Ce cred eu ca tu crezi ca eu cred despre tine

Ce cred eu ca tu crezi ca eu cred despre tine

  Suntem prea toleranţi cu cei care insultă gramatica limbii române! Comitera unor greşeli grave  nu numai că sunt inadmisibile, dar sunt înjositoare pentru persoana respectivă. Nu putem recurge decât la următoarea ipoteză - nu ştie să scrie, a rămas cu nişte  lacune sau poate a absentat atunci când prin clasele gimnaziale învăţam cu toţii  sau măcar ne străduiam să scriem corect, să punem cratima acolo unde trebuie,  sau să n-o punem în locul în care nu trebuie, să mai adăugăm un i acolo unde este cazul, să nu mai punem virgula între subiect şi predicat, să nu ne mai batem joc de verbul auxilar al perfectului compus de la persoana II-a plural punând  o frumoasă şi vizibilă cratimă.Oh! şi câte ar mai fi!

      Există un handicap pe care  majoritatea dintre noi îl avem, inclusiv eu. Când urechile îţi sângerează de un dezacord între subiect şi predicat, când privirea ţi se înceţoşează de o cratimă rătăcită , ce faci?

 Răspunsul: nimic, taci şi te amuzi în sinea ta.

Există o problemă majoră, a celui care greşeşte şi a celui care depistează greşeala.

Cel care greşeşte o face din necunoştinţă de cauză ( nu includ în această categorie micile scăpări pe care toţi le avem, dar pe care reuşim să le depistăm şi corectăm). Nu e atât de vinovat, mai vinovat este cel care depistează greşeala dar preferă să tacă. De ce?

Există o frică a noastră de a-i spune celui/ celei care greşeşte că a greşit, făcând asta ne gândim că poate acea persoană va fi pusă într-o postură penibilă, se va simţi jignită. Apoi se va retrage, te va evita, va sta cu ochii pe tine şi va aşteapta să spui, să faci ceva greşit pentru a-ţi atrage atenţia, aşa cum şi tu la rândul tău ai făcut.

De multe ori dorinţa este aceea de a ajuta, îndrepta pe cel care comite astfel de erori gramaticale, însă totul se transformă într-un eşec. El/ ea nu va accepta ajutorul, ba mai mult îţi va da de înţeles că vrei s-o faci pe deşteptul şi că tot ce spui tu este egal cu zero.

Unui copil de gimnaziu i se pot ierta greşelile gramaticale sub pretextul ca el este la începutul relaţiei cu gramatica şi ca la orice început există stângăcii.

Insă este inacceptabil ca nişte oameni şcoliţi, de la care avem pretenţii să se înţeleagă aşa prost cu biata gramatică.

  Suntem prea politicoşi! Da, despre asta-i vorba! Ne interesează mult prea mult cum ne percep cei din jur, suntem prea pudici în a spune cu glas tare ce gândim, ne place comoditatea.

 Folosirea corectă a limbii române ne va face viaţa socială mai plăcută, vom fi mai strălucitori, mai încrezători în ceea ce spunem şi scriem. Aşa că haideţi să facem cu toţii un efort şi să nu mai măcelărim a noastră limbă maternă.