Cateheticå

devine sinonim cu βαπτιζόμενοι (nota trad.)

44 Partea I, vol. 6, p. 37 ş.u.

45 Vezi vol. Sf. Grigorie de NYSSA, Marele cuvânt catehetic, trad. de T. CRISTESCU şi N. BARBU, Bucureşti, 1947; ediţia a II-a = 1998 (edit. "Sofia"). Pentru teologia Sf. Grigore de Nyssa, mai ales cu privire la om şi la mântuire, a se vedea teza de doctorat a pr. Vasile RĂDUCĂ, Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996, 403 p.

46 Pentru viaţa şi opera Sf. NICETA de Remesiana, vezi Pr. Ştefan ALEXE, Sfântul Niceta de Remesiana şi ecumenicitatea patristică din sec. IV şi V, Teză de doctorat, ST XXI, 1969, nr. 7-8, p. 453-587;

47 Fer. AUGUSTIN, De catechisandis rudibus, MIGNE, P.L. XXXX, col. 309-348; (vezi şi Oeuvres complètes de Saint Augustin, text bilingv, Trad. par PERONNE, VINCENT & comp., Paris, 1869, Tom. XXI (Sur la manière d'enseigner la doctrine chrétienne aux ignorants), p. 394-443. Trad. rom. de George Bogdan ŢÂRA, Prima cateheză. Iniţiere în viaţa creştină. Ediţie bilinvă, Polirom, Bucureşti, 2002;

48 Idem, De magistro, P.L. XXXII, col. 1193-1220; trad. rom. Eugen MUNTEANU, Institutul European, Iaşi, 1995 (ediţie bilingvă).

49 În vol. 2 PSB, Apologeţi de limbă greacă, trad. de pr. D. BODOGAE, pr. D. FECIORU şi pr. O. CĂCIULĂ, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1980, cap. LXI, p. 66.

50 Ibidem, p. 67.

51 Dintre lucrările reprezentative străine, pentru detalii cu privire la cateheza primelor veacuri notăm (şi recomandăm) în special două: 1. COLOMB, Joseph, Le service de l’Evangile, Manuel catéchétique (catolic), Vol. I şi II, „Desclée” – Paris, 1968, 611 + 816 p.; 2. Cours du R. P. Jean DANIELOU, rédige par Régine du Charlat La catéchèse aux premiers siècles, Ecole de la Foi, Paris, 1968, 270 p.

52 Vezi EUSEBIU DE CEZAREEA, Scrieri – Partea I, PSB, vol. 13, Editura Institutului Biblic..., trad. pr. T. BODOGAE, Bucureşti, 1987, p. 82.

53 Ibidem, nota 84.

54 Paradoxal, se pare că Origen a interpretat literal un text scripturistic semnificativ, Mt. 19, 12, în care se vorbeşte despre fameni. Este posibil, aşadar, ca această interpretare să-l fi determinat să se castreze, fapt care i-a atras o sumedenie de necazuri, inclusiv post-mortem (condamnarea de către sinodul al V-lea ecumenic). Am folosit, însă, expresiile "se pare" şi "probabil", pentru că nu este exclus ca alte motive să fi fost determinante, între care şi încercarea de a contracara acuzaţiile că ar umbla cu femei, după cum menţionează istoricul Eusebiu de Cezareea (op. cit., cap. VIII, p. 231).

55 Observaţii pertinente asupra personalităţii lui Clement şi a lucrării “Pedagogul” face C. CUCOŞ, în Educaţia religioasă. Conţinut şi forme de realizare, Editura “Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 1996, 29-31. De asemenea, în volumul Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice, "Polirom", 1999, p. 47-48.

56 Menţionăm, totodată, că face parte din bibliografia obligatorie pentru examen, fapt care obligă pe cursanţi să o citească în particular şi să remarce elementele constitutive, în special cele cu aplicabilitate actuală.

57 Vezi trad. rom. ORIGEN – Scrieri alese, vol. 8 PSB, Editura Institutului Biblic..., trad. pr. T. BODOGAE, Bucureşti, 1982, 297 p.

58 J. G. BARDY, Un prédicateur populaire au III-e siècle, în “Revue pratique d’apologetique”, Toulouse, 1927, p. 515.

59 ORIGEN – Scrieri alese, vol. 8 PSB, Editura Institutului Biblic..., trad. pr. T. BODOGAE, Bucureşti, 1982, p. 14.

60 Facem această precizare, pentru a nu se confunda cu Antiohia Pisidiei, oraş din provincia romană numită “Galatia” (vezi Fapte 13, 14-44); cf. Pr. dr. Ioan MIRCEA, Dicţionar al Noului Testament, Editura Institutului Biblic..., Bucureşti, 1984, p. 29.

