TITULUL II.-REGIMUL DE LUCRU
CAPITOLUL I.- REGIMUL DE CONTRACTARE
Articolul 10.- Contracte de muncă.
Contractarea personalului se formalizează de către societate respectând condiţiile acordate în prezentul Contract şi în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în materie.
Articolul 11.- Perioada de probă.
Se consideră că muncitorii sunt contractaţi cu titlu de probă, pentru o perioadă stabilită în scris, care va depinde de postul de muncă pe care-l vor ocupa, fără a se depăşi durata stabilită pentru următoarele categorii:
Personal tehnic: 6 luni.
Personal administrativ: 3 luni.
Responsabili şi şefi de echipă: 3 luni.
Specialişti: 1 lună.
Profesii clasice şi necalificaţi: 15 zile lucrătoare.
Totuşi, în cazul lucrătorilor necalificaţi, se poate acorda o perioadă de probă de maxim o lună, atunci când contractul are o durată superioară sau egală cu şase luni.
Va fi considerat nul acordul prin care se stabileşte o perioadă de probă în cazul în care muncitorul a îndeplinit anterior aceleaşi funcţii în cadrul societăţii, sub orice formă de contractare.
Articolul 12.- Subiecţii Contractului Colectiv de Muncă.
Sunt consideraţi patroni în sensul prezentului Contract:
a) Persoanele fizice sau juridice proprietare ale exploataţiei agricole în care se prestează munca.
b) Statul, Consiliile Provinciale, Primăriile şi celelalte Organisme de drept public, indiferent dacă au caracter statal, parastatal, provincial, local sau sindical, vor fi considerate Societăţi în legătură cu exploataţiile agrare pe care le au în sarcină, cu tot personalul acestora, cu excepţia funcţionarilor publici.
Sunt consideraţi muncitori, în sensul prezentului Contract, persoanele care, având vârsta de 16 ani împliniţi, prestează munci cu caracter agricol pe contul şi depinzând de un patron prin intermediul unei remuneraţii.
Articolul 13.- Clasificarea personalului.
I.- Clasificarea profesională.
Lucrătorii care prestează servicii în societăţi care intră sub sfera de influenţă a prezentului contract vor fi clasificaţi în funcţie de aptitudinile sale profesionale, calificări şi conţinutul general al prestaţiei profesionale.
În acest sens, personalul va fi clasificat după funcţia sau funcţiile îndeplinite, în categoriile profesionale indicate în continuare, pentru care se stabilesc următoarele arii funcţionale: tecnică, administrativă, de producţie şi mentenanţă şi de profesii clasice.
Categoria profesională care va fi înscris fiecare muncitor este pur enunţiativă şi nu implică, în niciun caz, obligaţia de a exista posturi de lucru din toate categoriile profesionale, nici în toate categoriile relaţionate, care va depinde de nevoile fiecărei societăţi.
1.- Categoria profesională I.
Sarcini care se execută urmând instrucţiuni concrete, stabilite cu claritate, cu un grad ridicat de dependenţă, care necesită de preferinţă efort fizic sau atenţie şi pentru care nu este necesară o formare specifică, cu excepţia celei ocazionate de perioada de adaptare.
În alcătuirea acestei categorii intră, în cadrul ariilor de producţie şi mentenanţă şi al profesiilor clasice: Muncitor necalificat eventual.
2. Categoria profesională II.
Lucrări cu execuţie autonomă care cer ca muncitorii care le execută să dea dovadă de iniţiativă, implicând, sub supraveghere, răspunderea muncitorului faţă de acestea, putând fi ajutaţi de unul sau mai mulţi lucrători.
Această categorie este formată din:
În cadrul ariei funcţională administrative: Funcţionar Administrativ 1ª, Funcţionar Administrativ 2ª şi Auxiliar Administrativ.
În cadrul ariei de profesii clasice şi producţie şi mentenanţă: Funcţionari categoria 1, 2 şi 3, Auxiliar, specialişti în irigaţii, sulfatare, tunderea arborilor fructiferi şi altoire în răsadniţe, muncitor necalificat specialist (permanent sau sezonier), drujbist (permanent sau sezonier), cioban, paznic şi auxiliar de producţie (înainte muncitor necalificat permanent).
3. Categoria profesională III.
Funcţii care implică integrarea, coordonarea şi supravegherea sarcinilor omogene îndeplinite de un grup de colaboratori, cu un grad de organizare mai scăzut. Sarcini care, chiar dacă nu implică răspunderea asumată şi de superior, au un conţinut mediu de activitate intelectuală şi de interrelaţionare umană într-un cadru de instrucţiuni precise cu complexitate tehnică medie, cu autonomie în cadrul procesului stabilit.
