Concluzii:
Abaterile presei de la normele profesionale au fost sancționate de instanțe, în baza noului Cod Civil (intrat în vigoare în toamna lui 2011). Numărul proceselor pare să fie în creștere.
Hotărârile instanțelor în materie civilă sunt incongruente și, astfel, devin lipsite de previzibilitate. Fapte mai grave sunt sancționate mai blând de instanțe, fapte mai puțin grave, sunt sancționate mai dur.
Există hotărâri care țin cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar există și hotărâri care încalcă testul de proporționalitate cu gravitatea faptei și de necesitate într-o societate democratică, limitând deci, nejustificat, dreptul la libertatea de exprimare. De exemplu: obligarea la publicarea de scuze, obligarea la publicarea în edițiile tipărite ale ziarelor inclusiv al unora care, de multe ori, nu se află în proprietatea și controlul celor sancționați, a hotărârilor judecătorești integrale, obligarea prin ordonanțe președințiale la ștergerea unor postări din spațiul on-line. Cea mai periculoasă dintre aceste măsuri este obligarea la ștergerea unor articole din mediul online în integralitate, pentru că ar încălca reputația unor persoane.
Au apărut situații în care redactori șefi/directori editoriali sunt executați silit la plata daunelor morale, ca persoane fizice, pentru articole pe care nu le-au scris, ca urmare a faptului că instituțiile media intră în faliment și nu mai pot fi executate, iar autorii articolelor sunt necunoscuți sau nu mai pot fi executați.
Au existat cazuri în care s-au acordat daune morale record, în valoare de 3.500.000 de lei (un litigiu ce a implicat o companie mare de cablu și două televiziuni private importante, în urma unei campanii de denigrare) și 250.000 de lei (un litigiu ce a vizat dreptul la imagine al unui înalt funcționar al statului).
Un site de anunțuri și administratorii acestuia au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de proxenetism în urma publicării anunțurilor unor persoane care își ofereau serviciile sexuale contra cost (prostituția nu este incriminată penal).
România a pierdut încă un proces la CEDO pe libertate de exprimare.
Recomandări pentru jurnaliști:
Citiți „Libertatea de exprimare și noul Cod civil”548, „Ghidul juridic pentru ziariști”549 și „Cazuistica libertății de exprimare în jurisprudența românească”550
Ziariștii și instituțiile de presă pot cere instanței să oblige reclamanții la plata cheltuielilor de judecată.
Faceți publicitate deciziilor instanțelor care privesc jurnaliștii și cetățenii care își exercită dreptul la liberă exprimare.
Faceți plângere la CEDO dacă sunteți condamnați definitiv la plata unor daune disproporționate sau dacă primiți sancțiuni exagerate pentru afectarea reputației, demnității sau imaginii unei persoane sau pentru încălcarea dreptului la viață privată.
Apelați la organizațiile de drepturile omului/de media pentru a fi sprijiniți în fața instanțelor.
Recomandări pentru autorități, politicieni și alți cetățeni:
Respectați dreptul la liberă exprimare și acceptați critica liberă. Apelați la instanțe numai împotriva acelor materiale din mass-media care nu sunt de interes public și care sunt realizate cu rea-credință.
Recomandări pentru magistrați:
Unele dintre afirmațiile pentru care presa a fost sancționată de instanțe s-au dovedit ulterior adevărate sau parțial adevărate, ceea ce înseamnă că interesul în a permite presei să dezbată chestiuni de interes public ar trebui să cântărească mai greu în fața judecătorilor.
O alternativă rezonabilă, în cazul în care se dorește obligarea la publicarea hotărârilor instanțelor, este să se solicite doar publicarea dispozitivului hotărârii, dimensiunea acestuia fiind mult mai rezonabilă din punctul de vedere al publicării în presa scrisă și suficient de clară în conținut. Hotărârile integrale pot fi publicate în ziarele on-line aflate în proprieatea/controlul celor sancționați.
CEDO a considerat că obligarea la ștergerea unor articole din spațiul on-line pentru că ar încălca dreptul la reputație al unor persoane încalcă articolul 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Soluția rezonabilă amintită de CEDO ar putea fi obligarea la inserarea în pagina cu articolul a unui anunț referitor la obiectul litigiului referitor la articol și concluziile instanței de judecată.
Obligarea la prezentarea de scuze riscă să încalce dreptul la libertatea de conștiință, așa cum este acesta statuat de Constituția României.
Urmăriți și respectați jurisprudența CEDO.
CC BY 3.0
ActiveWatch
Membră a Rețelelor Internaționale Reporteri fără Frontiere și IFEX
Calea Plevnei nr. 98, bl. 10C, sector 1, București; CP 2 OP 67
021 313 40 47 021 637 37 67
freeex@activewatch.ro
www.activewatch.ro blog.activewatch.ro
www.facebook.com/ActiveWatch
freeex.activewatch.ro
Dostları ilə paylaş: |