Cauzele consumului de alcool riscuri pentru sanatate masuri de prevenire si combatere
Yüklə 150,3 Kb.
|
|
CONSUMUL DE BAUTURI ALCOOLICE CONSIDERATII GENERALE (NOCIVITATE, EXTINDERE) CAUZELE CONSUMULUI DE ALCOOL RISCURI PENTRU SANATATE MASURI DE PREVENIRE SI COMBATERE Conceptele de baza –DROGURI l) DroguriIe - sunt substanţe naturale sau de sinteza care atunci când sunt consumate, modifică comportamentul consumatorului (starea sa fizică şi psihică). In timp produc dependenţă fizica şi psihica.. Deşi pe moment drogurile pot produce senzaţii placute, administrarea lor repetata are efecte negative puternice atât fizice cât şi psihice. 2) Toxicomanie - reprezinta o intoxicaţie cronică voluntara, care duce la pierderea capacităţii de a se abţine de la folosirea drogurilor. Atenţie! Consumul de droguri determina obisnuinta, toleranta si dependenta. 3) Toleranţa, consta în sensibilitatea diminuata sau chiar inexistenta a unui organism la actiunea unor substante (droguri) asupra lui. Poate fi de doua feluri: dobandita sau naturala. Toleranta dobandita (Obisnuinta) - apare in cursul vietii individului si consta in diminuarea sensibilitatii pentru o anumita substanta (drog) ca urmare a administrarii ei repetate, astfel ca pentru obtinerea acelorasi senzatii este necesara o cantitate din ce in ce mai mare de substanta. Ea este specifica si reversibila. Consumul de droguri are drept "element" comun starea de dependenta (fizica, psihica sau ambele in acelasi timp). 4) Dependenţa (termen sinonim cu Farmacodependenta si Toxicomania) reprezinta o forma de consum voluntar, abuziv, periodic sau cronic a substantelor dependogene, daunatoare atat individului cat si societatii, fara a avea o prescripţie medicala. Dependenta este de mai multe feluri, in functie de drogul folosit (dependenta de tip morfinic, dependenta de tip cocainic, etc). Potentialul dependogen reprezinta capacitatea unui drog de a induce dependenta si variaza foarte mult in functie de tipul de drog, dar si de cantitatea consumata si de structura fizica si psihica a fiecarui individ in parte. Dependenta psihica (sinomim: Psihodependenta) reprezinta acea stare psihica particulara caracterizata prin dorinta imperioasa si irezistibila a subiectului de a continua consumul drogului si pentru a inlatura disconfortul psihic. Dependenta fizica (sinonim: Adictie) consta in aparitia in cazul reducerii sau intreruperii consumului de droguri a unor puternice tulburari fizice, cunoscute drept un sindrom specific toxicomanilor: sindromul de abstinenta. Sindromul de abstinenta (sevrajul) reprezinta starea de rau fizic şi psihic ce apare la persoanele dependente atunci când nu-şi adminstreaza drogul. Are forme de manifestare foarte greu de suportat de organism, obligând consumatorul sa-si administreze o noua doza. Stadiile consumului de droguri: 1. CONSUMUL EXPERIMENTAL Multi adolescenti experimenteaza uneori diverse substante (alcool, medicamente, droguri ilicite). Unii vor ramane la acest gen de consum. Altii, insa, vor deveni consumatori uzuali şi vor ajunge dependenţi. 2. CONSUMUL OCAZIONAL Consumul ocazional sustinut nu inseamna neaparat dependenta. Dar acest gen de consum, asociat cu o modificare de comportament si de atitudine, poate reprezenta o trecere rapidă spre dependenta. 3. CONSUMUL PERIODIC (PREOCUPARE ZILNICA PENTRU CONSUM) In acest stadiu o pondere din ce in ce mai mare de timp, energie si bani este alocata pentru obtinerea efectelor drogului. In aceasta faza consumatorii pot renunta la drog pe cont propriu, dar perioada de abstinenta nu dureaza mai mult de cateva saptamani. 4. DEPENDENTA Nevoia de a-si administra drog este foarte mare. In acest stadiu, desi individul nu mai percepe senzatiile "placute" de la inceput, este nevoit sa continue consumul datorita senzatiilor neplacute si dureroase care apar in lipsa drogului. Consumatorul nu mai poate face diferenta intre comportamentul normal si cel intoxicat. De fapt, pentru el, acum a fi intoxicat (sub efectul drogului) este normal. Nici un contraargument rational sau moral nu-l poate convinge sa renunte la drog.
