Asociaţia front societatea de Analize Feministe Ana revista presei

Fobia din perioada comunistă care ţine femeile departe de medici

Realitatea, 5 Octombrie 2012

În toată ţara a fost demarat programul Ministerului Sănătăţii de screening pentru cancerul de col uterin. Programul se va desfăşura pe o perioadă de cinci ani. Medicii din Arad spun că în ciuda faptului că acest program este gratuit, femeile sunt reticiente şi nu se prezintă la control. Motivul? O fobie din perioada comunistă.

Obiectivele programului sunt prevenirea şi combaterea cancerului de col uterin şi întărirea capacităţii sistemului de sănătate, iar scopul principal este reducerea incidenţei formelor invazive ale cancerului de col uterin şi mortalităţii specifice prin acest tip de cancer.

Medicii spun că femeile sunt reticente şi că într-adevăr această campanie este un eşec. Numărul celor care s-au prezentat la control este foarte mic. Motivul? O fobie din perioada comunistă. Medicii din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Arad susţin că adevăratul motiv care stă la baza neîncrederii femeilor, într-un test care nu poate dăuna în nici într-un fel, trebuie căutat în perioada ceauşistă.

Regimul totalitar interzicea cu desăvârşire avortul, însă testele Papanicolau le puteau da de gol. Odată ce se depista că o femeie este însărcinată, aceasta risca închisoarea dacă făcea avort. "Reticenţa faţă de aceste teste dăinuie încă de atunci. În subconştientul femeilor s-a încetăţenit convingerea că testul Papanicolau poate genera necazuri, ceea ce în aceste zile nu mai este cazul", susţin medicii, scrie glsa.ro.

Screeningul pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin constă în testarea prin metoda frotiului cervical Babeş-Papanicolau a populaţiei feminine.

http://www.realitatea.net/fobia-din-perioada-comunista-care-tine-femeile-departe-de-medici_1023440.html#ixzz28dpjcYiO

Propunere: Femeile ar trebui să primescă liber de la serviciu pentru controlul medical anual

Tvr Info, 2 octombrie 2012

Fundaţia Renaşterea propune ca femeile să primească, prin lege, o zi liberă pentru controlul medical anual, informează Jurnalul TVR. E o idee bună, dar să se aplice şi la bărbaţi, declară reprezentanţii Ministerului Sănătăţii. Deocamdată, doar funcţionarii publici, indiferent de sex, au acest drept.

Cancerul de col uterin şi cel de sân atacă discret şi când apar simptomele e deja grav. Iar la noi, cele mai multe cazuri sunt depistate în stadii avansate, din lipsa de timp sau de bani. Aşa că, mii şi mii de femei pier, în fiecare an. De aceea, Fundaţia Renaşterea propune ca femeile să primească, prin lege, o zi liberă de la serviciu pentru controlul medical anual.

Roxana Vicol a mers la un control medical, când avea doar 17 ani. Simţea un mic nodul la sân şi o arsură ciudată. Medicul i-a spus însă că e prea tânără pentru cancer şi i-a prescris anticoncepţionale. Roxana a luat pilule timp de 3 ani, pilule care i-au făcut mai mult rău. În cele din urmă a ajuns la oncolog, la Fundeni.

La centrul Fundaţiei Renaşterea, Roxana Vicol a găsit medici aşa cum îşi dorea. Avea numai 22 de ani când a fost operată şi, după 4 ani, munceşte şi trăieşte normal.

http://www.tvrinfo.ro/propunere-femeile-ar-trebui-sa-primesca-liber-de-la-serviciu-pentru-controlul-medical-anual_22146.html

SOCIAL

Small is Beautiful: o abordare feministă locală

TOTB, 7 octombrie 2012

de Irina Costache

Statisticile oficiale făcute publice de Ministerul Muncii și Protecției Sociale arată că în România au fost raportate 82.000 de cazuri de violență în familie în perioada 2004-2011. Aceste cifre cuprinse în strategia natională de combatere a violenței în familie lansată spre dezbatere publică pe 20 septembrie exprimă numai parțial realitatea zilnică a numeroase femei ce-și împart viața cu parteneri abuzivi.

Violența domestică a fost tema principală a ediției de anul acesta a Festivalului Egalității de Gen desfășurat la Sibiu în perioada 21-28 septembrie. Festivalul, în fapt o campanie de conștientizare și educație cu privire la cauzele discriminării și ale violenței de gen, a fost organizat de asociația A.L.E.G și coordonat de o echipă de licenii, mulți dintre aceștia membrii ai grupului informal Consiliul Județean al Elevilor.

