calm.”

9. Afacerea panourilor solare, faliment pe linie
Probabil că mulţi dintre dumneavoastră sunteţi familiarizaţi cu celulele fotovoltaice. De data acesta nu este vorba doar despre calculatorul de buzunar sau ceasul de la mână. Producţia de energie electrică sau termică solară este o afacere extraordinara, o afacere de vis. În Spania, Germania, Austria, Cehia sau chiar în Bulgaria. În lumea civilizată, producerea de energie regenerabilă nu mai este doar o soluţie mai ieftină şi mai etică, ci tinde să devină un business extins. Deja, la nivel european, se poate vorbi despre o perioadă de post-boom, afacerile cu energie solară aflându-se în perioada de aşezare după câţiva ani de dezvoltare explozivă. O poveste specific românească: la ceilalţi se termină, la noi nici nu a început. Guvernul României blochează un întreg sector economic prin simplul fapt că nu face nimic, totul pe aceleaşi considerente politicianiste. Directiva europeană cunoscută sub sintagma „20/20/20” a dat startul afacerilor solare. Până în 2020, UE trebuie să-şi reducă cu 20% emisiile de noxe şi să producă 20% din totalul energiei din surse regenerabile. Se întâmpla în 2005 şi, de atunci, Uniunea dă bani pentru proiecte „verzi”. În octombrie 2008, autorităţile româneşti au produs, la rândul lor, Legea 220, care ar trebui să reglementeze lucrurile în domeniu. Ministerul Mediului, prin Adminstraţia Fondului de Mediu (AFM), a lansat programul „Casa Verde” cam în acelaşi timp, încercând subvenţionarea in vestiţiilor în energie regenerabilă. La sfârşitul lunii septembrie, nu există încă normele de aplicare a Legii 220, deci aceasta este nefuncţională, s-a renunţat la proiectul „Casa verde” şi încă să lucrează la un ghid al aplicantului pentru finanţarea proiectelor respective. Pe culoare se vorbeşte că fostul ministru PSD al mediului, Nicolae Nemirschi, nu s-a înţeles cu ministrul economiei, Adriean Videanu, cu privire la firmele care urmează să fie autorizate pentru a aplica programul. Drept urmare, au renunţat de tot. Bani sunt, AFM are la dispoziţie aproape 150 milioane de euro, Ministerul Economiei, gestionarul fondurilor europene pentru energie, încă o dată pe atât, însă este imposibil să accesezi aceşti bani. Potrivit lui Vlad Marcoci, preşedintele AFM, s-au depus până acum 150 de cereri de finanţare pentru proiecte de producere de energie „verde”, o parte dintre acestea fiind pentru producţia de energie solară. Toate vin din partea unor autorităţi locale, care vor să pună panouri solare pe spitale, şcoli şi alte instituţii, care primesc 70% din valoarea proiectului. În cazul companiilor private, finanţarea este de 50%, maximum 5 milioane de euro. „Legea prevede o subvenţie de 90% în cazul persoanelor fizice care vor să-şi monteze panouri solare. Însă statul nu poate avea o relaţie contractuală cu o persoană fizică, pentru a putea beneficia de subvenţii doritorii trebuind să-şi formeze o asociaţie de proprietari”, spune Marcoci, completând că nu există însă nici măcar o astfel de cerere de finanţare. Investiţia într-un sistem solar complet pentru producerea de apă caldă şi energie termică pentru o locuinţă porneşte de la 500-600 euro şi poate ajunge până la câteva mii. În principiu, investiţia se amortizează în 3-4 ani, după care apa caldă şi o parte din căldură sunt pe gratis pe totată durata de viaţă a panourilor solare, adică 20-25 de ani. Însă businessul adevărat îl reprezintă fermele solare. Un exemplu la îndemână este cel al Cehiei, unde afacerile solare sunt în plin avânt. Statul ceh garantează un preţ de 0,48 euro pentru fiecare kW livrat în reţea de un producător de electricitate solară, de cinci ori mai mare decât preţul obişnuit. Preţul este garantat pe 20 de ani, putând fi modificat anual cu maximum 5%, ceea ce face ca afacerea să fie predictibilă şi uşor de gestionat. În acest moment, capacitatea de producţie de energie solară totală din Cehia este de aproape 90 MW, triplându-se în ultimele 12 luni.În Spania, cel mai mare producător de energie solară din lume, afacerea a atras un interes atât de mare încât astăzi se produc 2,5 GW, mult peste ţinta guvernului, care de altfel a decis reducerea subvenţiilor pentru că nu mai poate face faţă. Marii investitori spanioli se orientează acum către centrul şi estul Europei. În România, spune Nicolae Florişteanu, directorul subsidiarei locale a companiei olandeze Girasolar, capacitatea totală instalată de producţie a energiei solare este de 0,1 MW.„Potenţialul fermelor solare este foarte mare, însă lipsa legislaţiei şi procesul complicat de obţinere a finanţărilor frânează dezvoltarea”, spune Florişteanu. Relevantă este o simulare de investiţie realizată de Girasolar, o fermă solară în zona Piatra-Neamţ, cu o capacitate de producţie de 3 MW/h. Investiţia iniţială ar fi de 12 milioane de euro, iar ferma ar produce, în medie, 5.100 MW pe an. Dacă subvenţia ar fi luată în discuţie acum de guvern (patru certificare verzi pentru fiecare MW produs fotovoltaic), ar rezulta un preţ la livrarea în reţea de aproximativ 0,25 euro pe kW. Ferma ar încasa astfel circa 1,3 milioane euro anual, iar investiţia s-ar amortiza în puţin peste nouă ani, urmând ca restul duratei de viaţă, de 10-15 ani, să meargă doar pe profit.Dacă investitorul ar obţine şi o finanţare, legală, de 50% din valoare investiţiei, amortizarea s-ar face până în cinci ani şi profiturile s-ar acumula timp de 20 de ani, adică zeci de milioane de euro. Compania VES, din Sighişoara, a depus încă din octombrie 2008 un proiect prin care cerea finanţare europeană pentru înfiinţarea unei secţii de producţie a panourilor şi sistemelor solare. Valoare finanţată este de 2 milioane de euro, jumătate din totalul investiţiei. „Am primit de curând un telefon de la cineva de la Autoritatea de management a fondurilor europene, singurul semn pe care l-am avut în anul ce a trecut de la depunere. Ne întrebau dacă ne mai interesează finanţarea”, îşi exprimă nemulţumirea Ioan Ciotloş, directorul VES SA. Aplicarea metodei cu certificatele verzi, încă în stadiul experimental, este greoaie şi oricum actualul cuantum, un certificat pentru 1 MW „verde”, nu este suficient. Majoritatea statelor europene oferă o subvenţie directă. Vidului sau haosului legislativ i se adaugă şi „mofturile” transportatorilor de energie, sistemul naţional având puncte unde nu poate prelua electricitate suplimentară. „Ar fi bine dacă ni s-ar spune, investiţi în zona asta sau în asta pentru că aici vă putem prelua producţia”, adaugă directorul Girasolar. Cel mai probabil, legi clare în domeniu, ceea ce înseamnă, de fapt, startul efectiv al afacerilor cu energie regenerabilă, nu vom avea mai devreme de anul viitor. Asta însemnă, cred majoritatea celor implicaţi în domeniu, că viitorul solar al României se amână cu cel puţin doi ani, luând în calcul şi perioada necesară realizării investiţiilor. Ar putea fi prea târziu.

