Cateheticå

kakov"", care însemană "urât" şi "fonhv" = sunet.

252 Pentru detalii în acest subiect, vezi Pr. V. GORDON, Despre bunul simţ în predică, sau, respectul faţă de cuvânt, în " Vestitorul Ortodoxiei", nov. 1993.

253 La Pr. prof. dr. D. STĂNILOAE, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 36.

254 Pentru o comunicare optimă cu credincioşii trebuie avută în vedere mai întâi o bună comunicare (comuniune) cu Dumnezeu. De fapt, comunicarea în predică este întreită: cu Dumnezeu, cu semenii şi cu el însuşi. În aceste trei direcţii, predicatorul trebuie să aibă împăcare şi atunci comunicarea va avea temei.

255 Vezi lect. dr. I. TOADER, Metode noi în practica omiletică, Cluj-Napoca, 1997, p. 163-164. De asemenea, PEASE, Allan (and GARNER A.), Limbajul vorbirii sau arta conversaţiei (în original: Talk language; how to use conversation for profit and pleasure ), trad. de Ileana Busuioc, Bucureşti, 1994.

256 Conţinutul acestor schiţe va fi adaptat potrivit nivelului ascultătorilor: pentru cei cu un nivel superior de înţelegere vor fi utilizate cât mai multe date (chiar şi altele decât cele menţionate), iar pentru începători doar strictul necesar.

257 Se are în vedere faptul că această cateheză se va ţine în biserică.

258 Se presupune că în cateheza anterioară s-a vorbit despre cultul divin.

259 Cele oficiale funcţionează în fiecare arhiepiscopie şi episcopie, iar dintre cele particulare amintim: Anastasia- Bucureşti, Deisis-Sibiu, România Creşină-Bucureşti, Editura Bizantină- Bucureşti, Editura Ramida, Editura Valea Plopului etc. Trebuie să atragem atenţia că mai există şi alte edituri care se auto-intitulează creştin-ortodoxe, dar nu au competenţă în domeniu. Acestea aduc de fapt un mare prejudiciu misiunii catehetice ortodoxe, prin puerilitatea abordării unor subiecte în care autorii dovedesc un cras amatorism (Pelerinul român-Oradea, Edit. M-tirii Frăsinei etc.).

260 În cateheza dezvoltată vor fi nominalizate toate cărţile Sfintei Scripturi;

261 Omilia a X-a, P. G., LXIII, 485.

262 Omilia a IX-a la Coloseni, P.G. LXII, 361.

263 Sf. VASILE CEL MARE, Despre Sfântul Duh, XXVII, Migne, P.G. 32, 188; vezi trad. rom. de pr. C. CORNIŢESCU şi pr. T. BODOGAE, vol. 12 PSB, Bucureşti, 1988, p. 79-80.

264 Sf. Ioan DAMASCHIN, Omilii la Adormirea Fecioarei Maria, 2, 18, Migne, P.G., 96, 748; apud Pr. prof. I. G. COMAN, Sfânta Tradiţie în lumina Sfinţilor Părinţi, în "Ortodoxia", anul VIII (1956), nr. 2, p. 165.

265 VINCENŢIU DE LERINI, Commonitorium primum, 2, Migne, PL, 50, 640; apud. pr. I. Gh. COMAN, Op. cit., p. 171.

266 Pr. lector G. REMETE, Dogmatica Ortodoxă, Alba Iulia, 1996, p. 103-104.

267 Pr. prof. I. Gh. COMAN, Op. cit., p. 178.

268 O parte dintre aceste tratate sunt accesibile datorită traducerilor din colecţia PSB de la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, cum este, de exemplu, lucrarea Despre Sfânta Treime (trad. pr. D. Stăniloae, PSB - 40, 1994), altele datorate altor edituri şi colecţii, ca lucrarea Cele cinci cuvântări teologice ale Sf. Grigorie de Nazianz (trad. pr. D. Stăniloae, Edit. Anastasia, Bucureşti, 1993).