61 Vezi Sf. IOAN GURĂ DE AUR, Despre creşterea copiilor, în vol. "Puţul şi împărţire de grâu", Bacău, 1995, p. 410-431. Interesant este faptul că această lucrare este considerată prima cu caracter educativ din învăţământul rusesc, în traducere slavonă (Şt. BÂRSĂNESCU + colectiv, Istoria Pedagogiei, Bucureşti, 1969, p. 51). Menţionăm că asupra conţinutului acestei scrieri vom face anumite remarci într-o altă prelegere, în care vom vorbi despre familie – factor al educaţiei.

62 Paris, 1957, vol. 50, 284 p. Notăm că volumul se găseşte şi la Biblioteca Facultăţii noastre de Teologie.

63 Editura „Oastea Domnului” – Sibiu, 2003, 131 p., sub titlul: Sf. Ioan Gură de Aur, Cateheze baptismale. Cartea beneficiază de o prefaţă consistentă, semnată de P.S. LUCIAN Lugojanul – Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, care acordă, totodată, şi binecuvântarea pentru apariţie.

64 Înscrierea în oaste şi căsătoria (nota trad., p. 21)

65 Ibidem, p. 21-22.

66 Explicarea Botezului în catehezele baptismale ale Sf. Ioan Gură de Aur, în S.T. nr. 7-8 / 1970, p. 509-527. Studiul are şi un capitol critic comparativ între Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sf. Chiril al Ierusalimului, ca interpreţi ai Botezului, p. 524-527. Se arată, astfel, că în timp ce Sf. Chiril este mai didacticist, înclinat spre argumentări raţionale, Sf. Ioan Gură de Aur se adresează cu precăderii inimii, insistând mai mult pe sfaturi morale, reliefându-se, de fapt, calitatea lui de orator şi nu cea de profesor. Oferă, în schimb, multe amănunte legate de ceremonialul Tainei Botezului, deosebit de preţioase pentru reconstituirea cultului baptismal. Cei doi sfinţi părinţi au, totuşi, multe preocupări comune în aceste scrieri, între care aceea de a-şi întemeia argumentările pe Sfânta Scriptură. Ca o particularitate interesantă, comună de asemenea, menţionăm ideea despre trecerea evreilor prin Marea Roşie, după izbăvirea din robia egipteană, ca simbol preînchipuitor al izbăvirii din robia diavolului prin Botezul creştin (Sf. Chiril, Cateheza III, 5 şi Sf. Ioan, Cateheza III, 24-25);

67 Ibidem, p. 524.

68 Patrologia…, p. 192.

69 Amănunte la J. DANIELOU, La catéchèse aux premièrs siècles, Paris, 1968, p. 31-32.

70 Vezi Sf. GRIGORIE DE NAZIANZ, Cele cinci cuvântări despre Dumnezeu, trad. de pr. Gh.TILEA şi N. BARBU, C. de Argeş, 1947 (retrad. de Pr. D. STĂNILOAE, Anastasia, 1993).

71 Vezi vol. 13 şi 14 din colecţia PSB: Istoria Bisericească, 1987 şi Viaţa lui Constantin cel Mare, 1991, ambele apărute la Editura Institutului Biblic din Bucureşti.

72 Despre lucrarea sa, Apologia I, care ne interesează cel mai mult, s-a vorbit mai sus.

73 „Sources Chrétiennes”, nr. 11, 1946, trad. fr. dom BOTTE. Amănunte la J. DANIELOU, op. cit., p. 34.

74 Trad. rom. pr. prof. dr. Ene BRANIŞTE, PSB, vol. 53, p. 9-25.

75 „Sources Chrétiennes”, vol. 35, Paris, 1952, p. 64-96, trad. fr. M. DROUZY, cu o foarte consistentă introducere (+ note) de R. F. REFOULÉ.

76 Lista completă a lor poate fi consultată în vol. 17 PSB, Bucureşti, 1986, p. 40-41, graţie ostenelii exemplare a pr. prof. dr. D. FECIORU.