Cei care încep sa consume bauturi alcoolice de timpuriu au un risc crescut de a deveni alcoolici ca adulti. Un studiu efectuat de Institutul national de abuz de alcool si alcoolism (NIAAA) din SUA a aratat ca cu cat cineva este mai tanar cand începe sa foloseasca bauturi alcoolice, cu atat risca sa abuzeze de alcool sau sa devina alcoolic mai tarziu. Tinerii din studiu care începusera sa bea înainte de a împlini 15 ani aveau un risc de patru ori mai mare de a abuza de alcool si de doua ori mai mare de a deveni alcoolici, decat cei care începusera sa bea la 21 de ani. Prevalenta abuzului si a dependentei scadea semnificativ pe masura ce varsta la care s-a folosit alcoolul prima data crestea. Acest studiu este o dovada în plus ca folosirea alcoolului la varste fragede primejduieste sanatatea si influenteaza negativ sansele de reusita în viata. Sursa: http://www.niaaa.nih.gov. -an NIH Word on Health report, June 1998 Conform DSM IV (Manual Diagnostic si Statistic - Academia Americana de Pshiatrie) si ICD 10 (Clasificarea Intemationala a Maladiilor-OMS), tulburarile in legatura cu consumul unui drog includ: abuzul de drog, efectele secundare ale unui medicament si expunerea la un toxic. DSM IV considera 11 clase de astfel de substante: alcoolul, amfetamina, cafeina, canabisul, cocaina, substante halucinogene, inhalantele, nicotina, opiaceele, phencyclidina(PSP), sedativele, hipnoticele sau anxioliticele. Este deosebit de important sa facem diferenta intre consum, abuz, dependenta. Atat abuzul, cat si dependenta de substante implica existenta unui pattern maladaptativ al uzului de substante. Pentru abuzul de substante criteriile DSM IV includ: -uzul repetat al unei substante psihoactive; -incapacitatea de a indeplini obligatiile scolare sau sociale;
-continuarea consumului, indiferent de consecinte. Pentru dependenta de substante criteriile DSM IV includ: -criterii psihologice ale tolerantei si simptomatologiei de sevraj (abstinenta); -abandonarea activitatilor importante; -petrecerea timpului cu activitati legate de consumul de droguri; -folosirea substantei in cantitati din ce in ce mai mari si perioade mai mari de timp decat se intentiona; -folosirea substantelor respective in ciuda inrautatirii problemelor legate de uzul de substante. INTOXICATIA cu o substanta reprezinta: -aparitia unui sindrom reversibil specific; -modificari clinice, psihologice sau comportamentale care apar in cursul administrarii substantei sau la scurt timp dupa aceea; -remiterea acestor modificari dupa metabolizarea si eliminarea substantei respective. TOLERANTA este legata de efectele biologice ale drogului si semnifica necesitatea cresterii dozelor pentru obtinerea acelorasi efecte fizice si psihologice. Caracteristici ale consumului de substante la adolescent: -perturbarea activitatilor acestuia se datoreaza consumului in sine, consumului in cantitati mai mari decat se intentiona initial si instalarii tolerantei; -consumul de mai multe substante pare a fi la adolescent mai degraba o regula decat o exceptie; -alte aspecte importante sunt pierderea temporara a constientei sau comportamentul sexual impulsiv, legate de consumul de alcool la adolescent; -consumul de substante poate fi considerat un preludiu al abuzului si dependentei, consumul regulat crescand riscul pentru o tulburare in legatura cu o substanta; -diagnosticul de abuz necesita evidentierea unui pattern dezadaptativ al consumului de substante, cu niveluri de durere si disconfort semnificative clinic; -dependenta de substante necesita un grad substantial de implicare, incluzand toleranta, pierderea controlului asupra consumului de substante si aparitia simptomatologiei de sevraj. Cele mai comune probleme legate de consumul de substante la adolescent, sunt reprezentate de deteriorarea performantelor scolare, sociale si familiale si aparitia conflictelor. Pattern familial. Dependenta alcoolica tinde a se grupa in anumite familii. Probe recente, bazate pe studii efectuate pe adoptati, indica faptul ca transmiterea dependentei alcoolice de la generatie la generatie nu cere expunerea ambientala la membrii familiei cu probleme in legatura cu alcoolul; ea survine intr-un procent ridicat chiar cand copiii sunt crescuti de parinti adoptivi fara probleme in legatura cu alcoolul, ceea ce sugereaza o influenta genetica in tulburare. (DSM-III ) ETIOLOGIE Din moment ce majoritatea adolescentilor consuma ocazional alcool si multi dintre ei "incearca" si alte substante de cateva ori in perioada adolescentei, dar numai o parte dintre acestia dezvolta tulburari in legatura cu uzul de substante, reiese ca atat riscul cat si potentialul dezvoltarii unei astfel de tulburari, apar intr-o stransa legatura cu actiunea unor anumiti factori de risc. Astfel: Varsta la care adolescentul incepe sa consume substante, este un factor important pentru un debut precoce al tulburarilor. Factorii de risc individuali sunt reprezentati de prezenta precoce in copilarie a tulburarilor de comportament disruptive*, a comportamentului agresiv, a performantelor scolare modeste sau chiar esecului scolar, a suferintelor fizice si afective, a tentativelor de suicid si a convingerilor "pro" consumului de droguri, se intalneste chiar si obisnuinta de a lua medicamente. Kaplan & Sadock - Comprehensive Textbook of Psychiatry Ed.7, Lippincott Wiliams & Wilkins, Baltimore - 2000 - subliniaza posibilitatea copiilor cu temperament "dificil" de a dezvolta in adolescenta mai frecvent tulburari legate de uzul de substante, in comparatie cu cei cu temperament in limitele normalului; trasaturile implicate ar fi: impulsivitatea, capacitate scazuta de concentrare si mentinere a atentiei, iritabilitate si irascibilitate. Prin numeroase studii s-a remarcat contributia factorilor genetici si constitutionali; anumite caracteristici comportamentale cu baza biologica dovedita, pot dezvalui o anumita vulnerabilitate la aparitia acestor tipuri de tulburari.
-tulburarea opozitionala devianta -tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie.
(dupa B.Vlaicu)
RISCURI PENTRU SANATATE (Dupa B.Vlaicu) Alcoolismul acut (betia) poate produce o afectare neuropsihica cu inlaturarea constrangerilor si inhibitiilor, crescand probabilitatea unui comportament cu risc (agresivitate, delicventa, suicid, accidente de circulatie). Alcoolismul cronic este o toxicomanie, consecinta a consumului excesiv si sistematic de alcool. Poate induce: 1) afectarea tubului digestiv (gastrita atrofica, duodenita, enterocolita, pancreatita cronica cu tulburari secundare ale digestiei si absorbtiei, steatoza hepatica, hepatita cronica, ciroza hepatica, cancer hepatic). 2) afectarea SNC (tulburari de perceptie si memorie, euforie, depresie afectiva, susceptibilitate exagerata, scaderea vointei, pasivitate, egocentrism, dementa in cazuri grave - acestea duc la afectarea mediului familial, socio-profesional). 3) afectarea SN periferic (manifestari polinevritice). 4) afectarea aparatului cardio-vascular. 5) scaderea duratei de viata. 6) afectarea fatului in cazul mamelor alcoolice (deficiente fizice - greutate mica la nastere, malformatii), mortalitate infantila, deficiente psihice si mai tarziu in viata - dezadaptare sociala.