10. Azerbaidjan a făcut o ofertă României pentru a furniza 7,3 miliarde mc gaze, prin Nabucco
Republica Azerbaidjan a făcut o ofertă României pentru furnizarea a 7,3 miliarde metri cubi gaze prin Nabucco, pentru proiectul Nabucco, au declarat, astăzi, pentru NewsIn, surse guvernamentale.
Secretarul de stat din MinisterulEconomiei, Tudor Şerban, a declarat joi, la "Black Sea Energy and Economic Forum", ce are loc la Bucureşti, între 30 septembrie şi 2 octombrie, că o ţară din regiunea Caspică vrea să dea României 7,3 miliarde mc gaze, pentru gazoductul Nabucco şi că acea ţară ar putea fi Turkmenistan, Azerbaidjan sau Kazahstan.Tudor Şerban a menţionat joi faptul că ţara respectivă condiţionează această livrarea de construcţia gazoductului înaintea concurentului South Stream, care este susţinut de Rusia.Proiectul Nabucco prevede construirea unui gazoduct care să transporte anual până la 31 de miliarde de metri cubi de gaz provenind din Asia Centrală în special spre Uniunea Eurospeană.Nabucco, proiect lansat în 2002, ar urma să intre în funcţiune în 2014, iar costul său este estimat la 7,9 miliarde de euro, însă specialiştii sunt de părere că banii vor fi greu de găsit, din cauza crizei financiare globale. Nabucco este contracarat şi de eforturile Federaţiei Ruse de a construi, la rândul ei, South Stream, gazoduct proiectat să lege Rusia de Europa pe sub Marea Neagră, ocolind Ucraina.Potrivit planurilor iniţiale ale consorţiului Nabucco, gazoductul ar urma să aibă ca ţări furnizoare, într-o primă fază, Azerbaidjanul, Turkmenistanul şi Kazahstanul, iar mai târziu să fie luate în considerare şi Iranul sau Irakul, pentru a atinge capacitatea de 31 de miliarde de metri cubi.Din consorţiul Nabucco fac parte, cu câte o parte egală de 16,67%, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (România), Botaş (Turcia) şi RWE (Germania). Azerbaidjanul, Georgia, Turcia şi Egiptul au semnat în luna mai un acord privind grăbirea construcţiei de conducte din zonă, inclusiv Nabucco, iar UE este dispusă să aloce acestui proiect câteva milioane de euro.În plus, la 13 iulie, cele cinci state de tranzit din consorţiu - România, Turcia, Bulgaria, Ungaria şi Austria