77 Stelianos PAPADOPOULOS, Viaţa Sfântului Vasile cel Mare, trad. diac. Cornel COMAN, Edit. Bizantină, p. 65.

78 Ibidem, p. 67.

79 Omilia XXII-a Către Tineri - Cum pot întrebuinţa cu folos literatura scriitorilor eleni, în vol. 17 PSB..., p. 569-570

80 Ibidem, p. 568.

81 Înotul, călăria, aruncarea lăncii, scrima, vânătoarea, jocul de societate (un fel de şah), arta versificaţiei. Vezi Şt. BÂRSĂNESCU & co, Istoria Pedagogiei, Bucureşti, 1969, p. 42.

82 Pentru acest capitol utilizăm şi informaţiile ample furnizate de JOIŢA Ciprian-Ionuţ, în lucrarea Opera catehetică a Sf. Simeon Noul Teolog, Dizertaţie-Master la Catehetică şi Omiletică, elaborată sub îndrum. subsemnatului, Facultatea de Teologie din Bucureşti, 2003.

83 MENTHON, Bernardin, Sfinţii şi mânăstirile din Olimpul Bitiniei, trad. de Protosinghel PetroniuTĂNASE,

Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994, p. 161.

84 Pentru unele amănunte legate de istoricul şi programul duhovnicesc al mănăstirii Studion utilizăm Manualul de Istorie Bisericească Universală, editat de Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Bucureşti, 1975, p. 393-394.

85 Janin, RAYMOND, La région occidentale de Constantinople- étude de topographie, în Revue des études

byzantines, 15/1957, p. 98; Vieţile sfinţilor pe noiembrie, Edit. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993, p. 174.

86 Este interesantă şi evoluţia ulterioară a situaţiei mănăstirii Studion. În anul 1204 ea a fost distrusă de către cruciaţi, cu ocazia cuceririi Constantinopolului. Refăcută în anul 1290, pe vremea împăratului Andronic al II-lea Paleologul, a fost distrusă definitiv de către turci, în anul 1453. Biserica mănăstirii, închinată Sfântului Ioan Botezătorul a fost transformată, astfel, în moschee… Notăm aici şi alte câteva nume de călugări care şi-au câştigat faimă duhovnicească deosebită (afară de egumenii Platon şi Teodor, pomeniţi frecvent în studiul nostru): Iosif de Tesalonic, Tadeu Studitul, Simeon Studitul („Evlavis” – duhovnicul Sf. Simeon Noul Teolog), Nichita Sthetatos, Iosif Brzennios; Istoria Bisericii Universale…, p. 394.

87 MENTHON, op. cit., p. 168.

88 Idem, Iconologia bizantină între politică imperială şi sfinţenie monahală, în Sf. Teodor Studitul, Iisus Hristos- prototip al icoanei Sale, Alba Iulia, 1994, Ed. Deisis, p. 35.

89 H. G. BECK, Kirche und theologhiche Literatur im byzantinischen Reich, München, 1959; apud Istoria Bisericii Universale, vol. I, Bucureşti, 1975, p. 381.

90 LEROY, Julien, L’influence de Saint Basile sur la reforme studite d’après les Catéchèses, în Irenikon

4/1979, p. 498; idem, Un nouveau témoin de la Grande catéchèse de Saint Théodore Studite, în Revue des

Etudes byzantines, 15/1967, p. 73.

91 Ibidem, apud Vita b, P. G. 99, 264a, 7-13.

92 CONGOURDEAU, Marie-Helene – art. Theodore Stoudite, în Dictionaire de Spiritualite, tome 15, fasc. XCVI- XCVIII, Beauchesne, Paris, 1990, col. 404; apud Leroy, L’influence…, p. 496-497.

93 DINCĂ, Arhim. Athanasie, Introducere la Cuvintele Sfântului Teodor Studitul, cercetate cu deamanuntul şi

date acum pe graiu îndreptat, de Arhim. Athanasie Dincă, egumenul mănăstirii Căldăruşani, exarhul

mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, studiu introductiv de Arhim. Athanasie Dincă, p. 1-32,

Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1940, p. 1.

94 LEROY, Un nouveau…, p. 74.

95 Idem, L’influence…, p. 501-502.

96 DINCĂ…, p. 9.

97 LEROY, Un nouveau…, p. 81.

98 Ex. Cuvântul 78, trad. cit., p. 330.

99 DINCĂ…, p. 18.

100 Deisis-Sibiu, 1998, 560 p.

101 Deisis-Sibiu, 1999, 382 p.

102 Deisis-Sibiu, 2001, 431 p.

103 GOLITZIN, ierom. Alexander, Simeon Noul Teolog – Viaţa, epoca, gândirea (studiu), trad. de diac. Ioan I.

Ică jr., în Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice şi etice, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 424, nota 34.

