Antrenament în creştinism 1

Iar cînd am dat greş

1. CERE AJUTORUL DOMNULUI ISUS. Un creştin va păcătui probabil mai

puţin, dar nu va fi fără păcat. De aceea ne spune Biblia: „Dar dacă cineva a păcă-

45

tuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihănit" (1 .loan 2:1). Urmă-

torul verset declară că Isus, cînd a murit pe cruce, a rezolvat o dată pentru totdeau-
na probkma vinovăţiei tuturor păcatelor noastre, cele trecute, prezente şi viitoare.
Acum Domnul Isus este Mediator, Avocat şi Apărător înaintea Tatălui ca să intervi-
nă în favoarea noastră cînd păcătuim.

2. 
   MĂRTURISEŞTE LUI DUMNEZEU. Comuniunea noastră cu Dumnezeu es-
   te refăcută cînd ne mărturisim păcatele (l.Ioan 1:9). Cuvîntul „a mărturisi" înseam-
   nă „a spune acelaşi lucru" sau „a se acorda cu cineva". Dacă ne mărturisim un păcat,
   atunci ne punem de acord cu Dumnezeu că era greşit ceea ce am făcut. Nu ajunge
   numai să fim de acord că am păcătuit, ci trebuie şi să spunem pe nume păcatului pe
   care l-am comis.
   
3. 
   REVENDICĂ IERTAREA LUI DUMNEZEU. Acceptă iertarea şi curăţirea
   deplina a lui Dumnezeu. Cînd cineva mărturiseşte şi părăseşte un păcat, dar nu pri-
   meşte iertarea lui Dumnezeu, înseamnă a-L face mincinos, căci El ne-a promis ier-
   tarea în aceste condiţii. A continua să ne preocupăm cu păcatele trecute poate fi pri-
   lej de păcătuire viitoare în viaţa noastră creştină.
   

Concluzie

Ispita e ceva cotidian în viaţa fiecărui creştin. El este confruntat cu renumitul trio,

diavolul, lumea şi carnea. Cu toate acestea, Domnul Isus ne-a chemat să ieşim din
întuneric ca să umblăm în lumină, să trăim învingători, să aducem mult rod şi să do-
vedim lumii viaţa noastră schimbată. Cristos a făcut cu putinţă aceasta prin victoria
asupra duşmanilor noştri la crucea de pe Golgota şi a devenit Căpetenia salvării
noastre (Evrei 2:10). Ca şi Căpetenie a noastră I-ar plăcea să ne conducă învingători
şi să facă cunoscut prin noi „în orice loc mireasma cunoştinţei Lui" (2.Corinteni
2:14). Pe lîngă aceasta, Cristos ne-a pus la dispoziţie patru ajutoare de nepreţuit ca
să fim înarmaţi pentru enorma provocare a acestei lupte spirituale: Duhul Sfînt, care
locuieşte în noi (Romani 8:9,11), Cristos însuşi care mijloceşte în cer pentru noi
(Evrei 7:25), Cuvîntul lui Dumnezeu care ne hrăneşte şi luptă pentru noi (Efeseni
6:17), rugăciunea, care ne deschide calea către Dumnezeu (Evrei 4:6).

Chiar dacă avem o aşa mare Căpetenie şi aşa puternice ajutoare la dispoziţie, pen-

tru a fi învingători în viaţa spirituală trebuie să urmăm şi să ascultăm de adevăr.
Victoria nu vine din pură cunoştinţă intelectuală despre afirmaţiile Bibliei. Ea nu-şi
are rădăcinile nici în experienţele spirituale subiective care sunt făcute despărţit de
Cuvîntul lui Dumnezeu călăuzitor şi normativ. A-L numi pe Isus „Domn" şi a nu te
simţi îndatorat să faci ce spune El este o mărturisire falsă de credinţă şi o făţărnicie
(Luca 6:46). Ascultarea e testul autenticităţii spirituale (l.Ioan 2:3-4), dovada iubirii
noastre pentru El (loan 14:15-21) şi calea spre creştere spirituală.

46