După criteriul suprafaţă, bazinul hidrografic Bahlueţ intră în categoria bazinelor mici, respectiv ,,acel bazin hidrogra-fic natural a cărui suprafaţă este până la 1000 km2 din care se colectează apele în aceeaşi reţea hidrografică”
N. Rădoane, 2002.
Matematic, bazinul hidragrafic Bahlueţ este delimitat în sud de paralela de 47005’, iar în nord de paralela de 47016’, punctul cel mai nordic al bazinului fiind şi extremitatea vestică a acestuia, respectiv vestică, 26052’log.E. Extremitatea estică are valoarea de 27018’long.E.
Matematic, bazinul hidragrafic Bahlueţ este delimitat în sud de paralela de 47005’, iar în nord de paralela de 47016’, punctul cel mai nordic al bazinului fiind şi extremitatea vestică a acestuia, respectiv vestică, 26052’log.E. Extremitatea estică are valoarea de 27018’long.E.
Între aceste puncte matematice, bazinul se desfăşoară pe 9’latitudine şi 26’ longitudine, care imprimă caracteristici diferite elementelor cadrului natural.
Bazinul râului Bahlueţ se integrează peisajului geografic al Podişului Moldovei, aflându-se într-o zonă de tranziţie între Podişul Sucevei la vest, Podişul Central Moldovenesc la sud şi Câmpia Colinară a Moldovei la nord şi est , cu limite bine precizate şi puse în evidenţă prin subunităţile de dealuri şi coaste bine individualizate.
Bazinul râului Bahlueţ se integrează peisajului geografic al Podişului Moldovei, aflându-se într-o zonă de tranziţie între Podişul Sucevei la vest, Podişul Central Moldovenesc la sud şi Câmpia Colinară a Moldovei la nord şi est , cu limite bine precizate şi puse în evidenţă prin subunităţile de dealuri şi coaste bine individualizate.
prinde o suprafaţă de 558km2, pe care râul o străbate prin cur-
sul sau pe o lungime de aproxi-
mativ 50,1km, cu izvoarele la altitudinea de 370m, în nordul şeii de la Ruginoasa.
“ Dacă vrei sa ajungi la izvorul cunoaşterii, apleacă-te mai întâi cu respect, în faţa a ceea ce au descoperit alţii”
Bazinul hidrografic Bahlueţ a stat în direcţia cercetătorilor geografi din ţara noastră, în mod deosebit a şcolii geografice ieşene.
Date despre bazinul hidrografic Bahlueţ şi a zonei înconjurătoare se găsesc în lucrările de specialiatate referitoare la geologia, morfologia reliefului, clima, apele, solurile Câmpiei Moldovei.
Din punct de vedere geomorfologic, primele studii asupra Câmpiei Moldovei au fost efectuate de M. David (1920-1921), de V. Mihăilescu (1930), V. Tufescu (1937) care au evidenţiat legătura dintre alcătuirea geologică şi aspectele morfologice. Cercetările ulterioare au fost continuate de C-tin Martiniuc(1963), în colaborare cu V. Băcăuanu (1966) care s-au preocupat de studiul reliefului creat prin prisma interacţiunii dintre factorii interni şi factorii externi.
Condiţiile geologice din cadrul bazinului hidrografic Bahlui, deşi aparent omogene, au o influenţă complexă asupra organizării şi evoluţiei reţelei hidrografice ca şi a caracteristicilor calitative şi cantitative ale proceselor şi fenomenelor hidrologice.
Condiţiile geologice din cadrul bazinului hidrografic Bahlui, deşi aparent omogene, au o influenţă complexă asupra organizării şi evoluţiei reţelei hidrografice ca şi a caracteristicilor calitative şi cantitative ale proceselor şi fenomenelor hidrologice.
Bazinul hidrografic Bahlui aparţine din punct de vedere structural, părţii central estice a Platformei Moldoveneşti, care la rândul ei face parte din marea Platformă a Europei Orientale.