• 
  au semnat la Ankara un acord interguvernamental pentru construirea gazoductului.
  

11. Agentiile de rating nu se emotioneaza in fata crizei de la Bucuresti
Destramarea coalitiei de guvernamânt nu are un impact imediat asupra ratingurilor României, întrucât executivul a implementat, pâna în prezent, cu succes, programul stabilit cu Fondul Monetar International (FMI), a anuntat, ieri, agentia de evaluare financiara Standard & Poor's (S&P). În pofida unui climat tensionat în interiorul coalitiei guvernamentale dupa alegerile generale din 2008, situatie accentuata înainte de alegerile prezidentiale, guvernul a implementat cu succes programul stabilit cu FMI si Uniunea Europeana (UE), fapt evident în urma acordarii primelor doua transe ale acordului cu Fondul, se arata într-un comunicat al S&P, citat de Mediafax. În urma iesirii Partidului Social Democrat din coalitia de guvernamânt, PD-L ar putea sa încerce obtinerea de sprijin din partea partidelor de opozitie sau sa recurga la alegeri anticipate. Daca actuala situatie va conduce la un blocaj politic care sa împiedice guvernul sa-si îndeplineasca programulde consolidare economica si fiscal, iar situatia finantelor se înrautateste, ratingurile suverane ale României s-ar putea confrunta cu presiuni de revizuire în scadere. România beneficiaza de calificativele "BB+/B" pentru credite în valuta si "BBB-/A-3" pentru împrumuturi în lei. Perspectiva calificativelor este negativa la creditele pe termen lung, atât pentru ratingurile în valuta, cât si pentru cele în lei. Analistul S&P Marko Mrsnik a declarat, joi, ca agentia ar putea retrograda ratingul României, daca situatia politica va conduce la neîndeplinirea programului de consolidare fiscala si economica la care s-a angajat în acordul cu FMI, si, astfel, la o înrautatire a finantelor publice. S&P a fost prima mare agentie de rating internationala care a plasat ratingul României la nivelul speculativ (junk), în toamna anului trecut, chiar în pragul alegerilor parlamentare. Agentia de evaluare financiara a revizuit în sens negativ estimarile pentru acest an privind contractia economiei României, de la 5% la 7,6%, si deficitul bugetar, de la 6% din PIB la 6,6% din PIB, perspective mai optimiste, însa, decât cele mai recente prognoze ale FMI.

