Catedrale şi biserici



Yüklə 28,32 Kb.
tarix30.10.2017
ölçüsü28,32 Kb.
#22722

Catedrale şi biserici
Catedrala Mitropolitană Ortodoxă (Piaţa Avram Iancu)

Mitropolia Ortodoxă Română a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului (Piaţa Avram Iancu nr. 18)

A fost ridicată în perioada anilor 1923-1933, după planurile arhitecţilor Constantin Pomponiu şi George Cristinel, înscriindu-se în curentul stilistic românesc. Este unul din principalele edificii religioase din municipiul Cluj-Napoca.

Poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” - data intrării Armatei Române în Transilvania (15 august 1916).

În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcaşul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 1996, Catedrala a intrat într-un amplu proces de restaurare a exteriorului, încheiat în anul 1999, iar în interior a primit o nouă pictură, de factură bizantină, realizată în celebrul mozaic de Murano. Din anul 2006 edificiul serveşte drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului care este totodată şi mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Arhiepiscopia Ortodoxă a Clujului deţine o valoroasă colecţie de artă religioasă şi documentară, inaugurată în anul 1938 şi reorganizată în 1975. Fondul de bază este constituit din icoane pictate din secolele XVII – XIX şi din obiecte liturgice. Colecţia muzeală cuprinde documente privind istoria eparhiei (secolul XVI), obiecte de cult, icoane pe lemn şi sticlă (secolul XVII), manuscrise, veşminte, cruci, potire etc. (secolul XVI), tipărituri cu caracter etnografic şi mărturii despre trecutul neamului românesc.
Biserica Romano-Catolică „Sfântul Mihail” (Piaţa Unirii)

Remarcabil monument istoric şi de arhitectură religioasă, unul dintre cele mai impunătoare edificii gotice din ţara noastră, biserica a fost construită aproximativ între anii 1350 şi 1480, fiind prima versiune deplină a bisericii-hală în Transilvania. Portalul principal, sculptat în 1444 în stil gotic, se termină cu o acoladă înaltă prezentând în partea centrală imaginea sculptată a arhanghelului Mihail. Turnul de pe faţada nordică a fost construit între 1834-1863 în stil neogotic, înalt de 80 de metri, inclusiv crucea. Remarcabile sunt şi decoraţiunile interioare şi exterioare, precum şi amvonul cu sculpturi baroce. O realizare excepţională este portalul renascentist al sacristiei (1528) cu motive italiene şi o puternică influenţă sud-germană. Corpul amvonului, în stil baroc, a fost cioplit în lemn de Johannes Nachtigall şi Anton Schuhbauer. Pictura murală, păstrată fragmentar, prezintă influenţe stilistice din nordul Italiei şi relevă primele semne ale Renaşterii în pictura clujeană.


Biserica Reformată Ştefan cel Sfânt” (Str. Mihail Kogălniceanu)

Monument istoric şi de arhitectură religioasă în stil gotic târziu, biserica a fost construită ca mănăstire a călugărilor minoriţi – franciscani, la îndemnul şi cu sprijinul regelui Matia Corvinul, începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, în diverse etape. De-a lungul timpului a suferit numeroase refaceri şi modificări, la mijlocul secolului al XVI-lea intrând în posesia credincioşilor reformaţi. Biserica este cea mai mare construcţie gotică cu o singură navă (biserica sală) din Transilvania. Prezintă în interior un tavan casetat din lemn şi piese de o rară frumuseţe, printre care amvonul sculptat în lemn, realizat în anul 1646 de Elias Nicolai din Sibiu, în stilul Renaşterii din Transilvania (stilul renaşterii înflorate) şi de sculptorul Benedek. Biserica impune prin masivitatea sa şi dimensiunile contraforţilor care îi dau aspect de cetate. Fiind renumită pentru acustica sa, adăposteşte numeroase concerte de orgă etc.

