Antrenament în creştinism 1

Desăvîrşirea salvării eterne

Să privim la lucrarea de salvare a Aceluia care este „Căpetenia şi desăvîrşirea

credinţei noastre" (Evrei 12:2).

1. NAŞTEREA DESĂVÎRŞITĂ. Dacă ne-am născut în familia lui Dumnezeu,

salvarea noastră trebuie să fie eternă. Domnul Isus i-a spus lui Nicodim că cineva
trebuie să fie „născut din nou" pentru a putea intra în împărăţia lui Dumnezeu (loan
3:3-7). Noi suntem născuţi din nou dacă credem cu adevărat în Numele Fiului lui
Dumnezeu (loan 1:12-13). Sfînta Scriptură nu afirmă nicăieri că trebuie tot mereu

30

să ne naştem din nou ca să rămînem mădulare ale familiei lui Dumnezeu. Exact aşa

cum naşterea fizică are loc numai o dată, şi naşterea spirituală are loc doar o dată.

2. 
   SACRIFICIU PERFECT. Epistola către evrei ne arată limpede că, spre deose-
   bire de multe sacrificii din Vechiul Testament, lucrarea lui Isus Cristos la crucea
   Golgotei a rezolvat problema vinovăţiei păcătoşilor o dată pentru totdeauna. Aceas-
   tă lucrare e perfectă, eternă şi „o dată pentru totdeauna". Noi nu putem şi nu trebuie
   să mai adăugăm nimic. „Prin această voie am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea
   trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna" (Evrei 10:10). „El, dimpotrivă,
   după ce a adus o singură jertfa pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreap-
   ta lui Dumnezeu" (Evrei 10:12). „Căci, printr-o singură jertfa, El a făcut desăvîrşiţi
   pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi" (Evrei 10:14). Nimic din aceste versete nu
   vorbeşte de faptul că aplicarea acestui sacrificiu perfect sufletelor noastre depinde
   de neîncetata noastră comportare bună. Credinciosul se bazează, pe lucrarea perfec-
   tă a lui Cristos, plus nimic, minus nimic.
   
3. 
   UNIRE PERFECTĂ. Salvarea nu ne face numai mădulare ale unei biserici
   locale. în sens spiritual vorbind, ea ne aduce în Trupul lui Cristos, suntem uniţi cu
   Fiul lui Dumnezeu. Duhul Sfînt ne botează în Trupul lui Cristos (l.Corinteni 12:13)
   şi ne face mădulare ale Trupului Său (l.Corinteni 12:27; Efeseni 5:30). Această
   unire este aşa de adîncă şi de intimă, încît persecutarea credincioşilor se identifică
   cu persecutarea lui Cristos (Fapte 9:4-5). Identificarea noastră cu El în ochii lui
   Dumnezeu este atît de deplină, încît am fost făcuţi vii cu Cristos, înviaţi cu El şi aşe-
   zaţi cu El în locurile cereşti (Efeseni 2:4-6). Legătura noastră cu Cristos este mode-
   lul spiritual pentru legămîntul căsătoriei (Romani 7:4; Efeseni 5:31-32). Nimic nu
   ne poate despărţi de iubirea şi grija Sa (Romani 8:35-39). El a spus: „Nicidecum
   n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi" (Evrei 13:5).
   
4. 
   LUCRAREA PERFECTĂ A DUHULUI SFÎNT. Lucrarea Duhului Sfînt în
   Vechiul Testament şi pe vremea Evangheliilor se deosebeşte de lucrarea Lui actuală
   din Trupul lui Cristos. Duhul Sfînt venea peste oameni şi îi părăsea din nou (1.Sa-
   muel 16:14). David s-a temut să nu-i fie luat Duhul (Psalm 51:11). Domnul Isus
   S-a referit la faptul că Duhul Sfînt poate fi cerut în rugăciune (Luca 11:13). Totuşi,
   Domnul a spus foarte clar că după înălţarea Lui va începe o lucrare nouă şi deosebită
   a Duhului.
   

înainte ca Domnul Isus să fie glorificat, s-a spus: „Căci Duhul Sfînt încă nu fuse-
se dat" (loan 7:39). Duhul Sfînt urma să fie dat mai tîrziu prin Domnul Isus Cristos,
ca să rămînă pentru totdeauna în cel credincios (loan 14:16-17). Aceasta s-a reali-
zat la Cincizecime şi a fost începutul unei noi ere (Fapte 1:4-5; 2:1-18,33). Nici un
credincios adevărat nu poate fi acum fără Duhul lui Cristos (Romani 8:9b). Dacă
credem cu adevărat mesajul Evangheliei, atunci suntem sigilaţi cu Duhul Sfînt, care
este arvuna sau garanţia salvării noastre (Efeseni 1:13-14; 4:30; 2.Corinteni 1:22).
Această ungere a Duhului Sfînt rămîne în toţi credincioşii adevăraţi (l.Ioan 2:27).
Fiecare credincios este sigilat de Dumnezeu şi are garanţia salvării eterne şi a unei
moşteniri eterne.

5. AVOCAT (APĂRĂTOR) PERFECT. în întreaga Biblie nu se relatează despre

nimeni, în afară de Domnul Isus Cristos, care să nu fi păcătuit niciodată. Ce se în-
tîmplă cînd un adevărat credincios păcătuieşte? El trebuie sa-şi recunoască păcatul

31

şi să-1 lase (Proverbe 28:13; l.Ioan 1:9). Există însă şi necesitatea unui reprezentant

pentru noi înaintea lui Dumnezeu cel sfînt. Rolul Domnului Isus Cristos <;a Marele
nostru Preot este să fie înaintea Tatălui ca Avocat sau Apărător al nostru (literal:
„Unul chemat în ajutor"). în această funcţie, El intervine la Tatăl pentru noi (l.Ioan
2:1). El stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte neîncetat pentru noi (Romani 8:
34; Evrei 9:24). El este în stare să salveze pentru totdeauna sau deplin pe aceia pen-
tru care mijloceşte El (Evrei 7:25-28). Nu se aminteşte nicăieri că mijlocirea Lui
depinde de bunul nostru caracter sau comportare. Cum am putea vreodată să pier-
dem salvarea cu un asemenea Avocat în sala de judecată a cerului?

6. PĂZIRE PERFECTĂ. Orice formă de salvare care ar depinde de fidelitatea

omului ar trebui dinainte sortită eşecului. Slăbiciunea naturii păcătoase este binecu-
noscută (Romani 6:19). Ceea ce s-a început în Duh nu poate fi desăvîrşit prin carnea
noastră (firea pămîntească) (Galateni 3:3). De aceea, este foarte liniştitor să ascul-
tăm de cuvintele Salvatorului nostru: „Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd
nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-i înviez în ziua de apoi. Voia Tatălui Meu este ca
oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă eternă; şi Eu îl voi învia în ziua de
apoi" (loan 6:39-40). Domnul este Păzitorul sufletelor noastre, fapt accentuat tot
mereu în Noul Testament (loan 10:27-30; l.Corinteni 1:8; Filipeni 1:6; Iuda 24-25;
1.Petru 1:5). Din nici unul dintre aceste versete nu reiese că această asigurare e de-
pendentă de fidelitatea sau sinceritatea omenească.