In urma unor studii se considera ca prevalenta tulburarilor consumului de substante este adesea ridicata in populatia de adolescenti, mai ales la cei cu probleme emotionale serioase (Graham P., Turk J., Verhulst F.C. Child Psychiatry. A developmental Approach.Third Edition, Oxford University Press.1999). Unele studii au aratat o prevalenta ce depaseste 80% la adolescentii cu tulburari de conduita (Bzufka MW , Hein J , Neumarker K-J -Neuropsychological differention of subnormal arithmetic ablities in children - European Child & Adolescent Psychiatry -2000-Volume 9, Supplement 2 ). Adolescentii de sex masculin prezinta rate mai inalte ale consumului de substante decat adolescentii de sex feminin. Populatia adolescentilor ce consuma substante psihoactive prezinta adesea si alte tulburari, incluzand tulburarile de conduita. Acestea, precum si agesivitatea preced sau acompaniaza tulburarea de consum de substante. Tulburarile dispozitiei si in special depresia apar frecvent atat inainte cat si dupa debutul consumului de substante la adolescent, existand si un risc ridicat pentru comportamentul suicidar, de la ideatie la tentative, comparativ cu adolescentii fara consum de substante. Alte studii au aratat rate inalte ale tulburarilor anxioase la tinerii cu abuz de substante. Astfel, fobia sociala precede abuzul de substante, in timp ce atacurile de panica si tulburarea anxioasa generalizata apar adesea dupa debutul consumului de substante. S-a remarcat prezenta in antecedente a tulburarii de stress posttraumatic; depresia si tulburarea de stress posttraumatic se intalnesc mai frecvent la fetele cu abuz de substante. Au fost gasite si alte conditii psihiatrice asociate cu abuzul de substante la adolescent, cum sunt schizofrenia, bulimia nervoasa, tulburarea de opozitie si tulburarile de invatare (Bukstein OG, Brent DA, Kaminer Y - Comorbidity of substance abuse and other psychiatric disorders in adolescents - Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry -1989). ISTORIC Etimologic cuvantul alcool vine din arabul alkohol, ceea ce inseamna ”efemer” si desemna intial o pulbere fina, bazata pe sulfura de antimoniu, de culoare bleu, utilizata in cosmetica feminina a acelor vremuri si locuri. Cu timpul, sensul cuvantului s-a modificat capatand sensul de „subtil”, „inselator”. Prima aparitie in texte a problematicii alcoolului este de natura biblica. In "Vechiul Testament" in capitolul 9 "Facerea" se spune - conform versiunii Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa al Bisericii Romane, Bucuresti 1968: "Atunci a inceput Noe sa fie lucrator al pamantului si a sadit vie. A baut vin si imbatandu-se s-a dezvelit in cortul sau" ceea ce nu l-a impiedicat sa traiasca inca 350 de ani. In jurul anului 3000 inainte de Hristos cultura vitei a debutat in Mesopotamia si Egipt. Mesopotamia cunostea cu mult inaintea Potopului vinul, rezervat zeilor si preotilor pentru ofrande. Egiptenii fabricau vinuri albe si rosii, dar si un fel de vinuri arse (concentrate), cu un continut alcoolic mai ridicat. Antichitatea Greco-romana reprezinta un adevarat triumf pentru vinuri. Grecii le adopta ca bautura nationala sub patronajul lui Dionysos, al carui omolog roman este Bachus. Horatiu (65-8 iH) scria: "Cauta in vin indulcirea mizeriilor vietii" (0da catre Manatius Plancus). Plaut si Seneca prin notarile lor semnaleaza descoperirea lumii antice cu privire la functia psihotropa a bauturilor alcoolice, cat si marea amenintare a abuzului. In Evul Mediu, prin filiera italiana se generalizeaza in Europa distilarea vinului in alambic cu obtinerea consecutiva a "apei vietii", destinata initial prepararii unor remedii si intrata rapid in uzul (si abuzul) cotidian. Regele Frantei, Francisc I, a ramas celebru, si prin Edictul care condamna betivul la apa si paine, dar si la mutilarea unei urechi.....
