Celula stem (denumită și celulă sușă) este definită ca o celulă care, prin diviziune, produce două celule ce au capacitatea de a rămâne în stadiul de celulă stem (păstrând astfel caracterul nediferențiat) sau de a se diferenția în urma unor diviziuni succesive. În acest fel, celula stem se poate divide fie simetric (caz în care rezultă fie două noi celule stem, fie două celule diferențiate) (Imagine,stadiul 1), fie asimetric (rezultând o celulă stem și o celulă diferențiată) (Imagine,stadiul 2). Capacitatea celulei stem de a da naștere unei celule identice se numește auto-înnoire (self-renewal), iar cea de a da naștere unor alte tipuri de celule se numește diferențiere.
Celule stem
Celulele stem se pot imparti in doua mari categrii: embrionare si adulte. Celulele stem embrionare (ESC) pot da nastere oricarui tip de celula/tesut (totipotente) si se pot obtine din tesut embrionar. Utilizarea lor insa este limitata din considerente etice.
Celule stem
În contrast, celulele stem din ţesuturile adulte au o capacitate de diferenţiere mai limitată (pluripotente, multipotente) şi pot da naştere doar unor celule caracteristice ţesutului din care provin. Este remarcabil ca, într-un mediu de creştere optim, celulele stem din măduva osoasă şi cele din sângele cordonului ombilical au o capacitate de diferenţiere mult mai mare decât cele provenite din alte ţesuturi.
Cultivarea celulelor stem se poate face din:
din maduva osoasa: se pot diferentia in toate tipurile de cel. sangvine, cel. ce alcatuiesc peretii vasculari, cel. ale inimii.
din sangele periferic de la adulti: in cel epiteliale ale tubului digestiv si pielii.
celule stem embrionare: pot da orice tip de celula.
-in lichidul amniotic, din cordonul ombilical, din muschi.
prin clonare terapeutica.
Celule stem
Clonarea terapeutică reprezintă dezvoltarea embrionilor pentru a fi utilizaţi în tratamentul bolilor. Metoda presupune ca informaţia genetică a unei celule somatice (de exemplu, o celulă din piele) să fie transferată într-un ovul din care ADN-ul a fost eliminat. Când ovulul e pus într-un mediu de cultură, începe să se multiplice, iar când atinge stadiul de blastocist, cercetătorii izolează şi cultivă celulele stem din masa interioară.Clonarea terapeutică e diferită de clonarea reproductivă, care ar presupune plasarea ovulului clonat într-un uter.
În urma unor modificări, celulele stem pot fi folosite pentru regenerare tisulară (miocard, ţesut hepatic, epidermă, etc), condiţia preliminară fiind înţelegerea factorilor extrinseci ce controlează celulele stem.
Celulele Stem provenite din Sângele Cordonului Ombilical
Sângele cordonului ombilical este recoltat în ziua naşterii copilului la spital (Recoltare). Apoi, sângele din cordonul ombilical este trimis la laborator unde celulele stem sunt izolate din globulele roşii şi globulele albe (Prelucrare). Ulterior, celulele sunt testate pentru a depista eventualele defecte, toxine sau infecţii (Testare); congelate şi stocate în faza gazoasa a azotului lichid (Stocare). Aceste celule stem sunt apoi disponibile pentru utilizare imediată (Eliberare) şi pot fi decongelate şi transfuzate intravenos pentru a trata o multitudine de afecţiuni.
Sistemul StemCellexion separă celulele stem provenite din sângele cordonului ombilical în 3 esantioane separate astfel încât să se poate utiliza unul, iar celelate să rămână neatinse.
Celule Stem recoltate din Maduvă Osoasă
Măduva osoasă este recoltată prin intermediul puncţiei măduvei osoase în şold sau os pelvic (Recoltare). De obicei, această procedură este planificată din timp împreună cu un chirurg specialist care efectuează punctia. Măduva osoasă este trimisă la laborator, acolo unde Celulele Stem sunt izolate de globulele roşii şi albe (Prelucrare). Celulele Stem sunt apoi testate impotriva potenţialelor defecte, toxine sau infecţii (Testare), şi sunt disponibile pentru utilizare imediată (Eliberare) înainte de congelare, ceea ce este obişnuit în cazul tratamentelor cu Celule Stem din măduva osoasă. Celulele pot fi congelate şi stocate într-un rezervor cu azot lichid (Stocare) la cerere.