În partea sudică a bisericii se află ruinele Claustrului, unde a funcţionat un colegiu de grad universitar. Printre cei care au studiat aici este amintit şi fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Pătraşcu.
Mănăstirea şi Biserica Franciscană (Piaţa Muzeului nr. 2)

Biserica şi Mănăstirea Romano-Catolică Franciscană din Cluj-Napoca reprezintă unul din edificiile cele mai vechi şi semnificative din oraş. Iniţial, pe acest loc a existat o mai veche biserică romano-catolică, prima din Cluj, ridicată în secolele XI-XII, dar distrusă în timpul primei invazii a tătarilor (1241). După distrugerea acesteia, pe locul ei a fost ridicată în perioada 1260-1290 o biserică în stil romanic târziu, refăcută în secolul al XV-lea în stil gotic.

Biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) şi a fost ridicată o mănăstire lângă aceasta, cu sprijinul domnitorului Ioan de Hunedoara, complexul revenind ordinului Dominican. Odată cu alungarea ordinelor religioase catolice de către protestanţi în martie 1556, clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557 în clădire a locuit regina Ungariei, Izabella, după care lăcaşul a fost transformat în şcoală (unitariană din 1558). Din 1609, din dorinţa principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat-calvin. Odată cu anul 1728 franciscanii, reveniţi în oraş, iniţiază o campanie de restaurare a bisericii şi construiesc turnul, acesta fiind principala componentă în stil baroc.

Ansamblul mănăstire-biserică este dispus pe trei laturi, în jurul unei curţi interioare spre care se deschideau arcadele frânte ale foişoarelor. Încăperile monastice adăposteau chilii, săli de bibliotecă, dormitoare comune, spaţii administrative etc. Tot aici se afla şi o vestită şcoală, la care a învăţat Nicolaus de Mirabilibus, devenit mai târziu profesor la Universitatea din Florenţa.

În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecţie care depăşea o mie de volume. În perioada anilor 1906-1948 în mănăstire a funcţionat tipografia Sfântul Bonaventura, care tipărea diverse reviste religioase („Lumea catolică”, „Sfânta Cruce” ş.a.).

Din anul 1898, în faţa bisericii se află amplasat Obeliscul Carolina, după mutarea sa din Piaţa Unirii.

Cele mai recente restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. Cu aceste ocazii au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale lăcaşului.

În 1949 lăcaşul a fost confiscat franciscanilor, după ce autorităţile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România, iar clădirea mănăstirii a adăpostit „Şcoala de Muzică”, devenită ulterior „Liceul de Muzică Sigismund Toduţă”, care există şi astăzi. Din anul 1990 biserica a revenit în proprietatea ordinului romano-catolic franciscan, împreună cu o parte din vechea mănăstire.


Fortificaţia şi Biserica Romano-Catolică Calvaria” (Calea Mănăştur nr. 60)

Prima fortificaţie de la Cluj-Mănăştur, compusă din val de pământ cu palisadă şi şanţ de apărare, datează din secolul al X-lea. În secolul al XI-lea aici se ridică un convent benedictin, distrus de invazia tătară din 1241. Clădirea actuală a bisericii a aparţinut abaţiei Monasterium Beatae Mariae Virginis de Clus-Monostra. Purtând hramul Adormirii Maicii Domnului, aşezarea a păstrat documente importante din perioada respectivă. În 1437, conventul de la Cluj-Mănăştur a consfinţit înţelegerile între nobilime şi reprezentanţii ţăranilor răsculaţi de la Bobâlna şi tot aici a fost executat Anton cel Mare, căpetenia ţăranilor răsculaţi. Biserica a fost distrusă parţial de un trăznet (sec. XVI), iar mai apoi, de invazia tătară de la mijlocul secolului al XVII-lea. Abia în secolul al XIX-lea nava bisericii, bolţile şi pereţii corului au fost reconstruite de romano-catolici.