104 Un grand mystique byzantin. Vie de Simeon le Nouveau Théologien (949-1022) par Nicetas STETHATOS (prescurtat Viaţa), introducere şi note de P. Irenee HAUSHERR S. I., trad. în colaborare cu P. Gabriel HORN S. I., Pontificium Institutum Orientalium Studiorum, Roma, 1928, 147, 6 .

105 Sf. MC. ASCETUL, Despre legea duhovnicească, trad., introd. şi note de Pr. Prof. Dr. D. STĂNILOAE, în Filocalia, vol. 1, Edit. Harisma, Bucureşti, 1992, p. 277.

106 Viaţa 4, 30.

107 Cuvântul 13, Filocalia vol. 9, p. 209-210.

108 Cateheza 16, p. 192.

109 Viaţa 11, 10.

110 Viaţa 12, 6.

111 Viaţa 12, 10-26.

112 Viaţa 13, 15-21.

113 Viaţa 14, 4.

114 Viaţa 16, 7-8.

115 Viaţa 19, 6-8.

116 Viaţa 17, 4-9.

^ Viaţa 17, 10-11.

^ Viaţa 17, 14.

^ Viaţa 18, 16-17.

^ Viaţa 19, 6-8.

^ Viaţa 19, 13-16.

117 Viaţa 19, 22.

118 Cateheza 16, p. 194-195.

119 Viaţa 20, 4-7.

120 Viaţa 22, 7-9.

121 Viaţa 23, 1-2.

122 Viaţa 23, 12-13.

123 Viaţa 24, 4.

124 Cateheza 26, p. 278.

125 Viaţa 25, 16-17.

126 Viaţa 26, 7.

127 Viaţa 26, 8.

128 Cateheza 27, p. 283.

129 Cateheza 5, p. 90-94, Cateheza 6, p. 107-110 ş.u.

130 Viaţa 28, 22.

131 Viaţa 28, 18-19.

132 Viaţa 29, 2.

133 Viaţa 30, 18-19.

134 Sf. SIMEON NOUL TEOLOG, Cele 225 capete teologice şi practice, în Filocalia, vol. 6, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 105.

135 Viaţa 33, 4-5; cf. Faptele Ap. 6, 15.

136 Viaţa 33, 11-13.

137 Viaţa 33, 14-19.

138 Viaţa 33, 18-23.

139 Viaţa 35, 3-4.

140 ICĂ jr., diacon Ioan I., Catehezele simeoniene: problematica filologică şi istorică, în Sf. Simeon Noul Teolog – Cateheze, Ed. Deisis, Sibiu 1999, p. 19.

141 KRIVOCHEINE Basile, Studiu introd. La Symeon le Nouveau Théologien – Catéchèses, trad. par. J. Paramelle, Sources Chrétiennes - 96, Paris, 1963, p. 165, nota 1.

142 Cateheza 1, p. 21.

143 Ibidem, p. 21. Este cu totul impresionantă smerita lui mărturisire: „Fraţilor şi părinţilor, vreau să grăiesc

cele ce ţin de folosul sufletului şi mă ruşinez – martor mi-e Hristos, Adevărul! – de iubirea voastră, cunoscându-mi nevrednicia. De aceea, aş fi vrut să tac pururi… ca unul pe care conştiinţa îl osândeşte pentru că întru totul cu nevrednicie am fost rânduit Prin urmare, nu mică întristare mă cuprinde pentru faptul că eu, smeritul, am fost preferat să vă călăuzesc pe voi, cei preacinstiţi, pe care mai degrabă eu însumi trebuia să vă am drept călăuzitori, ca unul ce sunt cel din urmă dintre toţi şi prin ani (31 n.n.)şi prin vârstă (3 de ani de mănăstire, n.n.)…, Cateheza I, p. 21; Această mărturisire seamănă izbitor cu cea din pareneza Sf. Mc. Antim Ivireanul, rostită la instalarea ca mitropolit (1708), încât înclinăm să credem că sfântul ierarh cărturar cunoştea cateheza simeoniană, din care probabil s-a inspirat. Iată un fragment: „… m-au rînduit şi pre mine Dumnezeu şi m-au pus, om mic fiind şi smerit, păstor mic, la mică turmă, la dumneavoastră, pre carii eu nu vă am, nici vă ţiu turmă mică, ci mare şi înaltă… măcar că eu am fost mai mic şi mai netrebnic decât toţi, precum au fost şi David mai mic între fraţi în casa tătîne-său, dară Dumnezeu n-au căutat la micşorarea şi netrebnicia mea, nu s-au uitat la sărăcia mea şi streinătatea mea, n-au socotit prostia şi neştiinţa mea, ci au căutat la bogăţia şi noianul bunătăţii sale şi au acoperit de cătră oameni toate spurcăciunile şi fărdelegile mele, carele sunt mai multe decât perii capului mieu şi decât năsipul mării şi m-au înălţat, nevrednic fiind, la această stepenă şi mare vrednicie a arhieriei. Şi m-au trimis la dumneavoastră să vă fiu păstor…”, Didahii, Edit. Minerva, Bucureşti, 1983, p. 9-10.