Celule stem
În functie de capacitatea lor replicativă şi de potenţialul de diferenţiere, celulele stem au fost clasificate în:
Celule stem totipotente
Sunt produse prin fuziunea unui ovocit cu un spermatozoid. Tot celule totipotente sunt şi cele apărute după primele diviziuni ale ovocitului fecundat. Acestea se pot diferenţia în orice tip de celulă, sunt capabile să formeze o placentă şi un embrion întreg.
Sunt descendente ale celulelor totipotente. Se pot diferenţia în toate tipurile celulare, cu excepţia celulelor totipotente. Sunt capabile să formeze ţesuturi derivate din toate cele trei foiţe embrionare (endoderm, mezoderm şi ectoderm);
Celule stem
Celulele stem pluripotente din embrion de om, după ce au fost izolate şi s-a reuşit creşterea lor in vitro, în medii bine definite chimic, au fost studiate, stabilindu-se:
- au un număr normal de cromozomi, iar tipurile celulare provin din cele trei foiţe primare embrionare;
- au telomeraza activă, enzima care menţine lungimea telomerelor, conservând capacitatea de replicare pentru multe, multe generaţii de celule stem pluripotente;
Celule stem
Celule stem pluripotente din embrionul de om sau şoarece au structural, genetic şi funcţional caracteristici bine precizate, dezvoltând in vitro celule specializate, care sunt asemănătoare celulelor din insulele pancreatice (secretă insulină, celule musculare miocardice cu activitate contractilă), celule sanguine, celule nervoase ş.a.).
In diferite laboratoare de specialitate au fost izolate zeci de linii de celule stem pluripotente de om, obţinute din blastociste şi din ţesut fetal.
Celulele stem obţinute din blastociste şi celule stem obţinute din celule germinale embrionare prezintă diferenţe în privinţa potenţialului de proliferare şi diferenţiere.
Celule stem
Celule stem multipotente
Sunt celule care produc celulele dintr-o singură familie, progenitori ai celulelor din diferite ţesuturi (ex: celulele stem hematopoietice se vor diferenţia în celulele sanguine: hematii, celule albe, trombocite etc). Au un potenţial regenerativ imens şi îşi reînnoiesc continuu populaţiile celulare.
Celule stem unipotente
Aceste celule pot produce un singur tip de celule, dar au proprietatea de a se reînnoi, ceea ce le diferenţiază de celulele non-stem.
Celule stem
În tratatele clasice de histologie sunt descrise celulele tulpină sau celule stem, din măduva osoasă, care sunt identificate, mai târziu, cu celulele suşe, fiind cunoscute ca celule multipotente din care se diferenţiază linia eritrocitară, granulocitară şi megacariocitară. De altfel, în 1965 au loc primele grefe de măduvă osoasă la pacienţii cu leucemie.
Descoperirea celulei stem embrionară are loc în 1981, când s-a reuşit izolarea de celule de la un embrion de şoarece, iar cultivarea lor în medii diferite a dus la formarea mai multor tipuri celulare prezente în şoarecele adult. După aceste reuşite, cercetările şi rezultatele devin din ce în ce mai edificatoare şi mai cu seamă promiţătoare
Celule stem
În 1994, A. Bongo reuşeşte să provoace dezvoltarea embrionilor supranumerari obţinuţi prin fecundare in vitro, până la stadiul de blastocist, embrion de 5 zile. În acest stadiu de dezvoltare a embrionului se diferenţiază un grup de celule periferice, care stau la originea formării placentei şi un grup de celule care formează masa centrală, butonul embrionar. Autorul izolează şi cultivă celule din butonul embrionar şi constată că unele se diferenţiază iar altele mor, după câteva zile. Echipa condusă de Thomson, în 1995, izolează şi cultivă celule stem embrionare de primate, iar trei ani mai târziu reuşesc să multiplice în cultură celule stem umane provenite dinr-un embrion în stadiu de blastocist.