12. Loviti de criza, romanii s-au indreptat spre vinul mai ieftin
Romanii nu renunta vinuri, dar multi au fost constransi de criza sa cheltuiasca sume mai mici pentru achizitia sticlelor, recunosc somelierii prezenti la Targul de Vinuri ce se desfasoara in acest final de saptamana in Capitala. Tot pe fondul recesiunii, multi dintre iubitorii de vinuri s-au indreptat mai mult decat inainte catre oferta producatorilor autohtoni. “Daca in 2008 suma pe care era dispus s-o cheltuiasca pe o sticla de vin oscila intre 10 si 30 de lei, in 2009, clientiidau intre 5 si 15 lei”, ne-a declarat somelierul Virgil Dumitrascu, adaugand ca in sprijin le-au venit promotiile oferite in acest an de producatori si distribuitori. “E adevarat ca au scazut vanzarile, dar ca cifra de afaceri, nu ca volum, pentru ca a trebuit sa stimulam consumul. Principala metoda a fost « x+1 gratis», iar efectul in unele cazuri a ajutat la cresterea vanzarilor de doua si chiar trei ori pe anumite sortimente. O problema este ca atat distribuitorii, cat si clientii tind sa se obisnuiasca cu asemenea promotii. Este tributul pe care il platim, dar care ne ajuta sa dezvoltam o piata solida”, ne-a declarat Titi Babusanu, marketing manager in cadrul Vinia. Exista insa si oferte ale importatorilor, promovate in principal in lanturile de magazine comerciale

, experimente. “Aducem vinuri din 15 tari, atat din tarile UE, cat si din Noua Zeelanda, Chile, Africa de Sud. 40% dintre vanzarile pe vinuri de import sunt pentru cele din Italia si Franta, pentru ca soiurile sunt mai apropiate de cele romanesti”, sustine Andrei Tache, manager de vinuri in cadrul hipermarketului Real.

Potrivit somelierilor, in anotimpurile calduroase sunt consumate in general vinurile albe, urmand ca pe timp de iarna sa se egalizeze proportia intre cel rosu si cel alb. Pe de alta parte, inca persista la nivelul consumatorilor romani preferinta pentru vinurile demidulci si demiseci, precizeaza somelierii.
“Vinul alb, demisec si demidulce detine un procent de 70-75% din vanzari. Este si normal, din moment ce in podgoriile romanesti predomina strugurii albi, iar importul reprezinta circa 4% din piata”, ne-a spus Babusanu. “In oferta noastra predomina vinul rosu, cu 60%, iar primul sortiment care dispare este un Merlot sec, chiar daca este cel mai scump, deoarece clientii opteaza pentru calitate”, precizeaza Sergio Faleschini, presedintele Vinarte. Piata este in schimbare, adauga producatorii, aratand ca fata de perioada comunista, cand se producea vin de masa, de calitate scazuta, in ultimii ani au inceput sa se remarce si concurenti de elita, care incearca sa schimbe exigentele consumatorilor. Pe educarea consumatorilor mizeaza si somelierii. “Vinul este la baza sec, dar soiul preferat de romani e demidulce. Cresterea zaharurilor necesita o echilibrare cu sulf. Cu cat nivelul de sulf este mai ridicat, creste riscul unei dureri de cap a doua zi. De aceea este necesar sa invatam tainele vinului. Pentru ca noi, romanii, bem mult, dar nu stim sa bem”, sustine Marian Timofti, somelier.