Victorie asupra ispitirii — ce trebuie să facem noi
Temelia dată prin Domnul Isus Cristos pentru victorie cere totdeauna şi o folosire
personală. Potrivnicul nu va înceta să ne atace. Din fiecare ispită există o ieşire
(l.Corinteni 10:13). întrucît carnea este slabă, e totdeauna bine să ne rugăm în vre-
muri de ispită (Matei 26:41). Trebuie să revendicăm puterea Duhului Sfînt, ca să
învingem ispita. Trebuie să luăm hotărîri înţelepte, ca să ieşim din calea anumitor
ispite (l.Corinteni 7:5; Romani 13:14). încrederea prea mare în propria carne este
o poziţie periculoasă şi ar trebui evitată (Filipeni 1:3). Sfînta Scriptură ne arată calea
victoriei.
„SOCOTIŢI-VĂ morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos"
(Romani 6:11). Trebuie să avem atitudinea conştientă că am murit pe cruce cu Cris-
tos, marele nostru Locţiitor, şi că tot ce era în legătură cu viaţa cea veche a murit
acolo cu El (Coloseni 3:3). Un mort nu mai e atras de păcat.
„DAŢI-VĂ PE VOI ÎNŞIVĂ (sau puneţi-vă la dispoziţia lui Dumnezeu) ca
vii, din morţi cum eraţi, şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte
ale neprihănirii [dreptitudinii - conformării cu standardul divin]" (Romani 6:13). Ni
se cere să ne aducem corpul ca un sacrificiu viu lui Dumnezeu (Romani 12:1). Rîul
Duhului Sfînt poate atunci să curgă printr-o viaţă ordonată (loan 7:38-39). „Umblaţi
cîrmuiţi de Duhul şi nu veţi împlini poftele firii pămînteşti" (Galateni 5:16).
„IMPOTRIVIŢI-VĂ DIAVOLULUI", la aceasta suntem chemaţi (Iacov 4:7).
Noi trebuie să ne rugăm şi să folosim Cuvîntul lui Dumnezeu (Matei 4:1-11). Lupta
activă spirituală, care cere întreaga angajare a forţelor noastre, este o parte a vieţii
victorioase în Cristos la fel ca şi odihna în victoria Domnului Isus asupra duşmani-
lor noştri şi folosirea puterii Lui. Ar trebui întrebuinţate în acelaşi mod atît măsurile
active, cît şi cele pasive.