Celule stem
Laboratoare din numeroase ţări sunt într-o adevărată cursă contra cronometru în obţinerea de linii celulare stabile din care, prin cultivări în medii adecvate, să determine diferenţierea lor în celule specializate, în vedera folosirii lor pentru refacerea unor ţesuturi sau organe bolnave. Mai mult de zece laboratoare din Australia, Marea Britanie, Japonia, China şi alte ţări, au reuşit să obţină faimoasele celule tulpină embrionare (”Embryonic Stem Cells” sau ESC).
Celule stem
Obţinerea celulelor ESC, date fiind calităţile şi posibilităţile de folosire, speranţele sunt inestimabile, mai cu seamă ca s-a reusit diferenţierea lor în celule pancreatice, hepatice, nervoase, miocardice, musculare ş.a..
Celulele stem ca origine se pot izola din ţesuturi mature, celula stem adultă se găseşte în măduva osoasă, în sângele ombilical şi periferic, dar şi în numeroase alte ţesuturi, aşa după cum s-a arătat; celulele embrionare care se găsesc începând cu primele stadii după fecundarea ovocitului de către spermatozoid şi în continuare în fazele succesive de dezvoltare, până la fetus, au fost găsite şi izolate din lichidul amniotic.
Celule stem
Celule stem
În prezent sunt cunoscute şi bine stabilite următoarele însuşiri ale celulelor stem:
pot supravieţui indefinit într-un mediu adecvat
pot produce celule diferenţiate sau specializate
în cursul evoluţiei se pot asambla, formând ,,societăţi” celulare care se structurează în ţesuturi sau organe
în procesul de diviziune dau naştere la două tipuri de celule: o celulă suşe şi o celulă specializată
La ora actuală reprezintă o problemă disputată în mai multe planuri:
celula suşe reprezintă o dispută politică, etică şi legislativă, încă nerezolvată
problema medicală, cu perspective incomensurabile, face ca problemele menţionate mai sus să fie trecute pe plan secund sau în orice caz să se încerce o rezolvare legislativă.
Celule stem
Celula stem are capacitatea unică, prin diviziune, să formeze o celulă stem (celulă de autoreînnoire) şi o celulă specializată. Capacitatea proliferativă combinată cu abilitatea de a se specializa fac din celula stem unicat; această celulă unicat provine din ţesut embrionar sau fetal.
În 1998, James THOMSON, pentru prima dată, a izolat tipuri de celule stem pluripotente din embrioni de om; apoi s-a demonstrat că aceste celule au capacitatea de a se specializa, având potenţial regenerativ atunci când sunt plasate între celulele unui ţesut sau organ.
La începutul acestui mileniu cercetătorii au stabilit existenţa a trei tipuri de celule stem, având caracteristici morfofuncţionale distincte: celule stem de tip adult, de tip embrionar şi de tip fetal.
Celule stem
Celulele stem adulte sunt celule nediferenţiate, capabile să se dezvolte ca tipuri de celule caracteristice altor ţesuturi; celulele stem hematopoetice adulte din măduva osoasă sunt capabile să dezvolte celule sanguine şi celule imunitare, iar în alte condiţii sunt capabile să se transforme în celule cu caracteristici neuronale.
Celula stem adultă are capacitate de autoreînnoire, cu menţiunea că nu se replică indefinit în cultură. Surse de celule stem adulte: măduva osoasă, sânge, cornee, retină, os, muşchi scheletic, pulpa dentară, ficat, piele, mucoasa gastrointestinală şi pancreas. Celule stem adulte au fost identificate în regiunea hipocampului (zona memoriei) din creier.
Celulele stem adulte sunt rare, se întâmpină dificultăţi în identificare, izolare şi purificare.
De ce sunt importante celulele stem?
Ei bine, ele sunt iportante tocmai datorită faptului că sunt celule nespecializate şi deci nu au nici o funcţie specifică unui organ anume. În anumite condiţii însă, celulele stem pot fi induse să se transforme în celule cu funcţii speciale, precum celulele cardiace sau celulele producătoare de insulină din pancreas. Astfel că, celulele stem au devenit speranţa a milioane de persoane care suferă de diferite boli. Doar în SUA, 16 milioane de oameni (incluzând sute de mii de copii) suferă de diabet. Peste 4,5 milioane au Parkinson, peste 5,5 milioane au boala Alzheimer şi aproape 5 milioane au insuficienţă cardiacă. Însă toate aceste cifre nu pot descrie imensa suferinţă a unui copil afectat de diabet zaharat de tip I care într-un final îşi va putea pierde vederea sau membrele, sau suferinţa unei mame ce nu-şi poate recunoaşte copilui din cauza bolii Alzheimer.
