Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 56 (cincizeci și șase) Iunie 2016 Trivia
Yüklə 192,4 Kb.
|
1. Indicele Dow - Jones - de MSM 2. Contractele de tip Futures - de Ionuț Plesnecuțe 1. Indicele Dow-Jones Cel mai cunoscut indicator al cursului bancar, Dow Jones Industrial Average, care reflectă modul în care evoluează economia Statelor Unite, a împlinit în acest an vârsta de 120 de ani. 
Charles Henry Dow (1851-1902) s-a născut în statul Connecticut și la vârsta de 20 de ani a devenit ziarist, interesat de informații și analize ale activității din lumea afacerilor. În 1880 s-a mutat la New York și a fost angajat de Kiernan Wall Street Financial News Bureau, unde a progresat repede și a fost cel care l-a recrutat pe Edward Jones. Firma Kiernan difuza prin mesageri băncilor și firmelor de afaceri new yorkeze informații despre mersul bursei din acea zi, scrise, la început, de mână. Din 1883, a publicat zilnic două pagini tipărite. In 1894, Dow și Jones au inventat o medie zilnică a acțiunilor celor mai importante douasprezece companii de transport feroviar Dow Jones Transportation Average, fiindcă industria și transporturile feorviare constituiau pe atunci cea mai dinamică parte a economiei americane. După doi ani, ei au extins indicatorul lor la douăzeci de firme dominante și l-au numit Dow Jones Industrial Average (DJIA). La început indicatorul era o simplă medie a valorii zilnice a acțiunilor, dar astăzi se calculează într-un mod mult mai sofisticat. Companiile selectate pentru acest index se schimbă, după cum evoluează economic. Primele 12 companii americane incluse în Dow Jones în 1896 erau: American Cotton Oil, American Sugar, American Tobacco, Chicago Gas, Distilling & Cattle Feeding, General Electric, Laclede Corporation, National Lead, North American, Tennessee Coal and Iron, US Leather Preferred și US Rubber. Numai General Electric mai figurează astăzi printre cele 30 de companii incluse în Dow Jones, alături de Coca-Cola, Walt Disney, Walmart, 3M, Pfizer, Exxon, Merck etc. 2. Contractele de tip “Futures” – de Ionuţ Plesnecuțe Contractele „futures” reprezintă ultima categorie de instrumente financiare din clasa derivativelor. În forma de bază, contractul „futures” reprezintă o înţelegere între două entităţi (la fel ca şi în cazul contractelor forward cel care cumpără produsul este „long” şi cel care vinde produsul este „short”)de a cumpăra/vinde un produs standardizat, la o dată viitoare și la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului. Primele contracte de tip „futures” au fost înregistrate în secolul XVIII în Japonia având ca produs de referinţă orezul. Chicago Board of Trade e prima instituţie care a început să comercializeze oficial contracte „futures” în 1864. Contractele aveau ca produs de referinţă porumbul, dar la scurt timp au fost adăugate alte produse agricole (ovăz, grâu, etc). In secolul XX noi categorii de produse au fost adăugate, de la metale până la instrumente financiare. În statele Unite ale Americii, pieţele şi contractele de tip „futures” sunt monitorizate şi regulate de către Commodity Futures Trading Commission, agenţie care aparţine de guvernul american. Principala caracteristică a contractelor „futures” e reprezentată de standardizarea produselor din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Fiecare contract specifică exact cantitatea care e cumpărată/vândută şi calitatea produsului. Să luăm de exemplu petrolul: pe piaţă există două tipuri de contracte „futures” pentru petrol: WTI Crude Oil şi Brent Crude. Aceste denumiri se referă la calitatea petrolului şi se tranzacţionează la preţuri sensibil diferite (Brent Crude e mai scump în comparaţie cu WTI Crude Oil datorită calităţii superioare). De asemenea, fiecare contract tranzacţionat este pentru cantitatea de 1000 barili (care înseamnă 42,000 de galoane). Cei mai importanţi termeni într-un contract „futures” sunt: - „forward price” – preţul la care cele două entităţi au căzut de accord să tranzacţioneze produsul - „delivery date” – data la care contractul se încheie şi cele două entităţi trebuie să facă schimbul de produse/bani - „initial margin” – suma de bani care trebuie depusă de ambele părţi în momentul când contractul este iniţializat. De obicei această sumă e între 5% şi 15% din valoarea contractului. - „maintenance margin” – suma minimă acceptabilă pentru fiecare contract - „call margin” – momentul în care suma depusă iniţial scade sub „maintenance margin” - „clearing house” – o instituţie independentă care asigură executarea tuturor tranzacţiilor, face „margin calls” şi ţine în conturi banii depuşi de părţile participante în tranzacţii. Să presupunem că suntem interesaţi să intrăm într-un contract „futures” prin care dorim să cumpărăm 1,000 barili de petrol în 6 luni. Astăzi un baril de petrol se vinde cu $50. Prin urmare contractul „futures” are o valoare iniţială de $50,000, sumă de bani pe care trebuie să o plătim peste şase luni (momentul când contractul expiră – „delivery date”). De asemena, „initial margin” este 10% din valoarea contractului - $5,000 şi „maintenance margin” este $4,500. În momentul semnării contractului, suntem obligaţi atât noi cât şi partea care vinde produsul să transferăm $5,000 fiecare în contul entităţii care are rolul de „clearing house”. Principala motivaţie pentru acest avans este de a evita riscul ca una din entităţi să nu poată onora tranzacţia. Ziua următoare „clearing house” va transfera fonduri dintr-un cont în altul în funcţie de preţul petrolului în acea zi. Presupunând că preţul petrolului a crescut la $50.20 în ziua următoare. „Clearing house” va transfera $200 din contul vânzătorului în contul nostru şi valoarea contractului va fi din nou de $50,000. În acest fel, noi suntem protejaţi în cazul în care vânzătorul nu poate onora tranzacţia in viitor. În continuare asumăm că preţul petrolului va sta constant la $50.20 pentru următoarele trei săptămâni. În acest interval de timp nici un transfer de bani nu e necesar deoarece nu a intervenit nici o schimbare în valoarea contractului. După această perioadă, preţul petrolului creşte brusc la $51 pe baril. În acest moment, au loc câteva evenimente: - „clearing house” transferă $800 din contul vânzătorului în contul cumpărătorului - Vânzătorul primeşte un „margin call” deoarece balanţa în contul de la „clearing house” care e în prezent de $4,000 a scăzut sub valoarea de „maintenance margin” stabilită iniţial la $4,500. - Vânzătorul e obligat să transfere în contul de la „clearing house” suma de $1,000 pentru a aduce balanţa contului la valoarea iniţială. Acest proces de a alinia preţul contractului „futures” la preţul zilnic al petrolului are loc în fiecare zi pe toată durata contractului. În momentul încheierii contractului (în cazul nostru 6 luni) părţile au două variante: vânzătorul livrează produsul în timp ce cumpărătorul plăteşte preţul sau fiecare îşi retrage banii de la „clearing house” cu câştigul/pierderea suferită şi nici un schimb de produse contra bani nu are loc. Contractele „futures” prezintă câteva avantaje majore pentru o gama variată de entităţi (de la „daily traders” până la producători şi consumatori): - Standardizarea produselor din punct de vedere calitativ creează o lichiditate suplimentară pe piaţa respectivelor bunuri şi produse. - Capabilitatea de a încheia contracte pe perioade diferite de timp. - Posibilitatea de a vinde un contract în orice moment fără pierderi. - Având o entitate independentă („clearing house”) care supraveghează toate tranzacţiile, probabilitatea ca o firmă să nu îşi respecte obligaţiile contractuale sunt aproape nule. În prezent, contractele „futures” sunt cele mai populare contracte din familia derivativelor. Aceste contracte sunt tranzacţionate pe o scară largă nu numai în marile centre financiare ale lumii dar şi în multe alte ţări. De exemplu, în România, contractele „futures” sunt tranzacţionate de către Sibex – Sibiu Stock Exchange (cunoscută iniţial sub numele de Bursa de Mărfuri Sibiu). Popularitatea lor se datorează uşurinţei cu care pot fi tranzacţionate, sumele mici de bani necesare de a intra într-un asemenea contract, capabilitatea de a vinde contractul uşor și nivelul de risc scăzut. Poetul lunii: Petru Creția Cântec în