În centrul Sibiului, altfel un spațiu marcat în ultimii 5 ani de un consum cultural elitist, s-a vorbit cu această ocazie despre egalitate între femei și bărbați, despre stereotipurile de gen, violență sexuală, feminism sau drepturi sexuale și reproductive. O serie de activități de educație non-formală, precum teatru forum sau biblioteca vie, au provocat publicul să se confrunte cu o serie de subiecte tabu: o scenă de violență între soți, poveștile de viață ale unei supraviețuitoare a violenței domestice, dificultățile unui tânăr gay de-și confrunta familia cu identitatea sa, povestea unui tânăr care aproape că a ajuns la închisoare din cauza alcoolului. Pentru liceenii din școlile defavorizate, Festivalul Egalității de Gen le-a propus o serie de ateliere dramatice pe tema violenței sexuale.

Săptămâna a debutat cu un workshop dedicat jurnaliștilor despre stereotipurile de gen in mass-media, a continuat apoi cu o serie de activități de educație non-formală si de dezbateri desfășurate în incinta Bookfest Sibiu și a continuat cu un marș al bicicliștilor pentru egalitate. Principalul scop al festivalului a fost acela de a oferi un cadru liber pentru discuții și întâlniri privind subiectele de mai sus. Astfel de întâlniri, stimulate în câteva ocazii de participarea unor persoane cu povești de viața surprinzătoare. Un exemplu a fost participarea la biblioteca vie a Eleonorei Pokola, o femeie care și-a petrecut douăzeci de ani lângă un soț abuzator. Mesajul său pentru tineri a fost acela că o căsnicie până la moarte poate avea alt sens decât cel siropos-romantic prezentat de societate în general.

Strategia națională, la elaborarea căreia au participat o serie de organizații de femei, din păcate nu se constituie ca un instrument ce poate oglindi mărturia supraviețuitoarei. Câtă vreme specificitatea violenței asupra femeii în spații domestice nu este asumată și adresată ca atare, acest fenomen fiind mascat prin eufemisme precum violența în familie, nu putem să începem o transformare onestă a felului în care ne raportăm unii la ceilalți ca femei și bărbați, lăsând intacte raporturi asimetrice de putere între bărbați și femei.

În ultima zi a festivalului a fost a abordat subiectul drepturilor reproductive, marcând astfel ziua internatională de acțiune pe acest subiect. În timpul zilei s-au văzut din nou mesaje făcute de oameni literă dar compuse de trecători, de tipul “Corpul meu are limite”. Seara a urmat o proiecție a filmului lui Florin Iepan Decrețeii și o discuție pe marginea acestuia. Am observat că majoritatea celor prezenți –mare parte liceeni – au auzit pentru prima dată povestea decretului 770 ce interzicea avortul. Se pare că retorica anti-comunismului este totuși un eșec total, mai ales când vine vorba de latura sa pedagogică: nici măcar lucruri elementare despre trecut –mai ales cele cu adevărat distructive- nu au pătruns la nivelul societății în ansamblu. Totodată, discuția despre film a reliefat carența educației sexuale ce se oferă în școli. Așa cum mulți elevi au observat, educația sexuală în acest moment se face de multe ori prin intermediul orei de religie care, evident, nu face decât să impună mistificările și denaturările specifice acesteia. Religia și mistificarea trecutului ceaușist par a fi doi poli ai ignoranței impuse de sus în jos în care sunt ținuți elevii de azi. Probabil că ar trebui redeschis subiectul educației tinerilor și a sistemului de învățământ, dincolo de maniera partinic interesată în care s-a făcut în ultimul timp.

Acțiunea de la Sibiu, desfășurată pe o perioadă mai lungă și incluzând mai multe sfere ale orașului, a reușit să producă dezbateri autentice, mai ales în cadrul unor grupuri excluse de la astfel de discuții. Totodată a reușit să mobilizeze actori diferiți, de la publicul cafenelelor centrale, la jurnaliști locali, liceeni și polițiști care rareori fac împreună obiectul vreunei campanii sociale, de multe ori acestea fiind foarte selective în definirea publicului. Comunitatea locală în pluralitatea ei și fără a fi condiționată pe axa bani-finanțatori-raportări pare a fi redescoperită, macar și pentru o săptămână pe an. Acest lucru este cu atît mai important în cadrul Sibiului, doarece acesta este un oraș ale cărui resurse sunt mobilizate weekend de weekend pentru tot felul de evenimente culturale și de entertainment de care beneficiază numai o parte a locuitorilor. Redescoperirea dimensiunii sociale a vieții comunității, mai ales la nivel local, în locul celei dominate de târguri medievale sau de alte prilejuri pentru consum, este o miză estențială pentru întreaga societate românească de azi.

http://totb.ro/small-is-beautiful-o-abordare-feminista-locala