Antrenament în creştinism 1

Celebrarea cinei Domnului

1. 
   CINE POATE SĂ IA PARTE? Dacă Pastele era numai pentru evrei (Exod 12:
   43), atunci Cina este destinată în orice caz numai creştinilor. Domnul a instituit săr-
   bătoarea pentru „ai Săi". Discipolii Lui au fost aceia care au făcut frîngerea pîinii
   spre pomenirea Sa după învierea Sa. Pe lîngă aceasta, Cina este doar pentru creştinii
   pregătiţi. Unii creştini nu s-au interesat prea mult de starea lor spirituală cînd au luat
   parte la Cină şi au fost avertizaţi de judecata lui Dumnezeu (1 .Corinteni 11:18-31).
   Credincioşii au fost învăţaţi să excludă pe cei ce nu voiau s-o rupă cu păcatul din
   viaţa lor (l.Corinteni 5:12-13); la fel şi pe aceia care susţineau învăţături care vătă-
   mau atît Evanghelia, cît şi Persoana lui Isus Cristos (2.1oan 9-10; Galateni 5:12-13).
   Altfel spus, toţi cei care-L mărturisesc pe Cristos ca Domn şi Salvator şi care tră-
   iesc corespunzător sfinţeniei Lui trebuie să fie bineveniţi la Cină.
   
2. 
   CUM DECURGE CINA? înainte de toate, avem aici* modelul instituirii aces-
   tei Cine de aducere aminte de către însuşi Domnul nostru. Caracteristica principală
   pare să fi fost simplitatea şi modestia, nu o solemnitate pompoasă. El nu a stabilit
   reguli sau procedee. Camera de sus de odinioară nu era un locaş de închinare bogat
   ornamentat cu masă de comuniune separată. Numai El a condus Cina. El a întrebu-
   inţat numai pîine şi un pahar, lucruri foarte obişnuite la o masă. Nu este prescrisă o
   pîine deosebită, deşi probabil că pe atunci se folosea pîinea nedospită. Accentul stă
   mai degrabă pe puritatea noastră personală („a fi nedospit"), cînd luăm Cina, decît
   pe felul de pîine care trebuie folosit (l.Corinteni 5:6-8). In pahar se afla „rodul viţei"
   

75

(Marcu 14:25; Matei 26:29). La întrebarea, dacă era vin sau must nefermentat, există

dezbateri nesfirşite. Scriptura nu dă amănunte. Este important numai să vedem în
pîine şi în pahar un semn pentru trup şi pentru sînge. El trebuie să ne preocupe şi nu
amănunte ale simbolurilor materiale. Fiecare discipol a luat ceva din pîine şi a băut
ceva din pahar. Paragraful din l.Corinteni 14:26-34 pare să fie extinderea discuţiei
din 1 .Corinteni 11 privind tipul de adunare la care luau parte credincioşii cînd frîn-
geau pîinea. Se accentuează că sărbătoarea trebuie să decurgă ordonat (l.Corinteni
11:33-34). împreună cu Cina. adesea avea loc pe atunci şi o masă comună.

3. CUM DEOSEBIM NOI TRUPUL DOMNULUI (l.Corinteni 11:29)? Desigur

că ar trebui să cunoaştem semnificaţia elementelor ca mărturii ale lucrării Domnului
Isus, cînd a ridicat păcatele noastre prin sacrificiul Său pe cruce (Evrei 9:26). Tre-
buie să ne fi cercetat în mod critic propria viaţă (1 .Corinteni 11:28-32). Unii au apli-
cat în mod greşit cuvintele Domnului Isus cînd vorbeşte despre a mînca trupul Său
şi a bea sîngele Său (loan 6:53) la evenimentul Cinei. Totuşi, declaraţiile din loan
nu se referă la Cină, ci la însuşirea spirituală a lucrării de salvare deplin îndestulătoa-
re a lui Isus Cristos de odinioară de către cel credincios. Afirmaţia „acesta este tru-
pul Meu" e asemănătoare cuvintelor „Eu sunt uşa". Amîndouă sunt expresii figurate,
metaforice şi numai două exemple din multe altele. învăţături religioase false vor-
besc de transformări supranaturale în legătură cu aceste simboluri; ele vor fi exami-
nate în cele ce urmează.

a) Transsubstanţierea. Această părere susţine că pîinea şi sîngele sunt transforma-

te cu adevărat în „corpul, sufletul şi Dumnezeirea lui Isus Cristos". Această „prezen-
ţă reală" a lui Cristos înseamnă că participanţii mănîncă trupul real al lui Cristos şi
că sacrificiul lui Isus de la Golgota e repetat la fiecare sărbătoare şi că este adus pen-
tru păcate, şi nu unul repetat. Sacrificiul este încheiat şi desăvîrşit.

b) Consubstanţierea. Aceasta înseamnă că pîinea şi vinul rămîn într-adevăr

neschimbate, dar este prezentă substanţa materială a trupului lui Cristos şi transmisă
acelora care se împărtăşesc într-un fel care nu se poate explica exact. Nici un pasaj
din Scriptură nu afirmă lucrul acesta.

c) Impanaţia. Această concepţie susţine că participantul îl primeşte prin Cină pe

Cristos, deoarece „Cristos îşi transfuzează viaţa Sa în noi, ca şi cum ar pătrunde în
oasele şi măduva noastră" (Calvin). Şi acestei învăţături îi lipseşte baza biblică.

4. CE REALIZĂM NOI PRIN FRÎNGEREA PIINIÎ? Chiar dacă nu ar avea un

alt efect, prin sărbătorirea Cinei am îndeplinit ultima rugăminte a Domnului, şi prin
aceasta I-am dovedi iubirea noastră. Am urma şi exemplul apostolilor. Ca şi credin-
cioşi, nu ne amintim laolaltă de El în felul nostru, ci aşa cum a hotărît El. Ne bucu-
răm că prin Evanghelie El a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, şi că putem şi noi
să luăm parte la aceasta. Noi avem comuniune personală şi individuală cu Biserica
credincioşilor prin aceea că luăm parte la Cină. Unitatea noastră se exprimă prin-
tr-o pîine (l.Corinteni 10:17). Paharul vorbeşte despre comuniune (l.Corinteni 10:
16). Noi suntem una cu El, ca şi El cu noi, în tot ce a săvîrşit El. Noi împărtăşim
poziţia Lui faţă de păcat şi dreptitudine [conformare cu standardul divin]. De cîte ori
mîncăm pîinea şi bem vinul, vestim moartea Domnului (l.Corinteni 11:26). Sărbă-
toarea este un mesaj al salvării. Cina trebuie ţinută atîta timp, „pînă va veni El".
Fiecare Cină de amintire ar putea fi ultima înaintea revenirii Sale.

76