ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicarea liberă în interes public. Acest raport a fost redactat în cadrul Programului FreeEx al ActiveWatch. Misiunea FreeEx

Drepturile de autor în era digitală

Propunerea de Directivă privind Drepturile de Autor în Era Digitală⁵⁶² se apropie de votul în plenul Parlamentului European și este pe agenda discuțiilor din Consiliul European. Pe 20 iunie 2018 este așteptat votul comisiei JURI (Legal Affairs Committee) al Parlamentului European, care este comisia decisivă și care a amânat votul de aproximativ 4 ori în ultimele 6 luni.

Propunerea de Directivă privind Drepturile de Autor în Era Digitală a fost pusă în dezbatere de Comisia Europeană în septembrie 2016. Documentul are relevanță majoră pentru libertatea de exprimare și informare, în general, și pentru massmedia, în particular. Două aspecte controversate ale proiectului sunt cele referitoare la filtrarea obligatorie a conținutului pus pe platforme online de către utilizatori și la dreptul de autor auxiliar („ancillary copyright”, cunoscut și ca taxa pe link).

Filtrarea obligatorie vizează platformele video, audio, imagini sau orice alt tip de conținut. Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) a arătat că, de exemplu, o parodie încărcată pe o platformă (de ex. YouTube, Flickr, Wikipedia) ar putea fi blocată automat încă de la upload, iar tehnologii de acest tip vor fi obligatoriu de implementat⁵⁶³.

Dreptul de autor auxiliar are drept sursă eforturile concertate ale presei mainstream din anumite zone din Europa occidentală care încearcă să creeze o nouă categorie de drept de autor, care are impact asupra libertății utilizatorilor de Internet de a trimite linkuri către diverse tipuri de conținut⁵⁶⁴. Prin crearea acestui nou drept de autor, publisherii ar putea cere bani pentru citarea sau preluarea unui extras dintro știre⁵⁶⁵. Sistemul a fost introdus în Germania și Spania, cu consecințe la nivel local în ceea ce privește libertatea de exprimare și informare. De exemplu, în Germania presa mainstream a negociat cu GoogleNews preluarea gratuită de linkuri și scurte extrase, dar micii agregatori de știri germani au fost excluși⁵⁶⁶. Din Spania, unde taxa pe link este obligatorie, GoogleNews pur și simplu sa retras⁵⁶⁷.

ApTI, care s-a implicat activ în campaniile de advocay referitoare la reforma copyright în UE, explică ce va însemna taxa pe link: „Dreptul de autor auxiliar va da editorilor de presă, dar nu jurnaliștilor, dreptul de a decide ce apare în rezultatele motoarelor de căutare și ce nu. Ei vor putea percepe o taxă pentru preluarea snippet-urilor (acea minimă preluare a unui articol: titlul, 1-2 rânduri de text și eventual o poză), care îi face pe cititori interesați de accesarea site-ului unde se află articolul. Dar această cotizație nu va ajunge la jurnaliști, ci doar în buzunarul trusturilor de presă”⁵⁶⁸.

Ziua Ziaristului Român – „conștiință a neamului său, martir și oștean credincios”⁵⁶⁹

În septembrie 2015 a fost înregistrată la Senat o propunere legislativă privind declararea zilei de 28 iunie ca „Ziua Ziaristului Român”⁵⁷⁰. Propunerea a fost semnată de mai mulți parlamentari UNPR și doi parlamentari PSD și PP-DD, primul în lista semnatarilor fiind Gabriel Oprea, politician aflat la acea dată în plină controversă publică și mediatică, drept urmare a conduitei sale în funcția de vicepremier al Guvernului Ponta. Proiectul de lege conține trei articole prin care se declară ziua de 28 iunie ca Ziua Ziaristului Român și se statuează că această zi poate fi marcată de către autorități ale statului, asociații, organizații neguvernamentale, muzee, reprezentanțe ale României în străinătate și de către Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune.