stil naiv despre fiinţă şi părere Nimic nu are în sine puterea De a fi mai mult decât este Atuncea când este, în forma-i deplină, Tot ce poate fi. Aproape tot ce trăieşte încearcă Să fie cumva altfel decât este În golul amar dintre tot ce ar vrea Şi nu poate fi. În vorbe e răul, în gesturi deşarte, În tot ce pare a fi şi nu este, În biata minciună jucată în lume Crezându-se-a fi. Vrem să părem şi să fim mai adânci decât suntem, Mai puternici, mai mari şi mai buni decât este Dat firii noastre şi slavei, mai grei de iubire Decât ştim a fi. Dar toate acestea fac parte din lume, Iar hula nemilei un greu păcat este Al oricărui gând care judecă lumea Cum nu poate fi. Căci mulţi muritori trăiesc din puterea De-a trăi în părere şi de-a crede că este În ele, sub lună, mai mult decât poate Într-adevăr fi. Coboare îndurare În lumea pieirii Peste veacul făpturii, Peste tot ce este Greul de a fi. Judecata Prin constituţia lumii Tuturor, dar tuturor ne revine Dreptul de a nu fi mai mult Decât suntem, Decât ce s-a întâmplat şi se întâmplă să fim Între marginile nealegerii noastre. Dreptul ca, judecaţi de puteri, Să fim în sfârşit absolviţi, Legitimaţi, îngăduiţi, eliberaţi, Trecuţi, aşa cum se întâmplă să fim, În tagma drepţilor şi a celor curaţi, Admişi în comunitatea finală şi unanimă A drepţilor şi a celor curaţi, Amnistiaţi în însuşi numele necruţător al legii, Spălaţi de rele şi patimi, De vrerile noastre stângace, pierdute, Înălţaţi din toate câte întâmplător vom fi fost Şi neîntâmplător rămânem, Îmbrăcaţi în straie regeşti, Spălaţi pe picioare de pontifii negri ai soartei Şi mai ales, mai presus, mai cu strâmbă dreptate Iubiţi infinit. Tu dulce-neagră Tu dulce-neagră, furios amară Esenţă Care bântui arborii şi gândul, Făcând şi desfăcând gânduri şi lumi, Iluminând pe dinlăuntru pătimirea Şi sfâşiind fragila rezistenţă A clipelor chemate să se ducă Şi să urce În alt timp. Ţie, trecere şi stavilă, ar trebui să-ţi dăm Un nume Pe care iadul fiinţei să nu-l ştie. 
Petru Creția (1927-1997) a fost profesor universitar la Facultatea de Filologie a Universității București, elinist, eminescolog, eseist, traducător, poet, autor, director al revistei de istorie literară Manuscriptum, filozof și deținut politic. Este foarte cunoscut de publicul român pentru multe din citatele sale (Puținătatea spiritului naște monștri, Clipa e cea care dă și ia cu același gest...),și mai ales pentru cele anticomuniste ( Comunismul este cea mai mare aflare în treabă din istorie, Am stat 13 ani în temniță pentru un popor de idioți...). Rubrica gastronomică: Ciorba falsă de burtă 
Multora ne place ciorba de burtă, dar suntem împiedicați să o pregătim din mai multe motive, între care marea dificultate de a găsi în magazinele occidentale oase de vită și burtă bine curățată și suferința pe care am impune-o familiei, prin mirosul impregnat în locuință, de câte ori ne-am lua inima în dinți și am face marele efort de a găti produsul care ne satisface păcătoasele noastre preferințe gastronomice. Larg răspândită în peninsula Balcanică, ciorba de burtă a venit cu armatele turcești și a intrat în bucătăriile naționale ale Greciei, Bulgariei, României și Serbiei, instalându-se peste tot în fruntea bucatelor preferate de bărbații petrecăreți, care o cer și la chefurile de noapte și în diminețile mahmure care le urmează. Insuși cuvântul ciorbă derivă din echivalentul lui turc (tjorba), la rândul lui luat din limba persană (shorba). Contribuția românilor a fost adăugarea smântânii, a leușteanului, a dresului cu gălbenuș de ou și a acritului cu oțet. Ajutorul pentru cei care trăiesc în țări nebalcanice și tânjesc după delicioasa ciorbă usturoiată vine de la mai multe site-uri românești, care răspândesc mai multe rețete falsificate de ciorbă de burtă fără burtă. În esență, falsa ciorbă de burtă este o ciorbă de ciuperci, gătită ca și când ai face una de burtă. Am încercat-o și este delicioasă, infinit mai ușor de făcut și are calitatea că nu atentează la universul oftalmic al reședinței familiale. Ciupercile sunt dintre cele mai frecvent găsite în toate supermarket-urile: bella, white bella, portabella...  