În perioada comunistă, lăcaşul a fost dat Bisericii Ortodoxe Române, iar între anii 1991 – 1994 a fost folosit în comun de către Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică. După anul 1994 edificiul a revenit catolicilor, intrând într-un amplu proces de restaurare.
Biserica Sfinţii Petru şi Pavel” (Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 85)

Biserica Romano-Catolică „Sf. Petru şi Pavel” a fost construită în stil neogotic la mijlocul secolului al XIX-lea, pe amplasamentul unei biserici, probabil din secolul al XV-lea. În secolul al XVI-lea biserica de rit catolic a devenit unitariană. Edificiul a fost însă distrus în timpul revoluţiei conduse de Rakoczi (Curuţi), fiind reconstruită pe vechiul fundament în 1711. Cinci ani mai târziu a fost retrocedată romano-catolicilor, urmând ca în 1724 să treacă la Minoriţi (Ordinul Romano-Catolic Franciscan al Minoriţilor). Actualul edificiu a fost ridicat în secolul al XIX-lea de Anton Kagerbauer pe locul vechii biserici care era degradată.

În faţa bisericii se află portalul în stil baroc care a fost amplasat iniţial în faţa Bisericii Sf. Mihail, iar în spatele bisericii se află Statuia Fecioarei Maria Protectoare (Statuia Ciumei), amplasată iniţial pe actuala Str. Universităţii.
Biserica Piariştilor (Str. Universităţii nr. 5)

Biserica Romano-Catolică a Piariştilor, cunoscută şi ca Biserica Iezuiţilor sau Biserica Universităţii din Cluj-Napoca, cu hramul Sfânta Treime, a fost ridicată între anii 1718-1724, construcţie ecleziastică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă. Biserica are trei capele laterale şi un cor alungit şi a fost construită în stil baroc, de mari dimensiuni. Până în anul 1959, în faţa bisericii a fost amplasată statuia Fecioarei Maria (Statuia Ciumei), monument mutat de autorităţile comuniste în spatele bisericii Sf. Petru şi Pavel din Cluj-Napoca.


Biserica Bob” (Str. Epsicop Ioan Bob nr. 5)

Biserica Bob”, cu hramul „Înălţarea Domnului”, este prima biserică greco-catolică construită în Cluj şi cea mai veche biserică românească din oraş. Numele bisericii provine de la cel al episcopului Ioan Bob, nobil român, ajuns episcop greco-catolic al Blajului, pe cheltuiala căruia a fost ridicat lăcaşul de cult, între anii 1801-1803, după planurile arhitectului Iosif Leder. Biserica a fost construită în stil baroc, având o structură asemănătoare cu cea a Bisericii Ortodoxe din Deal, execepţie făcând turnul. În acest lăcaş a avut loc cununia, în anul 1864, dintre Veronica Micle, o apropiată a poetului naţional Mihai Eminescu şi Ştefan Micle, viitorul rector al Universităţii din Iaşi.


Biserica Unitariană (Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 9)

Biserica Unitariană a fost înfiinţată în anul 1568, când în Dieta (Parlamentul) de la Turda s-a proclamat şi legiferat libertatea conştiinţei şi toleranţa religioasă. Cultul unitarian s-a înfiinţat în contextul Reformei Protestante (mijlocul secolului al XVI-lea), David Francisc fiind fondatorul şi primul episcop al Bisericii Unitariene din Transilvania. În interiorul bisericii se află o piatră rotundă uriaşă, de pe care, spune legenda, David Francisc a ţinut o predică în urma căreia cetăţenii Clujului au trecut la unitarianism.