144 Cateheza 11, p. 157.

145 Cateheza 12, p. 165 şi 166, şi nota 1, p. 104.

146 Cateheza 13, p. 172.

147 Cateheza 21, p. 234 şi nota 2.

148 Cateheza 4, p. 52.

149 Cateheza 6, p. 112.

150 Cateheza 10, p. 153, şi KRIVOCHEINE, Introd.cit., p. 166.

151 Cateheza 17, p. 199.

152 Cateheza 19, p. 220.

153 Cateheza 21, p. 233-236.

154 Cateheza 30, p. 327.

155 KRIVOCHEINE, Introd. cit., p. 166.

156 Ibidem, p. 171.

157 Cateheza 34-a, trad. cit., p. 347-348.

158 Viaţa 36, 7-8.

159 Viaţa 36, 13-14.

160 Viaţa 36, 15.

161 Viaţa 37, 11-15.

162 Viaţa 39, 4-5.

163 Viaţa 41, 5.

164 Viaţa 44, 14-15.

165Viaţa 44, 16-17.

166 Viaţa 52-57.

167 Viaţa 60-67.

168 Cateheza 18, 201-218.

169 Viaţa 59, 15-16.

170 Viaţa 59, 20-23 şi nota 1, p. 81.

171 Viaţa 71, 13-14.

172 Viaţa 71, 18-19.

173 Viaţa 71, 19-23.

174 Filocalia, vol.6, p. 14-15.

175 SYMEON le Nouveau Theologien, Chapitres théologiques, gnostiques et pratiques, introd.,texte critique, trad. et notes de J. DARROUZES A.A., S. C. 51 bis, Ed. du Cerf, Paris, 1980, p. 28.

176 J. DARROUZES – Introd. la Symeon le Nouveau Theologien, Chapitres…, p. 34

177 Viaţa 72, 10-11.

178 Filocalia vol. 6, p. 89-106, cf. HAUSHERR, Introd. cit., p. XLV.

179 Viaţa 72, 22-26.

180 Viaţa 73, 11-12.

181 Viaţa 74, 5- 12.

182 Hausherr, loc cit., p. LIV.

183 Ibidem p. LIV.

184 Ibidem p. LV.

185 Ms. Parisinus graecus 1162 şi 1504, cf. DARROUZES, Jean - Etienne de Nicomédie, în Dictionnaire de Spiritualité (prescurtat D.S.), fasc. XXX-XXXII, col.1514, Ed. Beauchesne, Paris, 1961.

186 Jean DARROUZES, Introducerea la Simeon le Nouveau Théologien- Traites théologiques et éthiques, introd., texte critique, trad. et notes , S. C.122, Ed. du Cerf, Paris, 1966, p. 11.

187 Viaţa 74, 12-15.

188 Viaţa 74, 18-19.

189 Viaţa 74, 31-32.

190 Jean DARROUZES, Introd. cit., p. 11.

191 Viaţa 75, 4-8.

192 Viaţa 75, 16-17.

193 Viaţa 76, 2-10.

194 Sf. SIMEON Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeieşti, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. D. STĂNILOAE, în Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 437 –453 şi Discursuri teologice şi etice, studiu introductiv şi traducere de Diac. Ioan I. ICĂ jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 51-65.

195Viaţa 79, 13-15.

196 ICĂ jr., diacon Ioan I., Teologie şi spiritualitate la Sf. Simeon Noul Teolog, în Mitropolia Ardealului an XXXII (1987), nr. 3, p. 40.