Platforma Moldovenească, este din punct de vedere geologic, o zonă rigidă, consolidată încă din proterozoicul mijlociu, cu un fundament cristalin vechi, cutat, faliat şi scufundat la adâncimi mari, mai ales spre sud şi vest şi acoperit de o cuvertură groasă de sedimente paleozoice, mezozoice-terţiare, cu importante şi numeroase discordanţe stratigrafice între ele.
Aspectul general al reliefului, determinant în organizarea şi evoluţia reţelei hidrografice, este rezultatul interacţiunii continue a factorilor interni cu cei externi, a regimului geotectonic diferenţiat spaţio-temporal, a transgresiunilor şi regresiunilor marine repetate, precum şi a evoluţiei subaeriene din pliocen şi cuaternar.
Aspectul general al reliefului, determinant în organizarea şi evoluţia reţelei hidrografice, este rezultatul interacţiunii continue a factorilor interni cu cei externi, a regimului geotectonic diferenţiat spaţio-temporal, a transgresiunilor şi regresiunilor marine repetate, precum şi a evoluţiei subaeriene din pliocen şi cuaternar.
Suprafeţe însemnate din bazinul hidrografic Bahlueţ sunt acoperite de depozite mai tinere formate în urma distrugerii unor depozite mai vechi, în funcţie de acţiunea factorilor de eroziune şi transport externi. Depozitele mai tinere sunt reprezentate prin aluviuni recente, glacisuri, eluvii, deluvii, coluvii, proluvii şi terase.
Suprafeţe însemnate din bazinul hidrografic Bahlueţ sunt acoperite de depozite mai tinere formate în urma distrugerii unor depozite mai vechi, în funcţie de acţiunea factorilor de eroziune şi transport externi. Depozitele mai tinere sunt reprezentate prin aluviuni recente, glacisuri, eluvii, deluvii, coluvii, proluvii şi terase.
În cadrul bazinului Bahlueţului procesele pedogenetice se desfăşoară la suprafaţa depozitelor superficiale (eluviale, deluviale, coluviale, şi rezultate prin asocierea acestora, care au grosimi de până la 4-5 m (Băcăuanu, 1968). La nivelul platourilor şi obârşiilor de văi aceste depozite au grosimi mai reduse, de 1-2m.
În cadrul bazinului Bahlueţului procesele pedogenetice se desfăşoară la suprafaţa depozitelor superficiale (eluviale, deluviale, coluviale, şi rezultate prin asocierea acestora, care au grosimi de până la 4-5 m (Băcăuanu, 1968). La nivelul platourilor şi obârşiilor de văi aceste depozite au grosimi mai reduse, de 1-2m.
Datorită manifestării eroziunii slabe şi moderate, grosimea depozitelor eluviale prezente pe reversurile de cuestă poate, de asemenea, să fie mai redusă (2-3m). Pe versanţii cu pante mai mari de 12-15%, apar frecvent la zi depozitele sarmaţiene cu intercalaţii de marne, argile şi nisipuri.
“Râurile sunt nişte şanţuri prin care curg ruinele continen-
“Râurile sunt nişte şanţuri prin care curg ruinele continen-
telor. Prafurile, nisipurile, şi soluţiile transportate de
râuri sunt “ruinile”produse prin meteorizare”
Leopold,Wolman,Miller, 1964
Astfel, în modelarea reliefului, un rol important l-au avut arterele hidrografice şi procesele de versant. Văile afluente bazinului Bahlueţ, simultan cu procesele de ablaţie au desăvârşit forma actuală a văilor şi aspectul versanţilor.
“Fără mişcare nu există schimbare,
“Fără mişcare nu există schimbare,
fără schimbare nu există timp.”
“Fiecare vale este creată de râul ei şi proporţia dintre o vale şi
“Fiecare vale este creată de râul ei şi proporţia dintre o vale şi
altă vale este aceeaşi ca dintre un râu şi un alt râu.”
Leonardo da Vinci
Densitatea medie a reţelei hidrografice este cuprinsă între 1,25-2km/km2. valori mai ridicate se găsesc în partea de vest şi sud a bazinului unde pantele sunt mai mari, precipitaţiile mai bogate şi valorile ale evapotranspiraţiei mai reduse.