Ex: definim pragul patologic ca fiind consumul a 0,1 litri alcool pur pe zi si intr-o anumita populatie, media anuala a consumului per capita este de 5 litri, atunci, in acea populatie, vom avea 1% de bautori peste pragul convenit. Daca media consumului se dubleaza (10 litri anual per capita), atunci vom avea 4% bautori peste nivelul convenit. La un consum de 15 litri vom descoperi 9% bautori excesivi ..... Formula aceasta in decursul anilor a fost mult criticata, mai ales pentru caracterul sau general, neadaptat diverselor particularitati nationale privind consumul de bauturi alcoolice. In 1982, Godard remarca ca intre productia de bauturi alcoolice si consumul acestora este o relatie de directa proportionalitate, alcoolul fiind o marfa. Daca creste consumul, creste si productia. Datele arata o crestere a productiei de bauturi alcoolice la nivelul intregii lumi. In plus, gradul de alcoolizare al bauturilor a crescut, in timp ce costul mediu al unitatii de alcool a scazut (in Franta in 1925, unui muncitor ii trebuia 40 min. pentru a-si plati un litru de vin obisnuit, iar azi ii trebuiesc doar 10 min.). Conform The Brewer"s Society Statistical Handbook, citat de "The Scotish Council on Alcohol” 1992 datele privind consumul actual de alcool sunt: in 1989 in Franta se beau 14,18 litri alcool pur per capita (populatie peste 15 ani), in Germania 13,26 litri, in Spania 12,16 litri , in Ungaria 12,15 litri. La nivelul acestor tari se bea in medie 1 litru alcool pur per capita pe luna, adica 33 ml pe zi (330 ml de vin, sau 70 ml de votca sau coniac ). Urmeaza Italia, Portugalia, Cehoslovacia (1989), Austria, Elvetia cu valori apropiate cuprinse intre 11,69 si 11,10 litri. In timp de 25 ani (1960 -1985 ) consumul de alcool a crescut semnificativ, aproape ca s-a dublat, in marea majoritate a tarilor europene. Conform datelor OMS din 1992, in Belgia consumul a crescut de la 6,4 la 10,5 litri alcool pur per capita si pe an; in Danemarca de la 4,2 la 9,6 ; in Germania de la 6,9 la 10,6 ; in Irlanda de la 3,4 la 5,6 ; in Luxemburg de la 8,6 la 14,0; in Olanda de la 2,6 la 8,5 ; in Spania de la 8,5 la 12,7; in Marea Britanie de la 5,1 la 7,3 litri. In trei tari europene recunoscute pentru consumul mare de vinuri (Franta, Italia si Portugalia) s-a inregistrat un consum constant sau chiar mai scazut. In tarile est -europene, situatia este asemanatoare: Bulgaria de la 6,7 in 1970, la 8,8 in 1985; Cehoslovacia de la 5,5 la 9,4 ; Ungaria de la 6,2 la 11,5 ; Polonia de la 3,8 la 7,0; Romania de la 6,3 la 7,9; Aceasta situatie comporta un factor de eroare diferit de al celorlalte tari europene din cauza imposibilitatii de a cuantifica productia clandestina - dupa ultimele estimari s-ar putea sa fie valori cu 50% mai mari decat cele oficiale (Mihailescu 1996). Acelasi autor ne propune spre analiza urmatoarele date publicate pentru anii 1995-1997 in World Drink Trends (1998); conform acestor date, primele locuri in lume sunt ocupate de tari europene dupa cum urmeaza (in litri alcool pur pe cap de locuitor adult, anual; in paranteze sunt date valorile pentru anii l995 si 1996): Portugalia 11,3 (11,0 -11,2); Luxemburg 11,2 (12,1-11,6); Franta 10,9 (11,4-11,2); Ungaria 10,1 (10,0-10,3); Spania 10,1 (9,5-9,3); Cehia 10,0 (10,0-10,0). In acest clasament in care sunt incluse 50 de tari, Romania ocupa locul 11 cu 9,2 (9,0-8,9). Autorii acestui inventar statistic folosesc trei grade ale unui indice de confidenta, iar pentru Romania, datele sunt clasate sub rezerva unei confidente minime. Acest fapt se datoreste lipsei de concordanta dintre consumul real si vanzarile de bauturi alcoolice. Dificultatile de a cuantifica in mod fiabil consumul de alcool in tarile est-europene sunt ilustrate si de faptul ca, in acest clasament, Rusia apare pe pozitia 22, cu 7,3 litri de alcool pur, iar Ucraina figureaza cu 1,2 litri de alcool pur. SUA (coeficient de incredere maxim) ocupa pozitia 27, cu 6,6 (6,5-6,6). In literatura alcoologica se utilizeaza ca indicator al consumului excesiv de alcool mortalitatea prin ciroza hepatica, exprimata in numar de cazuri la 100 000 de locuitori. Din datele OMS se poate observa paralelismul celor doua curbe pe un interval de 15 ani. Astfel, in Belgia, mortalitatea prin ciroza hepatica a crescut de la 9,7 la 13,3 ; in Danemarca de la 8,4 la 12,1 ; in Germania de la 18,3 la 23,8 ; in Irlanda de la 2,0 la 2,9 ; in Olanda de la 3,5 la 5,2 ; in Spania de la 15,6 la 22,4 (1980); in Anglia si Tara Galilor de la 2,8 la 4,6 ; in Scotia de la 4,4 la 8.2 . Sursa citata nu ofera date pentru Romania. COSTURI SOCIALE Intr-unul dintre documentele OMS - Biroul Regional pentru Europa, Schioeler (1991) deplangand putinatatea studiilor pe aceasta tema, recunoaste nu numai complexitatea problemei, ci si caracterul sau delicat. Costul social al consumului de alcool trebuie sa includa:
Magnitudinea acestor costuri este impresionanta. Confonn datelor, in SUA abuzul de alcool a costat natiunea americana 70,3 miliarde de dolari in 1985, din care costul direct reprezinta 6,8 miliarde, adica aproximativ 10% . Valoarea reducerii sau pierderii productivitatii muncii a fost estimata la 27,44 miliarde de dolari, adica 39% din total. Aproximativ 95 000 de morti au fost cauzate de alcoolism, ceea ce inseamna o pierdere economica de 24 miliarde de dolari. Valoarea accidentelor rutiere raportata exclusiv la pierderile materiale ar fi de aproximativ 2,6 miliarde de dolari. La acestea se adauga 1,6 miliarde de dolari costul medico-social al sindromului de alcoolism fetal. In Franta, in 1986 se estima povara financiara a alcoolismului la 81,7 miliarde de franci -costul medical, costul in resurse de munca pierdute, costul accidentelor rutiere. Aceasta suma reprezinta aproximativ jumatate din cheltuielile bugetare pentru anul 1987, alocate invatamantului. Numarul de alcoolici estimat - pentru Franta, 1986 - este de aproximativ 2 milioane, ceea ce inseamna ca fiecare dintre ei, in medie, costa anual 40 000 de franci, adica 5 salarii medii. Pentru anul 1996, ingrijirile medicale in alcoolism au costat intre 15 si 20 miliarde FRF. Costul global s-a ridicat la mai mult de 80 de miliarde FRF (~13 miliarde USD), ceea ce inseamna mai mult de 1% din PIB. Pentru SUA in perioada 1992-1995 costurile medicale ale alcoolismului au crescut de la 18,8 la 22,5miliarde USD, in timp ce costurile globale au crescut de la 148 la 166 mld.USD. Este de notat ca o reactie administrativa (guvemamentala) de tip prohibitiv nu reprezinta o solutie, decat acolo unde exista o infrastructura motivationala de tip religios, adica in tarile islamice, unde prohibitia si abstinenta sunt considerate forme ale credintei. In rest istoria va retine experientele deceptionante ale prohibitiei americane din anii "20 si ale restrictiilor gorbacioviste din 1985. Ar mai fi de mentionat exemplul Danemarcei anilor 1914-1917, cand in conditiile blocadei impuse de primul razboi mondial, pretul bauturilor alcoolice a crescut de aproximativ 12 ori. Consecinta a fost modificarea pattern-ului alcoolic al acestei tari, care a abandonat stilul nordic (bauturi tari), in favoarea berii.