După spălare repetată cu apă rece, eu fierb pentru scurt timp ciupercile, fiindcă prima apă în care le fierb devine neagră, așa că o arunc. Ciupercile parțial fierte le tai în felii sau șuvițe și le pun deoparte. Încep ciorba după metoda de jos în sus. In oala viitoarei ciorbe pun o ceapă mare tăiată mărunt, doi morcovi dați prin răzătoarea mare, o linguriță de sare, patru linguri de ulei, 30 de boabe de piper, șase foi de dafin, 5-6 căței de usturoi și le prăjesc la foc mare, mestecând continuu cu o lingură de lemn, cam 5-6 minute. Apoi adaug apa, ciupercile tăiate și 3-4 gogoșari în oțet, deasemeni tăiați în felii și le las să fiarbă 20 de minute la foc mic. Dacă oțetul de la gogoșari nu a acrit destul zeama, mai adaug oțet. La jumătatea fiertului adaug leușteaanul, iar la sfârșit încă 3-4 căței de usturoi, zdrobiți. Dau oala la o parte și aștept să se răcească. Într-o farfurie adâncă frec două gălbenușuri de ou, apoi adaug patru linguri de smântână și amestec cu câteva linguri de ciorbă răcită, apoi torn totul în oala. La încălzirea dinaintea mâncării trebuie prudență, fiindcă datul în clocot brânzește smântâna. Se mănâncă cu ardei iute, crud sau murat. (MSM) Pictorul lunii: Constantin Isachie Popescu Despre ISACHIE POPESCU CONSTANTIN Despre pictorul Constantin Isachie (1888, Paşcani – 1967, Bucureşti) au scris în perioada interbelică importanţi critici de artă ca H. Blazian, Ionel Jianu, Petru Comarnescu sau Nicolae Argintescu Amza, iar la puţini ani după dispariţie, în 1975, i s-a organizat o amplă expoziţie retrospectivă. De atunci însă a intrat de atunci într-un nemeritat con de umbră. Cu toate acestea, lucrările sale au fost şi sunt apreciate de colecţionari, astfel că un grup de istorici de artă, cunoscuţi ca organizatori de expoziţii pe tematica intitulată «Restituiri», a organizat în anul 2014, în lunile iulie-septembrie, o expoziţie de pictura si grafica a artistului. Acestea se află în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României, Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, Muzeului Naţional Peleş şi în alte muzee din ţară (Muzeul de Arta Piatra Neamţ, Muzeul Municipiului Câmpulung, Muzeul de Arta Targoviste), în alte instituţii şi în mai multe colecţii particulare. Constantin Isachie a avut şase expoziţii personale în cei zece ani ce urmează debutului din 1924, expunând în 1934 la Fundaţia Dalles, sala care consacra un pictor în anii 30, şi apoi din nou acolo în 1939. De la bun început devine apreciat în cercurile cele mai înalte ale capitalei, primind importante comenzi de portrete: Regina Maria (1936), foşti guvernatori ai Băncii Naţionale ca Mihail Manoilescu şi Constantin Anghelescu (1939), înalţi prelaţi ca Episcopul Vasile Aftenie, personalităţi din lumea artelor ca dirijorul George Georgescu, întemeietor al Festivalului George Enescu ş. a. Pictează în stil postimpresionist peisaje din ţară şi din multe alte locuri, îndeosebi din Franţa, Anglia, Belgia, Spania şi Croaţia, adecvându-şi maniera la specificul locului, izbutind ceţuri engleze în delicate şi transparente nuanţe de gri sau arhitecturi bine decupate de lumina puternică a sudului. În naturile statice predomină buchetele florale cu o compoziţie bine individualizată, de multe ori bazată pe asimetrie, dar şi suave ansambluri de obiecte decorative prin care îşi demonstrează măiestria de a reda transparenţe, străluciri şi oglindiri. Acestora li se adaugă remarcabila suită de portrete şi nuduri pictate într-o manieră când realistă, când inspirată de şcoala franceză sau engleză, unele având o tentă de monden specifică anilor interbelici, ceea ce le conferă o inconfundabilă atmosferă de epocă. Dr. Mihaela Varga 
Sibiu 
Peisaj din Dubrovnik 
Natură statică cu flori și urcioare 