Biserica Unitariană a fost construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în stil baroc, cu elemente rococo şi neoclasiciste, după planurile arhitectului vienez Anton Türk. Deasupra portalului de la intrare se află inscripţia latină „IN HONOREM SOLIUS DEI - MDCCXCVI” (“În onoarea unicului Dumnezeu” - 1796).
Catedrala Greco-Catolică Schimbarea la Faţă (Bd. Eroilor nr. 10)

Cunoscută odinioară ca Biserica Minoriţilor (Biserică Romano-Catolică a Ordinului Franciscan al Minoriţilor), a fost donată Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, odată cu mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj. Biserica a fost ridicată în stil baroc, după planurile arhitectului Francis Kitner, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar frescele de pe cupolă au fost pictate la începutul secolului al XX-lea de Francisc Lohr şi restaurate mai apoi de Coriolan Munteanu. Adaptarea mobilierului interior la cerinţele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu, prin amplasarea unui iconostas, de altfel inexistent în practica cultului romano-catolic.


Biserica Reformată-Calvină cu Cocoş (Str. Moţilor nr. 84)

A fost construită după planurile arhitectului timişorean Károly Kós (1883-1977), în stil Secession, între anii 1913-1914. Turnul de sud al bisericii are în vârf un cocoş – simbol al luminii care veghează împotriva diavolului. Potrivit legendei, diavolul îşi desfăşoară activitatea până la întâiul cântat al cocoşului. Planul bisericii este de factura bazilicilor romanice, cu interiorul decorat cu motive etnografice maghiare din Valea Călatei, având bolta ornată cu casete pictate realizate după desenele prof. Sandor Muhits.


Biserica Reformată-Calvină din Oraşul de Jos (Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 41)

Denumită şi Biserica Reformată cu două turnuri, este unul din edificiile emblematice ale municipiului Cluj-Napoca. Biserica a fost construită în secolul al XIX-lea în stil neoclasic, după planurile arhitectului Winkler Georg, inspirat de biserica mare din Debrecen. Construcţia a durat mai multe decenii din cauza lipsei de fonduri. După moartea lui Winkler Georg, Anton Kagerbauer a fost însărcinat cu finalizarea lucrărilor, însă a modificat planul faţadei şi al turnurilor.


Biserica Ortodoxă din Deal (Str. Bisericii Ortodoxe nr. 12)

Numită şi Biserica Sfânta Treime din Deal, a fost construită în perioada 1795-1796, prin contribuţia orăşenilor şi meşteşugarilor români din Cluj, cu sprijinul negustorilor greci şi macedoneni din Cluj şi a negustorilor români din Braşov. În perioada interbelică a slujit drept catedrală a Episcopiei Vadului şi Feleacului, având în colecţiile sale diferite obiecte de cult valoroase, între care amintin „Liturghierul” din 1797.


Biserica Evanghelică (Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 1)

Biserica Evanghelică-Luterană Sinodo-Prezbiteriană din Cluj-Napoca a fost construită în perioada 1816-1829, după planurile arhitectului Georg Winkler, care îmbină armonios elemente ale barocului şi stilului neoclasic. În zidurile sale au fost încorporate pietrele din aşa-numitul Bastion rotund. Pe faţadă apare inscripţia „PIETATI” (pietăţii). Pictura din altar este opera lui Johann Gentiluomo, iar orga bisericii a fost construită în anul 1913 de către firma Walker din Ludwigsburg.


Sinagoga Neologă (Str. Horea nr. 21)

Este unul din edificiile simbolice ale municipiului Cluj-Napoca, fiind singura sinagogă în funcţiune din oraş. Clădirea, de factură maură, poartă şi numele de Templul Memorial al Deportaţilor. Comunitatea mozaică neologă a fost condusă de rabinul Mátyás Eisler, profesor de limbi semite la Universitatea din Cluj. Sinagoga a fost construită după proiectele inginerului feroviar Izidor Hegner şi a fost inaugurată la sfârşitul secolului al XIX-lea. În anul 1927 edificiul a fost grav deteriorat de legionari, fiind resturat mai apoi cu sprijinul Statului Român. În perioada Diktatului de la Viena (1940-1944), după deportarea evreilor de către trupele maghiare în lagărele naziste, sinagoga a fost din nou grav deteriorată din cauza unor bombardamente în zonele vecine (2 iunie 1944), însă a beneficiat de noi restaurări în anul 1951.
Yüklə 28,32 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin