Antrenament în creştinism 1

Scopul întîlnirii

Ce trebuie să căutăm? Mai întîi de orice să-L căutăm pe El. Comuniunea cu

Dumnezeu serveşte în primul rînd adîncirii rădăcinilor noastre în El şi nu realizării
proiectelor de studiu. Ar trebui să fie în cazul ideal pe de o parte un timp de recu-

48

noştinţă, comuniune şi bucurie, iar pe de alta unul de învăţătură. El ne poate întări

prin faptul că ne mijloceşte gînduri înalte despre Dumnezeu. El ne poate da călău-
zire şi arita voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. E bine să stăruim în rugăciune
şi să nu ne lăsăm înainte de a fi avut o adevărată întîlnire cu Domnul şi de a-I fi
experimentat binecuvîntarea (Geneza 32:26). Orice am putea face pentru Dumnezeu
şi pentru ceilalţi, nimic nu poate înlocui această binecuvîntare. De aceea, să nu fim
niciodată grăbiţi şi să nu căutăm superficial prezenţa lui Dumnezeu. Duşmanul su-
fletelor noastre va face totul ca să împiedice ţinerea unui timp regulat de linişte îna-
intea Domnului. El ştie ce avantaje aduce acesta pentru discipolii serioşi şi cît de pă-
gubitor lucrează neglijarea acestui lucru asupra creştinilor adormiţi. Comuniunea cu
Dumnezeu se întemeiază pe reciprocitate. Cînd medităm la Cuvîntul lui Dumnezeu,
El ne vorbeşte nouă. Cînd ne ridicăm mîinile la rugăciune, noi îi vorbim Lui. Am-
bele acţiuni aparţin timpului petrecut cu Dumnezeu. Chiar aşteptarea în tăcere a
Domnului poate să ne ajute să-I auzim vocea.

1. SĂ-L AUZIM PE DUMNEZEU. Domnul Isus a spus că omul trebuie să trăias-

că cu fiecare cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4:4). Dacă lucrul aces-
ta este adevărat, atunci trebuie să-I dăm ocazie lui Dumnezeu să vorbească sufle-
telor noastre, ca întreaga noastră fiinţă să fie cuprinsă de El, de voia Lui şi de căile
Lui. Ar trebui să citim neîncetat capitole şi cărţi întregi ale Bibliei, ca să evităm sal-
tul dezordonat de la un pasaj biblic la altul. Ar trebui să privim încet, cu meditaţie
şi cu mare atenţie, amănuntele şi contextele. Este recomandabil de asemenea în chip
deosebit să ne luăm timp şi să medităm temeinic la un gînd sau la un verset prin care
ne vorbeşte Dumnezeu (Psalm 119:5,23,48,78,97). Dacă citim rar un pasaj biblic o
dată sau de două ori, aceasta ne ajută să căpătăm o impresie mai profundă despre
acel pasaj, să ne clarificăm gîndurile despre Dumnezeu şi să le sistematizăm. Atunci
suntem gata şi să punem diferite întrebări despre pasajele respective din Biblie:

• 
  Cu ce se ocupă acest pasaj? (Observare).
  
• 
  Ce înseamnă acest text? (Interpretare). Caută în dicţionar cuvintele mai grele,
  pe care nu le înţelegi.
  
• 
  Cum se pot înfăptui cele citite în viaţa mea (Aplicare).
  

Nu uita niciodată că scopul lui Dumnezeu cu viaţa noastră este să devenim ase-
menea Domnului Isus (Romani 8:29).

Stephen Olford oferă patru obiective importante pentru timpul de linişte zilnică:

sănătate spirituală (1.Petru 2:2), puritate spirituală în lumea necurată (loan 15:3; 17:
17; Psalm 119:9), sfat spiritual (Psalm 73:24; 2.Timotei 3:16) şi luptă spirituală
(Efeseni 6:17). înţelegerea eficientă a Cuvîntului lui Dumnezeu şi aplicarea perso-
nală vor fi intensificate cînd alcătuim un caiet cu notiţe în care notăm data, versetul
cheie, prin care Dumnezeu ne-a vorbit în mod special şi aplicaţia sau verificarea spi-
rituală. O aplicaţie este atunci mai capabilă să ajute cînd nu e numai generală, ci e
şi foarte concretă. Dumnezeu deschide totdeauna ochii acelora care sunt gata să as-
culte ce le arată El (Psalm 119:18).

2. SĂ VORBIM CU DUMNEZEU. Să venim cu credinţă înaintea lui Dumnezeu,

să vorbim simplu şi sincer cu El, aceasta este rugăciunea. Rugăciunea n-ar trebui să
fie rigidă sau o simplă repetare de anumite formule (Matei 6:7). Dacă cuvintele
noastre sunt curate şi din inimă, rămînem cinstiţi şi corecţi înaintea lui Dumnezeu.

49

Un început excelent este să-L lăudăm pe Dumnezeu din cauza însuşirilor Sale

personale extraordinare (închinare, adorare). Aceasta ne va aminti cît de necesar ne
e să învăţăm mai mult despre însuşirile lui Dumnezeu. Apoi pu.em să ne i «primăm
recunoştinţa pentru multele Lui binecuvîntări materiale şi spirituale mulţumire).
Suntem invitaţi să aducem nevoile altora înaintea Lui (= mijlocire). Aici e de mare
ajutor să avem o listă de rugăciune, care să corespundă totdeauna celei mai noi stări
de lucruri. Putem să o împărţim, astfel ca să nu trebuiască să încercăm să-I aducem
în fiecare zi toate cererile, ci am putea face după următorul model:

• 
  luni - pentru misionari
  
• 
  marţi - mulţumire pentru binecuvîntări şi ascultări de rugăciuni
  
• 
  miercuri - pentru lucrătorii din biserica locală, ca şi din întreaga ţară
  -joi - pentru lucrări, misiuni şi însărcinări în biserică
  
• 
  vineri - pentru familie
  
• 
  sîmbătă - pentru fraţi şi surori în Domnul cu problemele lor deosebite
  
• 
  duminică - pentru păcătoşi care trebuie să fie salvaţi.
  

Unii credincioşi îşi notează separat răspunsurile la rugăciune. Adesea este nece-
sară şi mărturisirea păcatelor. în cele din urmă, nu uita să aduci înaintea lui Dumne-
zeu şi problemele tale personale, mari sau mici (Filipeni 4:6-7).