Cum s-a ajuns la descoperirea celulelor stem?
Încă din antichitate, filosofi precum Anaxagora sau Empedocle, membrii ai şcolii pitagoreice, credeau că urmaşii rezultă din unirea unor seminţe de la părinţi.
Aristotel a propus 2 modele de dezvoltare: în primul, un individ în miniatură e ar fi prezent în corpul mamei şi începe să crească atunci când e stimulat în mod adecvat. Cea de-a doua teorie propune ca embrionul începe ca o masă nediferenţiată apoi noi părţi sunt adăugate în timpul dezvoltării. Această a 2-a teorie a lui Aristotel constituie de altfel un concept rudimentar despre celulele stem.
Hipocrate, părintele medicinii, şi mai târziu Galen au intuit că seminţele de la ambele sexe contribuie la formarea copilului.
Cum s-a ajuns la descoperirea celulelor stem?
În evul mediu, puţine informaţii au fost aduse în domeniul medicinei. Apoi, odată cu decoperirea microscopului de către olandezul Anton van Leeuwehoek, lucrurile au început să fie mai clare. Cercetători precum Karl Ernst von Baer sau Edouard van Beneden au descris în detaliu primele faze în dezvoltarea embrionilor la diferite animale.
Descoperirea ADN-ului din a doua jumătate a sec.XX (1953) a dus la o şi mai mare apropiere de ideea de celulă stem
Cum s-a ajuns la descoperirea celulelor stem?
O altă idee ce a dus la descoperirea celulelor stem a fost observarea faptului că multe animale (şopârle, salamandre) sunt capabile să îşi regenereze diferite părţi ale corpului atunci când acestea sunt distruse.
Studiul teratoamelor au dus deasemeni la speculaţii despre celulele stem. Teratomul este o tumoare alcătuită din celule străine de locul în care se dezvoltă. Astfel se poate dezvolta ţesut respirator în testicule de exemplu, sau dinţi, păr în ovare (greacă teratos=monstru). În imaginea de mai jos vedem un ovar secţionat, în interiorul căruia s-a dezvoltat un dinte. Pe la mijlocul sec.XX, oamenii de ştiinţă, observând diferite teratoame, s-au gândit că acestea trebuie să provină din acelaşi tip de celule din care se formează şi ţesuturile normale din jur (ovarian, testicular), deci celulele testiculare de exemplu, şi dinţii provin din acelaşi tip de celule, au un strămoş comun.
Celulele stem după 1990
Izolarea celulelor stem embrionare s-a întâmplat simultan în două laboratoare: o echipă de la Universitatea de Medicină John Hopkins din Baltimore, SUA, au cultivat celule stem de la fetuşi avortaţi; o a doua echipă, de la Centrul de Cercetare al Primatelor Wisconsin au utilizat resturi de blastocişti de la clinicile de fertilizare in vitro.
Echipa de la Universitatea de Medicină John Hopkins din Baltimore a fost condusă de John Gerhart. Ei au prelevat celule germinale (cele care prin diviziuni succesive vor duce la formarea spermatozoizilor sau ovulelor) din gonadele fetuşilor avortaţi, iar în noiembrie 1998 au anunţat că au reuşit să inducă multiplicarea acelor celule care s-au dezvoltat până la stadiul de blastocist.
În paralel, James Thomson şi echipa sa de la Centrul de Cercetare al Primatelor din Wisconsin au reuşit să izoleze celule stem embrionare umane. Ei au anunţat acest lucru pe 6 noiembrie 1998. Pentru aceasta au utilizat resturi de blastocişti de la clinicile de fertilizare in vitro.
Blastocist
Viitorul copil este în a 4-a săptămână în stadiul de blastocist - faza iniţială de dezvoltare (între 5 şi 7 zile).
Blastocistul este format din trei straturi: -- un înveliş extern (ectoderm), din care provin tegumentele şi sistemul nervos<
- un strat interior (endoderm) din care provin aparatul digestiv şi cel respirator.