Semnatarul expunerii de motive atașată legii, senatorul UNPR Haralambie Vochițoiu, argumentează că: „Ziaristul român a fost, de-a lungul vremurilor, conștiința neamului său și s-a aflat în primele rânduri ale luptei pentru independență, libertate socială, redeșteptare și reîntregire națională. (...) Ziaristul român a fost și se află înrolat în marea Oaste a neamului românesc, Limba Română, ca oștean credincios în apărarea Bisericii, Istoriei și Neatârnării naționale”⁵⁷¹. Conform expunerii de motive, proiectul a fost inițiat ca urmare a solicitărilor venite din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști.

Proiectul de lege a primit la începutul lunii martie 2016 aviz nefavorabil din partea Comisiei pentru cultură și media a Senatului, ca urmare a faptului că data de 28 iunie este o dată lipsită de semnificație pentru jurnaliști și, în plus, are loc și o suprapunere „nefericită cu data cedării Basarabiei, a nordului Bucovinei și a Ținutului Herța ca urmare a ultimatumului sovietic din 1940”⁵⁷². Pe 15 martie 2016 Senatul a respins proiectul de lege. În Camera Deputaților legea a avut un traseu sinuos și tumultos⁵⁷³. A ajuns pe ordinea de zi a plenului Camerei de două ori, atât în vechiul cât și în noul Parlament. A doua oară, în noul Parlament, pe 21 martie 2017, a fost retrimisă pentru raport suplimentar la Comisiile de specialitate în principal pe motiv că formularea corectă ar trebuit să fie „Ziua Jurnalistului din România”, folosind astfel varianta modernă a termenului „ziarist” și incluzând și ziariștii minoritari⁵⁷⁴.

Centrul pentru Jurnalism Independent și ActiveWatch au formulat un punct de vedere pe care l-au susținut și la dezbaterile suplimentare din ședința Comisiei de cultură, arte și mijloace de informare în masă din 4 aprilie 2017. Cele două organizații au criticat proiectul de lege pentru modul în care este definit ziaristul, considerând că descrierea „este total nepotrivită și limitativă, izvorând dintr-o retorică mai apropiată de secolul al XIX-lea. „Înseși conceptele de <> sau <>, prevăzute și de Constituția României, neagă ideea de <<înrolare>> și <>”. „În plus, menirea jurnalistului este aceea de a servi interesul public, nicidecum Biserica sau istoria”, au mai spus cele două organizații. Acestea au mai criticat proiectul, printre altele, și pentru faptul că lasă „în afara obiectului acestei legi jurnaliștii care lucrează în limbile minorităților etnice din România” și au remarcat că „a fost avansat în an electoral și poate fi considerat un demers ipocrit de captatio benevolentiae”.

Comisia pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă reunite a adoptat, în cele din urmă, un raport suplimentar negativ, la ședința din 4 aprilie 2017, deși anterior (în februarie și, respective, martie 2017 recomandaseră adoptarea acestui proiect de lege). La finalul anului 2017, Guvernul a emis un punct de vedere prin care afirma că Parlamentul trebuie să decidă oportunitatea adoptării inițiativei legislative. Până la momentul redactării acestui raport, Parlamentul nu a reușit să mai decidă nimic.

Imn, drapel, însemne naționale și ordinea constituțională⁵⁷⁵

Inițiativele de modificare a legislației care vizează imnul, drapelul și însemnele naționale par a fi o preocupare constantă, în ultimii ani, pentru parlamentari de diverse culori politice.

Astfel, în ultimii cinci ani, au existat șapte inițiative de modificare a legii privind arborarea drapelului și a intonării imnului național. Modificările vizau impunerea obligativității intonării imnului național în școlile românești sau difuzarea lui în mediul audiovizual. ActiveWatch a protestat în mai multe rânduri împotriva acestor inițiative, reclamând ingerințe în libertatea de exprimare și libertatea de conștiință.

În 2016, o inițiativă legislativă⁵⁷⁶ a vizat restricționarea drastică a intonării altor imnuri pe teritoriul României. Conform proiectului de lege, „Pe teritoriul României este interzisă intonarea unor imnuri aparținând unor state terțe nerecunoscute de România sau aparținând unor regiuni de pe teritoriul național ori a oricăror entități care militează pentru segregare teritorială sau încălcarea ordinii constituționale”.