Dimineață pe Tamisa Pamfletul lunii: Cu căciulile pă frunte - de Mircea Dinescu Nu știu cîtă uimire, cît dispreț și cîte semințe prăjite au consumat alte nații privind, la jurnalele de știri, baletul mecanic din piețele Coreei de Nord, unde milioane de titirezuri însuflețite s-au învîrtit zilele trecute în cinstea Marelui Cîrmaci. Turnatu-ne-am noi oare vreun păhăruț de cenușă în creștet? Rușinatu-ne-am îndeajuns că la sfîrșitul secolului XX am fost mai coreeni decît coreenii, convocîndu-i pe voievozii neamului pe stadionul 23 August ca să-l pupe-n cur pe nea Nicu, cu ocazia “Cîntării României”, fără teama că o să se surpe mormîntul lui Nicolae Iorga de scîrbă și indignare? Oricît am ciripi europenește pe creanga de la Bruxelles și oricît ne-am pitula sub scutul de la Deveselu, nojițele de la izmene ne ies de sub frac și ne dau de gol că sîntem neam de tîrlă, dispuși nu doar să ne furăm singuri căciula, ci și să cîntăm cu mîndrie patriotică obiectul propriului furt. Căci, după un reportaj despre exterminarea bolnavilor în spitalele românești cu complicitatea autorităților, îmi fu dat să aud, la un post de radio, mobilizatorul cîntec al căciulii geto-dacice, căzută parcă pe ochii noștri taman în clipa cînd ni se ciordea butelia din bătătură: Cu căciulile pă frunte, stăm de veacuri ca un munte în curbura arcului Carpat. Asta e căciula mea și o port cum se purta, că-i obicei din daci lăsat. Port căciula pe-o ureche și acasă, și la nuntă, și la oi, după datina străveche, moștenită și păstrată și pă la noi. Haideți, fraților, să ne-o îndesăm și mai bine pe frunte, căci încă e de furat în această țară. (www.catavencii.ro)
Prima fantomă văzută în Casa Albă a fost aceea a lui Abigail Adams, soția celui de al doilea președinte american, John Adams. Soții John și Abigail au fost primul cuplu prezidențial care a locuit în conacul de pe malul râului Potomac, care a devenit, începând cu ei, reședința oficială a președinților americani. Când soții Adams s- au mutat în ea, construcția nu era completă și Abigail Adams obișnuia să întindă rufele la uscat în camerele încă netencuite. Pentru aceasta ea a ales camera dinspre est, care i s-a părut cea mai Abigail Adams însorită. În aparițiile fantomatice reptate, cei care au văzut-o au recunoscut-o după șalul și boneta de dantelă și au confirmat că apariția celei de a doua doamnă a țării pare că se grăbește către East Room, ținând brațele întinse, ca și când ar căra un morman de rufe. Un bărbat apare periodic, spunând cu voce groasă: Eu sunt Dl. Burns. După ce au ales locul unde să se construiască reședința prezidențială, delegații congresului au cumpărat terenul de la proprietarul David Burns. Un loc faimos este Grădina trandafirilor din parcul Casei Albe, unde se țin coferințe de presă și spectacole. Grădina a fost făcută de Dolley Madison, nevasta celui de al patrulea președinte, James Madison. Edith Wilson 
Cea de a doua soție a președintelui Woodrow Wilson, Edith Bolling Galt Wilson a dat ordin să se scoată tufele de trandafiri, dar lucrătorii care se pregăteau să o facă au dat cu ochii de Dollley Madison, care le-a interzis distrugerea grădinii, la peste 70 de ani de la moartea ei.  Dolley Madison
Dar cea mai frecventă vizită fantomatică la Casa Albă e făcută de stafia lui Abraham Lincoln, care a fost văzută de președinți și membrii ai familiilor lor, de salariați și de mai mulți invitați, care au petrecut nopți în dormitorul Lincoln. Printre ei, regina Wilhelmina a Olandei și primul minsitru britanic Winston Churchill. Ultimul a locuit multe săptămâni în Casa Albă, în timpul celui de al doilea război mondial. El avea obiceiul să facă o baie fierbinte prelungită, noaptea târziu, savurând unul din faimoasele sale trabuce. Ieșind din cadă, gol-goluț și cu trabucul în gură, a intrat în dormitor, unde l-a văzut pe Lincoln în picioare, sprijinit de polița șemineului și privindu-l amuzat. Bună seara domnule președinte - a spus calm Churchill - trebuie să recunosc că m-ați prins într-o poziție dezvantajoasă. Când Lincoln trăia, încăperea care este astăzi denumită dormitorul cu numele lui, era cabinetul lui de lucru. (MSM)  Dormitorul Lincoln
Opinii: Scutul antirachetă, Rusia şi ordinea europeană. O tensiune insolubilă? - de Valentin Naumescu www.contributors.ro mai 18, 2016 Puncte cheie:
|
