Autorul Evangheliei Argumente ale criticii externe – tradiţia

- Există contradicţie între Evanghelişti ?

În Galileea, la nord de Tabor, se află muntele Kurrun Hattin, care însemnează „Coarnele Hattinului”, având o înalţime de 500 m şi găsindu-se la aproximativ 7 km de oraşul Tiberiada.

• În Galileea, la nord de Tabor, se află muntele Kurrun Hattin, care însemnează „Coarnele Hattinului”, având o înalţime de 500 m şi găsindu-se la aproximativ 7 km de oraşul Tiberiada.

• O bună parte a specialiştilor cred că aici ar fi avut loc rostirea Cuvântării.

• configuraţia lui geografică, cu două vârfuri, între ele găsindu-se un loc mai drept, ar putea rezolva această părută contradicţie.

• Însă potrivit unor exegeţi, mai toate colinele din jurul localităţii Ghenizaret îşi revendicaseră cinstea de a fi fost gazda predicii.

Planul doctrinar al Predicii

• Planul doctrinar al Predicii

• Introducere

• - Fericirile: condiţie pentru întrarea în noua Împărăţie (5,3-12)

• - Menirea ucenicilor (5,13-16), exprimată în două sentinţe comparative:

• - sarea pământului

• - lumina lumii

• - Noua dreptate pretinsă (5,17-20) - tema predicii

• Partea I - Dreptatea Desăvârşită (5,21-48)

• 1- Fiinţa noii dreptăţi ilustrată în 6 exemple – antiteze

• Mânia (5, 21-26)
• Desfrâul (5, 27-32) ( adulterul- divorţul )
• Jurământul (5,33-37)
• Legea Talionului (5, 38-42)
• Iubirea faţa de duşmani (5,43-48)

• 2- Noua dreptate şi evlavia fariseică ilustrată în 3 exemple (6,1-8)

• blândeţea (6,2-4)
• rugăciunea (6,5-15)
• postul (6,16-18)

• 3- Noua dreptate şi bunurile pământeşti sau valoarea practică a noii dreptăţi, ilustrate în 3 exemple (6,19-34)

• Adunarea bogăţiilor (6,19-23)
• Serviciul Mamonei (6,24)
• Grija peste măsură de hrană şi îmbrăcăminte (6,25-34)

• Partea a II-a – Dispoziţii călăuzitoare (7,1-23)

• 1. Despre judecăţi (7,1-6)

• 2. Despre rugăciunea de cerere (7,7-12)

• 3. Despre poarta cea strâmtă şi drumul spinos al virtuţii (7, 13-23)

• Incheiere: Pilda despre sensul vieţii în raport cu Iisus Hristos (7,24-27)

Scurtă analiză exegetică a Cuvântării de pe Munte

• 1- Fericirile : condiţiile pentru intrarea în noua Împărăţie

• “Fericiţi cei saraci cu duhul, că acelora este împărăţia cerurilor”

• - Cei săraci cu duhul - sunt cei smeriţi, cei umili, cei sărăci de păcate

• - mistica răsăriteană - duhul omului este partea superioară, fină, inefabilă a sufletului, prin care omul poate intra în contact direct cu Duhul lui Dumnezeu –

• - pentru ca această experienţă să fie posibilă e nevoie ca duhul omului să devină „sărac”de orice patimi sau fărădelegi

• - asumarea lăuntrică a stării de sărăcie - acesta este bogatul care nu e dependent de propria sa bogăţie şi care, în cazul că ar pierde-o, parţial sau total, ar rămâne în continuare un om liber

“Fericţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”

• “Fericţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”

• - plângerea păcatelor - “plânsul” înţeles ca expresie a tristeţii şi a căinţei pentru răul săvârşit, însoţit implicit şi de dorinţa de îndreptare.

• - mângâierea promisă are atât dimensiune pământească, cât şi una eshatologică.

• Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul”

• - Pământul - unul reînnoit, eshatologic, aparţinător Împărăţiei cerurilor

• - Textul acesta este singurul loc din Noul Testament unde se arată că virtutea blândeţii are o astfel de răsplătire - Împărăţia Cerurilor.

• “Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura”

• - Dreptatea = toate virtuţile adunate la un loc, nu numai virtutea dreptăţii ca un act juridic, prin care este răsplătit binele şi pedepsit răul.

• - A flămânzi şi a înseta de dreptate = dinamismul creştin în realizarea virtuţii, prin excelenţă.

“Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”

• “Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”

• Milostenia nu priveşte numai actul de binefacere, de ajutorare în sine, a celui în nevoie, ci atenţia concentrată în fapta de iubire, fără limite şi condiţii, manifestată faţă de toate făpturile, după exemplul lui Iisus care a slujit pe fiecare om.

• “ Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”

• - Vederea lui Dumnezeu este o făgăduinţă eshatologică

• - Pe pământ, pe Dumnezeu Îl poţi întâlni şi cunoaşte contemplând faptele minunate ale creaţiei, dar nu-L poţi vedea cu privirea sfinţilor, din preajma Sa.

• - Apostolul Pavel spunea corintenilor că vederea desăvârşită aparţine numai vieţii eshatologice: „ …cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El” (I Cor. 2, 9).

• - Condiţia vederii lui Dumnezeu este curăţia inimii, adică nepătata ei simplitate şi puritatea sentimentelor