Principalul colector al apelor de suprafaţă este râul Bahlueţ, cu suprafaţă bazinală de 558 km2, pe o lungime de peste 50 de km.
Reţeaua hidrografică este convergentă spre principalul râu, Bahleuţ, convergenţă care este impusă de aspectul actual al reliefului. Afluenţii de pe stânga Bahlueţului (Păşcănia, Probota, Cucuteni, Valea Oii) au o orientare generală NV-SE, iar cei de pe dreapta (Strunga, Bahna, Lunca, Albeşti, Goeşti, Sineşti, Hărpăşeşti) au o orientare generală de la sud la nord, excepţie făcând râul Rediu a acărui orientare generală este de la vest la est.
Reţeaua hidrografică este convergentă spre principalul râu, Bahleuţ, convergenţă care este impusă de aspectul actual al reliefului. Afluenţii de pe stânga Bahlueţului (Păşcănia, Probota, Cucuteni, Valea Oii) au o orientare generală NV-SE, iar cei de pe dreapta (Strunga, Bahna, Lunca, Albeşti, Goeşti, Sineşti, Hărpăşeşti) au o orientare generală de la sud la nord, excepţie făcând râul Rediu a acărui orientare generală este de la vest la est.
Întreaga reţea hidrografică este tributară prin intermediul Bahlueţului, râului Bahlui şi mai departe Jijiei şi Prutului.
din bazinul Bahlueţului au fost construite datorită necesităţilor social-economice. Prezenţa scurgerii intemitente a răurilor care sunt puternic influenţate de condiţiile climatice, prezenţa depozitelor argiloase şi luto-
din bazinul Bahlueţului au fost construite datorită necesităţilor social-economice. Prezenţa scurgerii intemitente a răurilor care sunt puternic influenţate de condiţiile climatice, prezenţa depozitelor argiloase şi luto-
argiloase din lungul şesurilor şi panta redusă a unor afluenţi au permis construirea acestor lacuri antropice. În perioadele istorice, numărul lor a fost mult mai mare, apoi numărul lor s-a redus ca număr, pentru ca în ultima perioadă să se ia măsuri de refacere a lor, pentru regularizarea debitelor şi combaterea viiturilor. Cele mai mari lacuri sunt lacul de la Podu Iloaiei, apoi cele de pe valea Oii (iazul Sârca, Mădârjeşti, Podişu, Filiaşi.s.a.) urmat de cele de pe valea Bahlueţului. În prezent aceste lacuri au ca principal scop de valorificare piscicultura, deoarceinfrastructura iniţială pentru irigaţii a fost distrusă .
Vegetaţia acţionează ca un adevărat scut împotriva eroziunii, ea reduce acţiunea de impact a picăturilor de ploaie cu solul şi contribuie la reglarea scurgerilor de suprafaţă. Controlul vegetaţiei asupra eroziunii şi a altor tipuri de procese este exprimat de o serie de parametri, între care cei mai importanţi sunt: tipul şi gradul de acoperire al vegetatiei, consistenţa, grosimea litierei (in cazul pădurilor)etc.
Vegetaţia acţionează ca un adevărat scut împotriva eroziunii, ea reduce acţiunea de impact a picăturilor de ploaie cu solul şi contribuie la reglarea scurgerilor de suprafaţă. Controlul vegetaţiei asupra eroziunii şi a altor tipuri de procese este exprimat de o serie de parametri, între care cei mai importanţi sunt: tipul şi gradul de acoperire al vegetatiei, consistenţa, grosimea litierei (in cazul pădurilor)etc.
Tabloul actual al vegetaţiei din zona bazinului hidrografic Bahlueţ este rezultatul evoluţiei climei şi a diversitătii condiţiilor fizico-geografice. Geobotanic, vegetaţia locală aparţine zonei de silvostepă din provincia ponto-sarmatică şi etajului padurilor de gorun, cu subetajul de gorun, cer şi garniţă. Pe teritoriul studiat, vegeţia postglaciară a suferit modificări succesive.
