Faculté des Lettres et Sciences Humaines « Victor Segalen »
EA 4249 HCTI
ghislaine.lozachmeur@univ-brest.fr Rezumat: Argoul şi limba poporului: procedee lexicale şi funcţii la V. Hugo (Mizerabilii) şi É. Zola (Gervaise) În secolul al XIX-lea, definiţia cuvântului „argou”, însemnând mai întâi „domeniul lumii interlope”, se lărgeşte pentru a însemna „limbajul verde”. În acel moment, argoul devine interesant pentru literatură, mai ales pentru cea a lui Victor Hugo şi a lui Émile Zola, care vor să dea cuvântul poporului: poporului muncitor, poporului de pe stradă. Este important aici să identificăm modalităţile de exprimare şi procedeele lingvistice care contribuie la impresia de adevăr: creaţie lexicală prin derivare şi sufixare lexicală, joc de cuvinte, imagini, procesele sintactice. Toate acestea vizează să dea semnale de scriitură populară şi să facă din argou un „ornament” pentru romanul realist.