(dupa Susan Shapiro si C.Flaherty-Zonis) a) Asupra stomacului si intestinelor Spre deosebire de alimente, alcoolul nu este digerat si metabolizat in stomac. O parte din el se resoarbe prin mucoasa gastrica si ajunge in circuitul sanguin; restul trece in intestinul subtire si prin resorbtie intestinala, direct in sange. La nivelul stomacului, alcoolul creste secretia sucurilor digestive, creind senzatie de foame. Iritarea continua a peretilor gastrici poate produce gastrita. b) Asupra ficatului Alcoolul este metabolizat, la nivelul celulei hepatice, in bioxid de carbon si apa, inainte de a fi eliminat din orgamsm. Ficatul nu poate metaboliza insa decat cantitati mici de alcool, restul trecand in sange si prin sange la alte organe importante (creier, sistem muscular). Suprasolicitarea cronica a celulei hepatice prin consum exagerat de alcool poate duce la ciroza hepatica. c) Asupra creierului Datorita absorbtiei rapide prin peretii stomacului, alcoolul patrunde direct in sange si de aici ajunge in cateva minute la creier. Avand un efect sedativ si depresiv, el incetineste activitatea creierului, impiedicand atat obtinerea de informatii cat si stocarea lor in memorie. Cantitatile mari ajunse la nivelul creierului produc halucinatii si chiar coma. La copii intarzie dezvoltatrea intelectuala. d) Asupra musculaturii Toti muschii sunt sub controlul creierului. Acest control este tulburat chiar si la ingurgitarea unor cantitati mici de alcool. Consumul excesiv sau frecvent de alcool duce la pierderea coordonarii miscarilor si a capacitatii de reactie. NIVELUL DE ALCOOL IN SANGE (ALCOOLEMIA) Concentratia de alcool in sange reprezinta cantitatea de alcool transportata de sange catre creier, determinand gradul de intoxicare alcoolica. Un nivel de alcool in sange de 0,01-0,02 % nu are efect prea mare asupra organismului; insa o concentratie de 0,10-0,15 % determina aparitia unor tulburari importante: deteriorarea vederii, a auzului si a actelor motorii. La o concentratie de 0,20 % apar semne clare de betie, manifestate prin dificultatea de a rationa, a vorbi si a merge. Concentratiile de peste 0,40% duc la coma alcoolica reversibila, iar cele de 0,60-0,70% duc la stare de coma ireversibila (cu sfarsit letal).
Efecte de lunga durata ale consumului de alcool
Cercetarile efectuate in toata lumea atesta ca alcoolul, tutunul, cafeaua (bauturile cu cofeina) sunt droguri usor accesibile adolescentilor (chiar si atunci cand situatia materiala a familiei este mai precara). Aceste droguri, usor de procurat sunt cunoscute si sub denumirea de "toxice de placere". Consumul indelungat al acestor droguri poate crea dependenta, deschizand drumul sau favorizand experimentarea altor droguri.
La consumul de alcool pentru instalarea tolerantei si dependentei fizice este necesar un interval de timp de cel putin 5 ani, astfel ca, sindromul de abstinenta, tulburarile psihotice induse de alcool sau tulburarile amnestice induse de alcool, apar foarte rar la adolescent. La adolescent, riscurile sunt legate in special de supradozare si de tulburarile de conduita si comportament antisocial repetat care insotesc frecvent consumul de alcool; dar nu in ultimul rand trebuie avut in vedere ca adolescentul este inca in plina dezvoltare si maturizare intelectuala, comportamentala, iar alcoolul reprezinta un potential risc pentru societatea de maine.