“Primul act de creaţie realizat de om a fost atunci când
“Primul act de creaţie realizat de om a fost atunci când
a observat că natura nu i-a dat totul”
Influenţa omului se resimte tot mai puternic în modificările reliefului, încât nu este întâmplătoare denumirea de relief antropic. Dacă avem în vedere multiplele sale acţiuni, cum ar fi: defrişări de păduri, desţeleniri de terenuri, drumuri de câmp, aşezări omeneşti etc. putem considera acest factor ca având un rol atât de important, încât în unele zone geografice “ peisajul suferă schimbări mai rapide sub presiunea antropică decât sub influenţa factorilor naturali”
Influenţe antropice indirecte (despăduririle). Nu se cunoaşte cu exactitate perioada când au apărut primele defrişări în această zonă; cert este că operaţiunea s-a desfăsurat în mai multe etape. Pădurile ocupau în trecut suprafeţe extinse, atestate documentar la începutul secolului al XIX-lea(1441), în care se vorbeşte despre codrii străvechi ai Cârligăturii. Din aceştia astăzi au rămas pâlcuri datorită extinderii terenurilor agricole, a vetrelor de aşezare, pentru lemne de foc.
Influenţe antropice indirecte (despăduririle). Nu se cunoaşte cu exactitate perioada când au apărut primele defrişări în această zonă; cert este că operaţiunea s-a desfăsurat în mai multe etape. Pădurile ocupau în trecut suprafeţe extinse, atestate documentar la începutul secolului al XIX-lea(1441), în care se vorbeşte despre codrii străvechi ai Cârligăturii. Din aceştia astăzi au rămas pâlcuri datorită extinderii terenurilor agricole, a vetrelor de aşezare, pentru lemne de foc.
Influenţa antropică directă În această categorie am înclus acţiunile pe care omul le-a exercitat direct asupra mediului, respectiv a reliefului, prin acele contribuţii la dereglare sau, uneori, încercări de a reface echilibrul. Între aceste acţiuni includem: lucrările de plantaţii, acţiunile de stabilizare a versanţilor, corectări de albii torenţiale, aşezări etc.
Chiar dacă în prezent, procesele de mişcare în masă nu au am-
Chiar dacă în prezent, procesele de mişcare în masă nu au am-
ploarea pe care au avut-o în alte etape, ele continuă să aibă cel mai important rol modelator din arealul versant al acestor râuri.
În ierarhia importanţei pe care o prezintă, alunecările de teren deţin rolul cel mai important. Dacă unele dintre alunecări sunt activate în arealele de pe versant (fără o evacuare întegrală a materialului), ele prezinţă importanţă fiindcă asigură transferul de material în cadrul versantului; în anumite cazuri prin schim-
bările survenite prin supraâncarcarea anumitor părţi ale versan
-tului ele devin cauze în declanşarea altor alunecări, încât în timp îndelungat pot ocupa suprafeţe însemnate.
Privite sub aspectul distructiv şi de transport, alunecările de teren cu profunzime mare sunt cele mai importante fiindcă ele reactivează volume mari de material.
Privite sub aspectul distructiv şi de transport, alunecările de teren cu profunzime mare sunt cele mai importante fiindcă ele reactivează volume mari de material.
Importanţă deosebită au şi celelalte procese de mişcare în masă, care fie că pregătesc declanţarea unor alunecări, aşa cum este spre exemplu, creepul, fie ca participă direct la modelarea versanţilor (surpări, curgeri de noroi).
Surpările se întâlnesc mai frecvent pe malurile abrupte ale albiilo şi ravenelor şi sunt determinate de frecvenţa îngheţ-dezgheţului repetat, acestea asigurând o continuă retragere a abrupturilor şi constituie un veritabil proces de modelare în sezonul rece. Surpările determinate de îngheţ-dezgheţ asigură şi pregătesc în bună parte materialul ce urmează a fi transportat prin procese de eroziune mecanică în perioada sezonului cald.