Din această categorie, în cadrul ariei funcţionale administrative, fac parte Tehnicienii necalificaţi, iar în cadrul ariei de producţie şi mentenanţă, Şeful de echipă şi Responsabilul.
4. Categoria profesională IV.
Funcţii care implică integrarea, coordonarea şi supravegherea diferitelor sarcini executate de un grup de colaboradori. Sarcini complexe, dar omogene care, chiar dacă nu implică răspunderea asumată şi de un superior, au un conţinut intelectual ridicat de interrelaţionare umană, într-un cadru de instrucţiuni cu caracter general şi grad ridicat de complexitate tehnică.
Din această categorie profesională şi în cadrul diverselor arii funcţionale, fac parte absolvenţii de studii medii sau echivalente.
5. Categoria profesională V.
Funcţii care implică executarea de sarcini tehnice complexe şi heterogene, cu obiective globale definite şi grad ridicat de autonomie, iniţiativă şi răspundere.
Funcţii care implică integrarea, coordonarea şi supravegherea diferitelor sarcini executate de un grup de colaboradori în cadrul aceleiaşi unităţi funcţionale.
Din această categorie profesională fac parte şi funcţiile care implică răspunderea totală pentru gestionarea uneia sau mai multor arii funcţionale ale societăţii, având la bază linii directoare foarte generale, date direct de Conducere, căreia trebuie să-i dea socoteală cu privire la gestionare.
Funcţii care implică îndeplinirea de sarcini tehnice de cea mai înaltă complexitate, inclusiv participarea la stabilirea obiectivelor concrete care trebuie atinse în domeniul respectiv, cu un grad foarte ridicat de autonomie, iniţiativă şi răspundere.
Din această categorie fac parte absolvenţii învăţământului superior sau echivalent.
II.- Clasificarea personalului în funcţie de tipul contractului de muncă.
a) Permanenţi.- Sunt muncitorii angajaţi pentru a-şi presta serviciile pe o durată nedeterminată, în mod permanent şi continuu.
b) Permanenţi-discontinui.- Sunt muncitorii angajaţi conform celor stabilite în Articolul 15.8 din Statutul Muncitorilor sau norma în vigoare în momentul respectiv.
Vor fi consideraţi, de asemenea, muncitori permanenţi-discontinui cei care prestează servicii pentru aceeaşi societate în cadrul a două campanii succesive sau trei campanii alternative, cu o medie de 180 zile lucrate în fiecare campanie, cu condiţia ca în timpul campaniei respective să nu se producă o întrerupere a raportului de muncă cu durată de peste treizeci de zile, obţinând această catalogare la începutul campaniei următoare.
Muncitorii permanenţi-discontinui prestează servicii în activităţi agricole, forestiere sau zootehnice pentru care sunt angajaţi, în cadrul campaniilor sau al unei perioade ciclice de producţie a serviciilor, în zilele lucrătoare.
Aceste prestaţii, prin caracterul lor, pot fi intermitente, întrucât depind de starea terenului, gradul de coacere a produselor, cererea de produse, condiţii climatice, etc.
Munca va fi executată cu intermitenţele proprii activităţilor ciclice sau periodice necontinui, iar zilele efectiv muncite în timpul campaniei vor depinde de circumstanţele indicate în paragraful anterior.
Muncitorii permanenţi de tip discontinuu trebuie convocaţi în ordinea strictă a vechimii în cadrul fiecărei specialităţi. În caz de nerespectare a acestei reguli, muncitorul poate depune plângere în instanţa competentă, solicitând indemnizaţie de concediere, termenul de care dispune în acest scop începând din momentul în care află că nu a fost convocat.
În scopul calculării zilelor la care se referă cel de-al doilea paragraf al acestei secţiuni, în cazul activităţilor din domeniul horticulturii şi arborilor fructiferi desfăşurate în sere, se vor calcula de la data de 1 septembrie până la 31 august ale fiecărui an, în timp ce pentru celelalte activităţi se va lua în calcul anul calendaristic.
În ambele cazuri, activitatea nu trebuie să se desfăşoare pe toată perioada, întrucât campania depinde de cele stabilite în paragrafele anterioare.
c) Temporari.- Sunt muncitorii angajaţi în anumite circumstanţe, fără a fi nevoie să se specifice durata contractului şi nici sarcinile corespunzătoare. După trecerea unui an de servicii neîntrerupte sau cu întreruperi mai mici de treizeci de zile succesive, muncitorul temporar obţine condiţia de permanent.