-Ingestie recenta de alcool -Modificari comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic - ex. comportament sexual sau comportament agresiv inadecvat, labilitate afectiva, deteriorarea judecatii, functionare sociala sau profesionala inadecvata – care apar in cursul sau la scurt timp dupa ingestia de alcool. -Unul sau mai multe din urmatoarele semne, care apar in cursul sau la scurt timp dupa ingestia de alcool: 1) dizartrie 2) incoordonare 3) mers nesigur 4) nistagmus 5) deteriorarea atentiei sau memoriei 6) stupor sau coma -Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala. Tratamentul intoxicatiei severe si al comei se face in serviciul de terapie intensiva, avand ca obiective principale: sustinerea cardio-respiratorie, reechilibrare hidroelectrolitica si corectarea hipoglicemiei. Tratamentul dependentei psihologice se poate realiza prin psihoterapie si metode aversive. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC Majoritatea adolescentilor care consuma substante psihoactive nu dezvolta totusi tulburari legate de uzul de substante. Se pare ca evenimentele vietii diminua sau chiar stopeaza consumul de substante. Substantele psihoactive pot afecta serios dispozitia, gandirea sau perceptia celor care le consuma. Adolescentii in comparatie cu adultii sunt mai lipsiti de experienta in ceea ce priveste efectele adverse ale substantelor psihoactive. Acest fapt si nivelul mai scazut al tolerantei, atrage dupa sine un risc important de moarte prin supradoza si risc de suicid. Pe termen scurt, consumul de substante se asociaza cu o incidenta crescuta a accidentelor, traumatismelor, actelor de violenta, comportament sexual de risc, caracterizat prin debut precoce si promiscuitatea relatiilor sexuale. PREVENTIA CONSUMULUI de substante psihoactive Prin conotatiile sale epidemiologice (pandemie), medicale (patologie plurifactoriala si multi dimensionala), economice (costuri sociale imense), alcoolismul reprezinta una din marile probleme de sanatate publica ale globului. Romania nu face exceptie in aceasta privinta, dar in conditiile social-economice ale ultimilor ani exista semnale care atesta o recrudescenta a acestei patologii. Disponibilitatea de experimentare a drogurilor este in continua crestere, cu toate ca incercarile de prevenire nu sunt noi (existau inca din vremea prohibitiei, in America anilor 1920-1933). Programele eficiente de prevenire trebuie sa tina cont, in primul rând, de cauzele consumului de droguri, de factori ce conduc la parcurgerea traseului de la "ocazie" la obisnuinta, la toleranta si respectiv, la dependenta. Cercetari foarte diverse, de la cercetarea genetica de ultima ora pâna la cea sociologica sau psihologica focalizeaza acesti factori. Se presupune, de pilda, ca dopamina ar fi responsabila pentru dependenta fata de toate drogurile, dar nu este inca cert daca exista sau nu un deficit de dopamina la dependenti, aparut, probabil, din cauza unor mutatii genetice. Interventia si atitudinea sociala vor tine cont de asemenea descoperiri. Programele de preventie trebuie diferentiate in functie de tipurile de droguri, de caracteristicile de vârsta, sociale si educative ale consumatorilor. Practic, eficienta este asigurata de individualizarea programelor, ceea ce reprezinta un ideal greu realizabil. Tipuri de consumatori In functie de gravitate se impart in urmatoarele categorii: A. Ocazionali (consuma doze moderate, in "ocazii exceptionale", motivate ca scop recreativ sau experimental). Exista riscul de a trece de la folosirea intermitenta la cea constanta. Intereseaza mai ales starile emotionale determinate de drog. B. "De weekend" (consuma doze mari, luate intermitent, la sfârsit de saptamâna, cu scopul de a "uita" dificultatile existentei sau esecurile vietii cotidiene). Apare sentimentul de vinovatie si chiar de autoura. Creste riscul de a trece la folosirea regulata a unor doze mai mari. Se instaleaza un ciclu de trairi emotionale: consum - culpabilizare - remuscare - nevoie de consum crescut. C. Toxifilici (consum regulat, de doze moderate, cu convingerea iluzorie ca "se poate lasa oricând"). Consumul aproape zilnic indica existenta unei probleme de natura chimica, care conduce la dependenta sau la nevoia de droguri mai putemice. Abstinenta, chiar daca are loc, nu dureaza. D. Toxicomanii (consuma doze mari, regulat, droguri diferite). Dependenta este clara, afecteaza progresiv viata sociala, starea materiala, existenta, in general. Argumentele morale sau rationale, dovedirea efectelor distructive (fizice sau psihice) nu mai pot inlatura nevoia de drog. Consumul de droguri nu exclude comorbiditatea depresiei, a tulburarilor de conduita, a altor tulburari mentale ce impun consult psihiatric sau a unor boli cronice ori infectioase. Depistarea Se considera ca nu exista o explicatie unica pentru consumul de droguri. Semnele directe sunt putine,ceea ce face dificila depistarea certa. Modul de viata se schimba si se remarca prin: • absenteism la scoala sau in activitatea profesionala; • scaderea randamentului (lipsa concentrarii, pierderea memoriei); • modificari bruste de dispozitie fizica (oboseala, somnolenta excesiva) si afectiva (de la fericire la tristete); • halucinatii; • irascibilitate; • agresiune; • dezinteres pentru hobby-uri, pentru munca, pentru prieteni mai vechi; • minciuna (imprumuturi nejustificate, intoarceri noctume acasa, prietenii dubioase); • sustragere de bani sau de obiecte din casa; • pete sau semne de intepaturi pe corp sau haine; • un miros particular, infatisare fizica precara; • posesie de substante (sub forma de prafuri, tablete, capsule), seringi, ace. In mod obisnuit, in famili, cea mai mica banuiala declanseaza reactii, acuze exagerate si conflicte.
Programele de preventie actioneaza fie la nivelul colectivitatii - programe generale, fie intr-o populatie selectionata dupa factorii de risc - programe selective, fie focalizat pe persoane ce manifesta deja un risc crescut -programe tintite. Informatia preventiva despre efectele negative ale consumului de droguri este in concurenta permanenta cu faptul ca tendinta de a se droga este simptomul unor tulburari mai generale, care implica particularitati psihologice foarte bine individualizate, cum sunt: inabilitatile de adaptare; gestionarea insuficienta a hetero- sau autoagresivitatii; inabilitatile de comunicare; dificultatea de a alege, de a decide; sugestibilitatea crescuta la influentele din mediu, incapacitatea de a se confrunta cu stresul si de a rezolva problemele de viata; tendintele hedonice; mecanismele psihologice de autoaparare insuficiente. La acestea se adauga factorii biologici si sociali care induc comportamentul disfunctional de consum. Daca dificultatile personale amintite mai sus nu pot fi depasite prin comportamentul obisnuit, atunci sunt de dorit, pentru consumator, efecte precum euforia, excitatia, halucinatiile, alterarea perceptiei timpului si spatiului, obtinute prin drogare, ele diminuând sentimentul neadaptarii. Acestea reprezinta o motivatie intrinseca foarte serioasa.
