„CUM DOREŞTE UN CERB IZVOARELE DE APĂ, aşa Te doreşte sufletul
meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeul cel viu" (Psalm
42:1-2). „Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te cant. îmi însetează su-
fletul după Tine" (Psalm 63:1). Foamea după Dumnezeu şi aspiraţia după comuni-
unea cu El a fost strigătul mişcător al psalmistului în devotarea lui pentru Cel Sfînt.
Ce comuniune ar putea fi aşa de minunată ca cea cu Domnul vieţii şi gloriei? Ce pri-
vilegiu mai mare am putea avea ca acela al unei întîlniri divine - un timp cu Dum-
nezeu? Se ştie că cineva care iubeşte vrea să petreacă cît mai mult timp cu persoana
iubită. Iar noi, care afirmăm că-L iubim pe Domnul, nu ne putem permite să trăim
fără să petrecem un timp liniştit cu El. Graba zilelor noastre obişnuite, cu toate înda-
toririle ei, ne apasă fără milă. Suntem mistuiţi de activitatea noastră şi scăpăm din
vedere să ne revendicăm bogăţia în Cristos. Viaţa noastră de creştin tînjeşte după o
întîlnire cu Dumnezeu care să fie luată cu adevărat în serios şi să nu fie neglijată.
Dacă am fixat un timp, El ne va aştepta.
Timp şi loc
CIND SĂ AVEM COMUNIUNE CU EL? El este aproape de noi în ziua ne-
cazului (Psalm 20:2; 46:1). Nu există timp în care n-am putea striga la Tatăl nostru
ceresc. Totuşi, discipolii serioşi s-au ţinut de întîlniri stabilite şi regulate. Acestea
pot fi dimineaţa, la prînz şi seara (Psalm 55:17; Daniel 6:11), uneori chiar la miezul
nopţii (Psalm 119:62). Totuşi, în timpul zilei suntem adesea prea ocupaţi, iar seara
cădem de oboseală. Cea mai bună pregătire pentru o zi este să fi văzut faţa lui Dum-
nezeu înainte de a întîlni feţele oamenilor. Mulţi oameni L-au căutat în zorii zilei:
„Doamne, auzi-mi glasul dimineaţa! Dimineaţa, eu îmi îndrept rugăciunea spre. Tine
şi aştept" (Psalm 5:3). „El mă trezeşte în fiecare dimineaţă, El îmi trezeşte urechea,
ca să ascult cum ascultă nişte ucenici" (Isaia 50:4b). „O iau înaintea zorilor şi strig:
nădăjduiesc în făgăduinţele Tale" (Psalm 119:147). Domnul a cerut copiilor lui Isra-
el să adune dimineaţa mana, pîinea cerească, care trebuia să-i întărească pentru acea
zi (Exod 16:21). Cel mai bun început care poate fi făcut e începutul cu Dumnezeu.
UNDE SĂ-L ÎNTÎLNIM PE DUMNEZEU? Pe Dumnezeu îl putem întîlni
pretutindeni. Sarcina noastră e să găsim un loc unde ne putem întîlni cu El fără să
fim întrerupţi şi abătuţi spre alte probleme. Aşa a făcut şi Domnul Isus cînd a trăit
pe pămînt: „A doua zi dimineaţa, pe cînd era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a
ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu, şi Se ruga acolo" (Marcu 1:35). Pentru noi, un colţ
în bucătărie său într-o altă cameră poate îndeplini scopul la fel de bine ca un vîrf de
munte. Cel mai important este să fii singur cu Dumnezeu, ca să-L poţi asculta.
