se va căuta existenţa anomaliilor congenitale sau dobândite ale tractului urinar.
5. Urografia -cu substanţă de contrast i.v., la nou-născut nu oferă o bună vizualizare a căilor urinare datorită funcţiei renale limitate în primele săptămâni de viaţă şi apare riscul nefrotoxicităţii substanţelor de contrast.
aproape în întregime, albuminele sunt rezultate prin creşterea permeabilităţii glomerulare pentru proteinele mici,
apoi proteinuria devine neselectivă.
Examenul biochimic - scăderea concentraţiei serum albuminelor, a tiroxinei şi hiperlipemie.
Ultrasonografia
Ultrasonografia
- relevă mărimea rinichilor
creşterea echogenităţii cortexului renal, comparativ cu ficatul şi splina
scăderea diferenţei între cortex şi medulară şi o vizualizare scăzută a piramidelor renale.
Diagnosticul este confirmat de biopsia renală.
Tratament
necesită terapie intensivă care include:
administrare repetată de albumină,
diuretice pentru eliminarea ascitei,
supraalimentaţie orală şi parenterală,
tratamentul complicaţiilor multiple.
Insuficienţa renală cronică -după 6-23 luni de viaţă.
Insuficienţa renală cronică -după 6-23 luni de viaţă.
dializa peritoneală, în aşteptarea unui transplant renal.
fără transplant renal – deces - datorită infecţiilor.
rata de supravieţuire după transplant este de 71-82%.
recurenţa sd. nefrotic nu s-a observat după transplant.
creşterea ponderală bună după transplant
creşterea taliei mai scăzută.
performanţele şcolare şi sociale sunt normale.
INSUFICIENŢA RENALĂ
IRA = o alterare a funcţiei renale, tradusă prin: oligurie, anurie sau poliurie, tulburarea balanţei apei şi electroliţilor, tulburare acido-bazică şi acumulare de deşeuri (ureea şi creatinina).
IRA = o alterare a funcţiei renale, tradusă prin: oligurie, anurie sau poliurie, tulburarea balanţei apei şi electroliţilor, tulburare acido-bazică şi acumulare de deşeuri (ureea şi creatinina).
Afectarea funcţiei renale - confirmată de testele de laborator serice şi urinare
Rata filtrării glomerulare -cel mai bun parametru de urmărire a modificărilor funcţiei renale.
Semne
A). Din ser:
Sodiu: scazut
Potasiu: crescut
Uree serică:crescută
Creatinină:crescuta
Fiziopatologie
Patogeneza
poate începe cu un eveniment ischemic sau toxic care activează sistemul renină-angiotensină.
Creşterea activităţii angiotensinei :
produce constricţia arteriolelor aferente,
reduce filtrarea glomerulară
pune în pericol în continuare sistemul tubular renal.
fenomenul vascular renal poate de asemena stimula direct eliberarea catecolaminelor, poate activa sistemul de coagulare, iar acestea produc leziuni renale
Persistenţa IRA după îndepărtarea insultei
Persistenţa IRA după îndepărtarea insultei
dat. obstrucţiei tubulare de către resturile celulare
retrodifuziunii filtratului prin pereţii tubulari.
reducerea fl sanguin în corticala renală şi diminuarea filtrării glomerulare.
eliberarea catecolaminelor creşte tonusul simpatetic şi activează sistemul renină – angiotensină (care pot explica reducerea fluxului sanguin al corticalei renale).
reducerea fl. sanguin în c. renală pune în pericol tubul renal şi pierderea de Na care, la rândul său, stimulează macula densa şi eliberarea de mai multă renină.