Primul factor de preventie este informarea asupra efectelor negative exercitate de consumul moderat, respectiv de excesul de drog, la care se adauga constientizarea factorilor de risc personali (de exemplu, contagiunea sociala, bagatelizarea efectelor, ignorarea propriilor probleme de adaptare). Al doilea factor de preventie presupune angajarea prealabila a persoanelor cu risc de consum (mai ales a adolescentilor) in activitati care sa le satisfaca anumite trebuinte psihologice, experiente si sentimente de recompensa morala, pentru ca, ulterior, sa aiba o atitudine de evitare sau de indiferenta fata de tentatia drogurilor. Sugeram astfel de activitati: (a) exercitii de relaxare, dans, sport, antrenare a miscarilor, instruire dietetica si nutritionala (favorizeaza experienta starii de bine fiziologic); (b) masaj, exersarea coordonarii miscarilor, constientizarea echilibrului, pozitiei corpului, controlul micromuscular, inclusiv exprimarea privitor la activitatea sexuala (imbogatesc experienta senzoriala); (c) exercitii de autocunoastere, consiliere psihologica (amplifica experienta emotionala); (d) implicarea in activitati comunitare, in discutii, activitati de grup, vizând increderea in ceilalti si in sine, respectul reciproc, valorile sociale (pentru o experienta sociala corecta); (e) practicarea picturii, muzicii, exprimarii, comunicarii artistice, in general, activitati tip hobby, jocuri, lecturi (pentru a experimenta recompensele intelectuale si creatoare); (f) rugaciune, meditatie, contemplare, literatura religioasa sau filosofica, cursuri de etica si morala pentru clarificarea propriului sistem de valori (pentru a avea experiente spirituale, filosofice). Al treilea factor este consilierea psihologica a membrilor familiei. Atitudinea adecvata preventiva sau fata de un membru de familie deja suspectat de consum va tine cont de urmatoarele recomandari: • a nu reactiona exagerat la banuieli, amplificand problemele; • a deschide subiectul despre drog intr-o discutie rationala, linistita, cu tact si rabdare; • a utiliza tehnici eficiente de comunicare si interactiune intre membrii familiei pe baza unor atitudini consecvente, suportive; • a avea expectante clare de comportament, conforme cu posibilitatile reale ale membrilor familiei; • a monitoriza, mai ales comportamentul copiilor, extrafamilial; • a corecta conceptiile gresite, "miturile" achizitionate de la colegi sau mass-media; • a favoriza autoevaluarea pozitiva, laudând eforturile, realizarile, fixarea unor scopuri realiste, evitând comparatiile nefavorabile ; • a sprijini dezvoltarea unor valori solide, pentru a lua decizii corecte in raport cu presiunile mediului; • a dovedi intelegere, interes si ajutor, criticand faptele negative, nu persoana; • a evita conflictele, ostilitatea, pedepsele, perfectionismul in educatie; • a nu oferi chiar in familie modele de consum care sa influenteze indirect perceptia despre droguri in general; • a incuraja exersarea atitudinilor de refuz; • a contacta familii cu probleme similare si persoane recuperate; • a dezvolta abilitatea psihologica de a recunoaste din timp momentul aparitiei unei disfunctionalitati in familie. Toate aceste recomandari cer un antrenament psihologic de consiliere. Observatia atenta este mai obiectiva si mai discret facuta de un mediator, medic de familie, medic sau psiholog scolar. El va evalua atât efectele obiective ale consumului, cât si anamnestic motivatia consumatorului, precum si posibilitatile de interventie, pornind de la conditiile psiho-sociale. In cazul adolescentilor, este de mentionat ca suportul parental favorizeaza scaderea consumului de droguri mai mult la baieti. Fetele, mai ales daca au rezultate scolare slabe, sunt influentate preponderent de parerea colegilor.
In fazele initiale ale consumului, pacientul va fi incurajat sa solicite ajutorul terapeutic pentru a nu progresa spre dependenta. Psihologii, psihiatrii, asistentii sociali pot fi antrenati pentru a acorda un asemenea ajutor. In prezent, in România, acesta este un sector prea putin organizat. In cazul fazelor initiale este important ca pacientul sa doreasca sa se schimbe si sa nu fie pasiv, trimis la terapie fara voia lui. Chiar si un dependent de drog simte nevoia sa aiba un anumit grad de libertate. Psihoterapia Terapia medicamentoasa vizeaza dependenta fiziologica. Nu s-au elaborat metode psihoterapeutice specifice de interventie, ci s-au adaptat tehnici folosite in general. In psihoterapia individuala se utilizeaza tehnici de relaxare progresiva sau metode de management al stresului. In cazurile când este asociata depresia se va utiliza terapia specifica. Când consumul de drog apare ca o nevoie de separare de familie, de câstigare a independentei va fi aplicata psihoterapia de familie. Psihotereapia de grup este mai dificila pentru ca trebuie controlate negativismul, comportamentele ostentative, provocatoare, recaderile, loialitatea fata de contactele "de strada". Este utila intâlnirea cu ex-dependentii de drog. Se recomanda ca grupurile sa fie omogene.