197 Ibidem, p. 40-41.

198 J. DARROUZES, Introd. cit, p. 8.

199 Ibidem, p. 13.

200 Viaţa 81, 2-10.

201 HAUSHERR, loc. cit., p. LXIX.

202 Ibidem, p. LV.

203 FLOCA, arhid. Ioan N., Drept canonic ortodox. Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. II, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1990, p. 179.

204 Viaţa 87, 10-11.

205 Viaţa 93, 23-27.

206 Viaţa 95, 8-9.

207 Viaţa 96, 1-3.

208 Viaţa 102, 15-16.

209 Viaţa 103, 2.

210 Viaţa 107, 21-23.

211 Viaţa 108, 2.

212 Viaţa 110, 16.

213 Viaţa 110, 21-22.

214 Viaţa 111, 8.

215 Viaţa 111, 15-16.

216 Imnul 7, trad. cit, p. 350.

217 Imnul 37, trad. cit, p. 572.

218 J. KODER, Introd. la Syméon le Nouveau Théologien, Hymnes, S.C. 156, p. 75.

219 Imnul 15, trad. cit., p. 386.

220 Imnul 12, trad cit., p. 375.

221 Imnul 43, trad. cit., p. 607-610.

222 J. KODER, op. cit., p. 76.

223 Imnul 41, p. 588.

224 Imnul 28, p. 503-504.

225 Imnul 4, p. 346.

226 Viaţa 125, 4-11.

227 Viaţa 126, 14-19.

228 Viaţa 128, 19-20.

229 KRIVOCHEINE B., În lumina lui Hristos: Sfântul Simeon Noul Teolog (949-1022), Viaţa – Spiritualitatea – Învăţătura, trad. de pr. conf. dr. Vasile LEB şi ierom. Gheorghe IORDAN, Edit. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1997, p. 58.

230 Viaţa 129, 17-23.

231 Cuvânt despre rugăciune, în “Filocalia”, vol. 1, trad. Prot. Stavr. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Ed. A II-a, Sibiu, 1947, p. 81.

232 ZAMFIRESCU, magistr. Dan, Probleme teologice şi hagiografice legate de supranumele Sfântului Simeon Noul Teolog, în „Ortodoxia”, an X (1958), nr. 10, p. 395-429.

233 KRIVOCHEINE, The Writings of St. Symeon the New Theologian, în „Orientalia Christiana Periodica”, an. XX (1954), p. 322.

234 ZAMFIRESCU…, op. cit., p. 405.

235 KRIVOCHEINE, op. cit., p. 322.

236 ZAMFIRESCU…, op. cit., p. 415.

237 Astfel, din anul 1991 când s-a prevăzut în Constituţiei României art. 32, alin. 7, în care se precizează: Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege, a trebuit să aşteptăm până în anul 1995, când prin Legea nr. 84 din 24 iulie, art. 9, s-a stipulat obligativitatea religiei pentru clasele I-IV, dar pentru gimnaziu doar opţională şi pentru licee şi şcoli profesionale facultativă. A se vedea şi “Protocolul Ministerului Învăţământului", nr. 9715/10.04. 1996, încheiat cu Secretariatul de Stat pentru Culte, nr. 8159 din 11.04.1996, alin. 6. În completare, "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului", nr. 36/1997, pentru modificarea şi completarea Legii înv. 84/1995; art. 9 (1) precizează: Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor şi al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. (2): La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină , "Monitorul Oficial al României", Partea I, nr. 370/3.VIII. 1999.

238 Nicolae IORGA, Cuvântul rostit în Adunarea Deputaţilor, publicat în “Monitorul Oficial” nr. 69 din 13 aprilie 1932. Tot el, după mărturia părintelui Mihail BULACU, făcută într-una din prelegerile ţinute la Universitatea din Bucureşti în ciclul "Şcoală şi cultură", a afirmat că "şcoala pleacă tot de la creştinism, de la lecţia de catehism din pridvor, de la educaţia celor "chemaţi", a "catehumenilor", care trebuiau fireşte, să înveţe patru lucruri: dogma, simbolica, ritualul, morala"... Vezi Catiheţii de odinioară şi colindele religioase, în vol. Cuvinte din Evanghelie pentru sufletul românesc , Bucureşti, 1943, vol. I, p. 118.

239 Trebuie să remarcăm faptul că termenul “învăţaţi” din porunca Mântuitorului în original este faceţi ucenici =