Aceeași inițiativă interzicea „arborarea alături de drapelul României a drapelelor care nu reprezintă un stat recunoscut de România sau a drapelelor unor regiuni de pe teritoriul național sau din afara teritoriului național, regiuni care militează pentru segregare teritorială sau pentru încălcarea ordinii constituționale”. Este în mod evident vizată afișarea drapelului secuiesc și, posibil, și a drapelului istoric al Transilvaniei, un simbol care a început să fie din ce în ce mai folosit în spațiul public de grupuri de cetățeni care militează pentru autonomie locală.

În ceea ce privește intonarea imnului național, inițiativa legislativă prevedea obligativitatea intonării acestuia în următoarele situații: deschiderea și închiderea emisiunilor stațiilor Radio România și Televiziunea Română, deschiderea emisiunilor tuturor stațiilor radio și televiziunilor românești care emit pe teritoriul României, în locurile unde se desfășoară competiții sportive la nivel local, național și internațional, la începutul programului zilnic în învățământul preuniversitar.

În expunerea de motive se vorbea despre acțiuni ale unor „structuri organizate care militează pentru segregare teritorială, prin care se incită la nerespectarea ordinii constituționale” și despre faptul că „se intonează imnuri aparținând altor state sau imnuri aparținând unor organizații regionale care nu sunt recunoscute nici de România nici la nivel internațional”, aluzie din nou evidentă la Ținutul Secuiesc.

Proiectul a fost adoptat tacit de Senat în decembrie 2016 și respins în aprilie 2017 de Camera Deputaților.

În luna octombrie 2015, mai mulți senatori și deputați au inițiat modificarea Codului penal în vederea introducerii infracțiunii de „ofensă adusă unor însemne naționale”⁵⁷⁷. În prezent, lipsa de respect faţă de imn sau steag sunt sancţionate, prin reglementări speciale, cu amendă contravenţională (HG nr. 1157/2001). Adoptarea sau respingerea inițiativei trenează din iunie 2016, însă, dacă ar deveni lege, va deveni infractor oricine este autor și/ sau difuzor/ distribuitor al unor discursuri, scandări, articole, filme, cântece, desene/caricaturi care ar considerate a nu respecta steagul țării, imnul țării, emblemele sau însemnele folosite de autorități publice.

O inițiativă legislativă din februarie 2017 a deputatului Tudor Ciuhodaru⁵⁷⁸ vizează pedepsirea acțiunilor „împotriva persoanelor sau bunurilor [...] în scopul schimbării ordinii constituționale ori a îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat” cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.

În expunerea de motive, sunt menționate demonstrații care au avut loc la Târgu Mureș și în cadrul cărora s-a cerut autonomia Ținutului Secuiesc, precum și alte cereri similare ale unor europarlamentari români de etnie maghiară. Prin urmare, deputatul PSD cere ca Parlamentul României să adopte un act normativ prin care să se reglementeze faptul că „în România libertatea, democrația, dreptul de mișcare și liberă exprimare, nu pot merge până la nivelul la care, prin abordări extremiste, separatiste, revizioniste, se atacă esența statului român.” Proiectul se află în dezbaterea Camerei Deputaților, unde a primit deja un aviz negativ din partea comisiei de drepturile omului.

Toate aceste inițiative legislative pot încălca drepturile fundamentale la libertatea de exprimare politică și libertatea de conștiință.

Insulta și calomnia în penal⁵⁷⁹

În septembrie 2015, senatoarea PC Cristiana Anghel a înregistrat la Senat un proiect de modificare a Codului penal prin care propunea reincriminarea insultei, a calomniei și reintroducerea probei verității, în forma în care acestea existaseră în vechiul Cod penal⁵⁸⁰. Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități a dat un aviz favorabil proiectului de lege⁵⁸¹. Comisa juridică a adoptat un raport de respingere⁵⁸². Comisia pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă nu a fost sesizată.