269 "Izvoarele Ortodoxiei", nr. 1, Trad. Pr. Dumitru Fecioru, Editura Librăriei Teologice, Bucureşti, 1938, p. 18-34.

270 Reproducem doar câteva fragmente din capitolul menţionat.

271 Ibidem, p. 19, 20, 27 şi 28.

272 A se vedea Teologia Dogmatică Ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1978, cap. al III-lea, Sfânta Treime, structura supremei iubiri, p. 306-309. Iată câteva crâmpeie ale "demonstraţiei" părintelui profesor: "Un subiect unic în sens absolut ar fi lipsit de bucuria şi deci de sensul existenţei... Două subiecte realizează prin comuniunea lor o oarecare consistenţă şi o bucurie şi un sens al existenţei. dar nici această doime reală, care e în acelaşi timp o unitate dialogică, bazată pe unitatea de fiinţă, nu e suficientă. Comuniunea în doi este şi ea limitare... Aceasta nu-i scoate din monotonia unei vederi restrânse, sau a unei singurătăţi în doi. Numai al treilea subiect îi scoate din neîntrerupta lor singurătate în doi, numai al treilea subiect care poate fi şi el partener de comuniune...", p. 308-309 (subl. n.).

273 Istoria Bisericească Universală, Manual pentru Institutele Teologice, Bucureşti, 1975, p. 252.

274 Vezi Arhid. prof. dr. Ioan FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, Sibiu, 1992, p. 73-75.

275 Op. cit, p. 175-176.

276 Apud Pr. lect. George Remete, Dogmatica, Alba Iulia, 1996, p. 286

277 Meditaţii Teologice, Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, 1977, p. 52.

278 Epistole 73, 21, 2; vezi şi Apologeţi de limbă latină, vol. 3 PSB, Bucureşti, 1981, p. 432

279 De Unitate Ecclesiae, VI; Epistola 74, 7, 2; vezi Apologeţi... cit., p. 438.

280 Apud N. MOLDOVEANU, Comori dezgropate, Editura "Casa şcoalelor", Bucureşti, 1997, p. 44.

281 Ibidem, p. 38.

282 Pentru redactarea acestei schiţe de cateheză utilizăm cu precădere Teologia Morală Ortodoxă, vol. 2, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1980, p. 13-55 şi Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă, aceeaşi Editură, Bucureşti, 1952, p. 202-223.

283 Cuvânt despre rugăciune, 3, în Filocalia Românească 1, trad. de prot. D. STĂNILOAE, Sibiu 1947 (Ediţia a II-a), p. 73. Tot Evagrie, în aceeaşi lucrare, spune: "Dacă eşti teolog roagă-te cu adevărat; şi dacă te rogi cu adevărat, eşti teolog!", Ibidem, 60, p. 81.

284 G. GUŢU, Dicţionar latin-român, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973, p. 482

285 Despre Rugăciunea Domnească, 31.

286 Omilii, III, 13.

287 Omilia XX, 5.

288 Omilia a II-a la Coloseni.

289 Op. cit., 150, p. 93.

290 Fragmente preluate de la N. MOLDOVEANU, Comori dezgropate, Editura "Casa şcoalelor", Bucureşti, 1997.

291 Alexis Carrel (1873-1944), chirurg şi fiziolog francez, autor al unor lucrări de prestigiu pentru care a primit premiul Nobel pentru medicină (1912). O dată cu lucrările de medicină, a scris şi cărţi de spiritualitate, între care cea mai cunoscută este "Omul - fiinţă necunoscută" (L'homme cet inconue). După ce a vizitat locul de pelerinaj de la Lourdes, a devenit un creştin practicant, aşa explicându-se scrierea acestui eseu despre rugăciune.

292 Fragmentele sunt preluate după textul publicat în magazinul "Reader's Digest", ian./ 1941;

293 Apud N. MOLDOVEANU, Op. cit. , p. 474.