Acordul opiniei publice privind cercetarea;
Efectuarea sa in institute specializate;
Confidentialitatea rezultatelor;
Minimalizarea riscurilor si maximalizarea beneficiilor;
Contentia asupra rezultatelor-succese;
Valorificarea euristica a eventualelor erori, ca si profesiunea de credinta fata de ele, cu asumarea riscurilor, dupa posologia lor prealabila.
III.1. Etica cercetării științifice
Etica cercetării științifice discută problemele etice care apar în toate fazele unei cercetări, de la alegerea temei și a metodelor, la desfășurarea ei propriu-zisă și apoi la publicarea și valorificarea rezultatelor. Mai ales atunci când cercetarea implică ființe vii ca subiecți, problemele de natură morală pot fi extrem de complexe. Din acest motiv, există o preponderență a studiilor care discută cu precădere aspecte care țin de științele viului. Termenul are însă o dublă utilizare. Uneori este folosit pentru a desemna o zonă a reflecției teoretice, în care sunt discutate dileme morale ce pot apărea în activitatea de cercetare, sau sunt formulate și analizate propuneri normative de abordare a acestor dileme. Alteori, sintagma trimite mai curând la o realitate instituțională, configurată de mecanismele care asigură evaluarea și avizarea etică a proiectelor de cercetare, dezvoltarea unor standarde și reglementări și monitorizarea respectării lor (comisii de etică a cercetării, consilii naționale de etică, cerințe de natură etică ale revistelor de specialitate etc).
Dostları ilə paylaş: |