Cea mai eficienta interventie este prevenirea consumului initial si a dezvoltarii patternurilor patologice ale consumului. Modelele teoretice de preventie se bazeaza pe
l) cunoasterii problemelor, atitudinii fata de acestea; 2) sistemelor de valori, capacitatii de a lua decizii; 3) abilitatilor si competentei sociale,
Trebuie avut in vedere intreaga paleta a factorilor de risc implicati in dezvoltarea consumului de substante la adolescent. Pentru a avea succes programele se vor adresa tuturor factorilor de risc, trebuie sa aiba o durata suficienta, sa fie pe intelesul tuturor, sa vizualizeze periodic rezultatele obtinute si sa respecte realitatile socio-economice si culturale ale populatiei careia se adreseaza. Exercitii practice In Franta, de aproximativ 50 de ani printre obiectivele principale ale politicilor din domeniul sanatatii publice, s-a inserat si lupta impotriva drogurilor. Din rapoartele "Observatorului francez pentru droguri si toxicomanii" reiese ca interesul a fost mai degraba pentru toxicomanii inregistrati sau identificati prin institutiile in drept, si nu categoriile de populatie susceptibile de un astfel de consum. O identificare mai buna a consumatorilor, ocazionali sau obisnuiti, pemite:
In Franta in 1991, Institutul national de sanatate si cercetare medicala in parteneriat cu Ministerul Educatiei Nationale, a demarat un studiu pe o populatie de 12.466 adolescenti cu varste intre 11 si 19 ani, cuprinsi in institutii de invatamant superior, institutii de invatamant preuniversitar -colegii, licee cu profil general si tehnic, scoli profesionale. Acestora li s-a propus un numar de 274 de intrebari, fiind garantat anonimatul participantilor. Principalele informatii urmarite se refereau la: caracteristicile sociodemografice ale subiectilor si ale anturajului acestora; parcursul scolar; mediul familial; imaginea de sine si asupra propriuiui corp; eventualele probleme de sanatate (dereglari functionale, alergii, insomnii,..); comportamentele infractionale si tentativele de sinucidere; petrecerea timpului liber. Conform prelucrarii datelor culese consumul de tutun este declarat de 25% din populatia cuprinsa in studiu, consumul de alcool este declarat de 48% pe cand drogurile afecteaza un segment mai restrans si anume 14,7%. Dintre acestia -14,7%- 6,1 au consumat o data sau de doua ori ; 3,2% au consumat de trei pana la noua ori ; iar 5,4% de mai mult de zece ori. Drogurile consumate de populatia investigata, in ordinea frecventei consumului sunt: hasis/marijuana, solventi/aurolac, amfetamine, halucinogene, medicamente in supradoza, cocaina, heroina. Consumul a fost intalnit mai frecvent in randul baietiior fata de fete, pe aceeasi plaja de varsta. Variatiile de ordin regional (regiuni geografice), diferentierea francezi/strami, rural/urban/zone limitrofe este in mica masura perceptibila. Pe masura ce varsta creste, consumul de droguri declarat creste atat la fete cat si la baieti. Potrivit "raportului de sanse"-odds ratio, OR - efectuat prin regresie logistica multinominala, posibilitatea aparitiei riscului creste odata cu cresterea varstei, este mai mare la baieti, este mai mare in liceele tehnice si in scolile profesionale, este mai mare la cei al caror tata este purtator al "gulerului alb" fata de cei cu "guler albastru", este mai mare la cei ai caror parinti au o stare civila deficitara (separati, divortati, decedati), este mai mare cu cat experienta este repetata de mai multe ori. NU au pondere specifica urmatorii factori: nationalitatea si originea, activitatea profesionala a tatalui (angajat, pensionar, somer, invalid, bolnav cronic), conditii de locuit (oras, periferie, zona rurala). Un alt item care creste posibilitatea de aparitie a riscului este legat de aspectele de ordin relational; acest item include "iesirile" (intalniri la cafenea, discoteca, plimbari); satisfactia obtinuta in mediul scolar (buna, medie, rea); perceperea vietii de familie (pozitiva, medie, negativa). Sentimentul de singuratate, participarea sau nu la viata de grup (in componentele sale culturale, sportive) se pare ca nu au nici o influenta. dupa Marie Choquet si Sylvie Ledou Confonn rapoartelor OMS, Franta este tara europeana in care consumul mediu de alcool a scazut cel mai mult in ultimii 20 de ani. Dar, conform Comitetului francez de educatie pentru sanatate si Institutului de cercetari stiintifice asupra bauturilor alcoolice, tinerii intre 13 si 20 de ani nu se inscriu in aceasta tendinta, numarul celor care beau "intre prieteni" este din ce in ce mai mare, acestia adunandu-se la unul sau la altul dintre ei, band de preferinta sambata seara, ca sa se distreze sau sa se "descarce". In oct.-noiembrie 1996 printr-o ancheta realizata pe un esantion national reprezentativ de 997 de adolescenti, s-au obtinut urmatoarele rezultate: Contextele sociale ale consumului de alcool cu cine: cu prietenul apropiat 7% cu colegii sau intre prieteni 67% singur 1% in familie 25%
la restaurant 4% acasa 21% in discoteca 14% la unii membri ai familiei 1% in aer liber 7% la prieteni apropiati 35% in alte locuri 1% cand: luni 1% marti2%
miercuri 4% joi 4%
vineri 19% sambata 52% duminica 18%
vin 19% bere 29% cidru 6% produse intermediare 4%
lichior 2% suze 1%
alte aperitive cu alcool 1% aperitive cu anason 23% cocteiluri cu alcool 29% whisky 22% vodca 7% gin 5%
tequila 9% dupa Gilles Ferreol Ierarhia aceasta difera in functie de anturaj; de exemplu, sampania si vinul spumos ocupa un loc de frunte in cercul familiei. Consumul creste semnificativ mai ales in cazul tinerilor cu varste de la 15 ani in sus, cu precadere in cazul baietilor. Situatiile "ocazionale" devin din ce in ce mai multe, cele "regulate" (mai multe de 3 ori pe saptamana) raman in acelasi interval, in timp ce cazul "abstinentelor" e din ce in ce mai rar. Numarul de pahare pe luna in medie, in functie de sex si clasa de varsta
Evolutia consumului de alcool (in procente)
Repartizarea pe clase de varsta a numarului de cazuri de ebrietate declarate
Atitudini cu privire la afirmatia : "Sa fii beat o data pe saptamana nu inseamna sa fii alcoolic"(gradul de aprobare,in procente) dupa Gilles Ferreol
S-a constatat ca s-au conturat patru variabile ce pot juca rol de "declansator" sau de "moderator” Acestia s-au polarizat si merita a fi observati; ei sunt: mediul familial, mediul scolar, sfera particulara, modul de viata. Factorii de risc in functie de contextul social
*Diminuarea elementelor de referinta si a proiectelor pe termen lung **ce nu afecteaza negativ dupa Gilles Ferreol Yüklə 150,3 Kb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||