Proiectul Anghel a fost respins de Senat, în martie 2016 (cu 51 de voturi împotriva proiectului, 12 pentru și 22 de abțineri). În aprilie 2016, proiectul a primit aviz negativ de la Comisia pentru drepturile omului a Camerei Deputaților⁵⁸³.

Guvernul Grindeanu a emis în aprilie 2017 un punct de vedere negativ, fără a mai aduce argumente pe larg⁵⁸⁴. Un punct de vedere al guvernului mai pe larg a fost elaborat de către Ministerul Justiției în mandatul ministrului Cazanciuc (în noiembrie 2015, asumat și de Guvernul Cioloș). Ministerul afirma atunci că „onoarea și demnitatea sunt valori care pot fi protejate deplin prin norme de drept civil, fără să fie necesară impunerea unor sancțiuni penale”⁵⁸⁵. Documentul mai afirma că, dincolo de mijloacele de apărare reglementate de Codul civil, care privesc raporturile dintre persoana prejudiciată și autorul faptei ilicite, onoarea și demnitatea persoanei sunt ocrotite în anumite condiții și prin mijloace de drept contravențional, atunci când, alături de interesele individuale, sunt afectate și alte valori, care vizează interesele generale ale societății și se referă, în acest sens, la Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice și la Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare. La data scrierii prezentului raport, deputații nu votaseră încă inițiativa legislativă.

Ordonanța „anti‐rebate”⁵⁸⁶

Ordonanța „anti-rebate”⁵⁸⁷, emisă de guvernul Ponta în 2013, amenda Legea audiovizualului, încercând să „reglementeze” circuitul banilor în publicitatea TV prin eliminarea agențiilor de publicitate ca intermediari în relația dintre clienții de publicitate și radiodifuzori (detalii în rapoartele FreeEx 2012, 2013 și 2014-2015, capitolele Legislație). Reglementările impuse de Ordonanța anti-rebate în legea audiovizualului au fost modificate în 2015, fiind aduse mult mai aproape de dorințele agențiilor de media⁵⁸⁸.

Doi deputați (Sorin Pâslaru de la PSD și Răzvan Horia Mironescu de la PNL) au depus în martie 2016 un proiect de lege⁵⁸⁹ care își propunea să abroge integral reglementările introduse de Ordonanța „anti-rebate”. Aceștia susțineau în Expunerea de motive că respectiva reglementare nu a avut efectul „scontat”, iar profiturile agențiilor de media au fost grav afectate de această ordonanță⁵⁹⁰.

Într-adevăr, reprezentanții industriei de publicitate au contestat dur prevederile ordonanței încă de la adoptarea ei. Ei au susținut că cifrele de afaceri ale principalelor agenții s-au redus semnificativ după intrarea în vigoare a ordonanței „anti-rebate”, fiind în multe cazuri la jumătate din nivelul anului 2014. Situația a fost și mai dramatică în cazul profiturilor acestor agenții, acestea având scăderi și mai semnificative, uneori de 7 ori mai mici⁵⁹¹.

Mihai Bârsan, președintele International Advertising Association, a declarat într-un interviu pentru Paginademedia.ro că ordonanța a servit interesele marilor televiziuni de a obține prețuri mai bune din partea clienților de publicitate și că aceasta a constituit „o încercare din partea unor stații TV de a-și câștiga o poziție avantajoasă în negocierea prețurilor (...). Rebate-urile erau la fel și înainte, și după ordonanță. E o încercare care n-a avut succes, nu văd ca piața de media să fi crescut, prețul pe GRP este mai mic decât înainte”⁵⁹². Bârsan a mai susținut că numai televiziunile mari au fost avantajate de această reglementare, iar acestea „ar putea să consolideze o putere de negociere mare în viitor în dezavantajul teviziunilor mici”.

Proiectul celor doi deputați, de abrogare a reglementărilor introduse de Ordonanța anti-rebate, a fost adoptat de Camera Deputaților în iunie 2016 și de Senat în martie 2017, fiind promulgat de Președinte în aprilie 2017.