În cazul în care în timpul valabilităţii prezentului Contract Colectiv are loc modificarea normativelor în materie, Comisia Paritară se poate reuni pentru a revizui prezentul Articol conform noilor dispoziţii.
Articolul 13 bis.- Încurajarea contractării pe durată nedeterminată.
1.- Având în vedere că Decterul Regal–Lege nr. 5/2006, din 9 iunie, care stă la baza Legii 43/2006, din 29 decembrie, cu privire la îmbunătăţirea dezvoltării şi a gradului de ocupare a populaţiei, include mijloacele de impulsionare a contractării pe durată nedeterminată şi, între acestea, contractul de încurajare a contractării pe durată nedeterminată, se pactează în mod expres că toate contractele cu durată nedeterminată sau temporară, inclusiv contractele de formare profesională, încheiate înainte de 31 decembrie 2007, pot fi transformate în contracte pe durată nedeterminată respectându-se cerinţele şi regimul juridic stabilite în normativa legală în vigoare în momentul respectiv.
Pe de altă parte, se vor respecta cele stipulate în alineatul 1 din Legea 43/2006, prin care se reglementează Programul de Dezvoltare a Ocupării Profesionale sau norma care o înlocuieşte.
2.- Prevederea de transformare a contractelor temporare în scopul respectării celor stabilite pentru solicitarea primelor acordate de autorităţile autonomice pentru încheierea de contracte pe durată nedeterminată.
În cazul contractelor temporare sau pe durată determinată care se transformă în contracte cu durată nedeterminată, atât cu normă întreagă cât şi parţială, se pot solicita ajutoarele prevăzute în Capitolul III din Ordinul din 21 iulie 2005 (BOJA nr. 146 din 28 iulie) care aprofundează cele stabilite în Capitolul IV din Decretul 149/2005, din 14 iunie (BOJA nr. 122 din 24 iunie).
Articolul 14.- Activităţi sezoniere.
Sunt consideraţi muncitori sezonieri cei contractaţi de către acelaşi patron pentru una sau mai multe operaţiuni agricole sau pentru perioade de timp determinate.
Muncitorii contractaţi pentru un sezon, care au lucrat pentru acelaşi patron pentru o perioadă de peste şaizeci de zile pe an au dreptul preferenţial, în aceleaşi condiţii de idoneitate, de a ocupa posturi de muncă permanente.
Articolul 15.- Contractarea persoanelor cu dizabilităţi.
În cazul în care numărul angajaţilor unei societăţi este de 50 sau mai mulţi muncitori, aceasta este obligată cel puţin 2% ca dintre aceştia să fie persoane cu dizabilităţi. Acest procent se calculează din numărul total de angajaţi ai societăţii, indiferent de numărul centrelor de muncă de care dispune societatea respectivă şi de tipul de contract de muncă al angajaţilor săi.
În celelalte cazuri neprevăzute în prezentul Articol se vor lua în consideraţie cele prevăzute în Articolul 38.1 din Legea 13/1982, din 7 aprilie, cu privire la Integrarea Socială a Persoanelor cu Dizabilităţi.
Articolul 16.- Munci de categorie superioară şi inferioară.
Muncitorul care îndeplineşte funcţii de categorie superioară celor care i-ar corespunde conform categoriei profesionale în care este încadrat, pe o perioadă care depăşeşte şase luni într-un an sau opt luni în doi ani, poate solicita conducerii societăţii încadrarea sa în categoria profesională adecvată.
În cazul în care societatea refuză reîncadrarea sa şi pe baza raportului elaborat de comitet sau, dacă este cazul, al delegaţilor muncitorilor, are dreptul să denunţe situaţia în instanţa de judecată competentă.
Atunci când îndeplineşte funcţii de categorie superioară, dar nu are loc avansul, legal sau convenţional, muncitorul are dreptul să perceapă diferenţa de salarizare între categoria în care este încadrat şi cea corespunzătoare funcţiilor efectiv realizate.
Dacă, din cauze urgente sau imprevizibile legate de activitatea de producţie, patronul este pus în situaţia de a-i încredinţa unui lucrător îndeplinirea unor sarcini corespunzătoare unei categorii inferioare celei ale sale, poate face acest lucru numai pentru perioada strict necesară, menţinând retribuţia şi toate celelalte drepturi de care se bucură conform categoriei profesionale în care este încadrat, comunicând acest lucru reprezentanţilor legali ai muncitorilor.
CAPITOLUL II.- TIMPUL DE LUCRU
Dostları ilə paylaş: |