Principalele utilizari ale celulelor stem
In transplantologie sunt:
-Testarea eficientei unor medicamente- de exemplu anticanceroase, inainte de a fi aplicate la om
-Tratamentul unor boli de sange de natura neoplazica (canceroasa) - leucemii, limfoame, amiloidoza, mielom multiplu, hemoglobinurie paroxistica nocturna, aplazii medulare, policitemia vera, trombocitemie esentiala, etc: prin citostatice si iradiere se distrug toate celulele sangelui circulante si aflate in maduva osoasa (care le formeaza), apoi se face transplantul unor celule stem de la un donator sanatos, acestea inmultiindu-se, se diferentiaza (evolueaza catre) in celule formatoare de celule sanguine, care sunt sanatoase; in final, sangele bolnavului va fi inlocuit cu sangele produs de celule transplantate in maduva lui osoasa.
Principalele utilizari ale celulelor stem
Alte boli in care transplantul de celule stem este folosit sau este in diferite faze de studiu
+Sindromul Hurler (MPS I H, deficitul de α-L-iduronidase )
+Sindromul Scheie (MPS I S)
+Sindromul Hurler-Scheie (MPS I H-S)
+Sindromul Hunter (MPS II, deficitul de iduronidase sulfat )
+Sindromul Sanfilippo (MPS III)
+Sindromul Morquio (MPS IV)
+Sindromul Maroteaux-Lamy (MPS VI)
+Sindromul Sly (MPS VII)
* Distrofii ale substantei albe medulare (leucodistrofii)
+Adrenoleucodistrofia
+Leucodistrofia metacromatica
+Boala Krabbe (leucodistrofia cu celule globoide)
Principalele utilizari ale celulelor stem
Glicoproteinoze
+Mucolipidoza II
+Fucosidoza
+Aspartilglucozaminuria
+Alfa-manozidoza
*Imunodeficiente
+Imunodeficiente ale celulelor T
-Ataxia telangiectazia
-Sindromul DiGeorge
+Imunodeficiente combinate ale celulelor T si B
+Boli ale celulelor fagocitare
+Imunodeficiente complexe
+SIDA
Celebra oaie Dolly
Cercetatorii de la Institutul Roslin din Scotia, unde a fost creata oaia Dolly, in anul 1996, au anuntat vineri ca au eutanasiat-o pe Dolly, dupa ce aceasta contactase o maladie pulmonara incurabila. Cea mai celebra oaie din lume, Dolly s-a nascut la 5 iulie 1996, dar nasterea sa a fost dezvaluita abia in 1997. Crearea sa, dupa 276 tentative esuate, a fost un proces realizat absolut pe cale stiintifica. Numai numele Dolly l-a primit din ratiuni mai putin stiintifice: cei care au mosit-o au crezut ca celula folosita la clonare era una mamara, si s-au gindit la cintareata country Dolly Parton, celebra pentru sinii sai mari.
Cercetatorii de la Institutul Roslin din Scotia, unde a fost creata oaia Dolly, in anul 1996, au anuntat vineri ca au eutanasiat-o pe Dolly, dupa ce aceasta contactase o maladie pulmonara incurabila. Cea mai celebra oaie din lume, Dolly s-a nascut la 5 iulie 1996, dar nasterea sa a fost dezvaluita abia in 1997. Crearea sa, dupa 276 tentative esuate, a fost un proces realizat absolut pe cale stiintifica. Numai numele Dolly l-a primit din ratiuni mai putin stiintifice: cei care au mosit-o au crezut ca celula folosita la clonare era una mamara, si s-au gindit la cintareata country Dolly Parton, celebra pentru sinii sai mari.
Prezentata, inca de la nastere, drept una dintre marile cuceriri ale stiintei, oaia Dolly a provocat o dezbatere mediatica de mare amploare cu privire la etica clonarii. Dolly arata ca orice oaie normala, s-a dezvoltat normal si a devenit chiar mama, dind nastere in 1998 unui miel, Bonnie, iar apoi altor trei.
Decizia de a-i curma existenta, la virsta de sapte ani, a fost luata dupa un examen veterinar care a aratat ca ea suferea de o "maladie pulmonara progresiva", potrivit Institutului Roslin.
Viata sa relativ scurta readuce din nou in discutie problemele imbatrinirii premature, inregistrata in cazuri de animale clonate.
S-a intamplat la data de 17/02/2003.
Cercetatorii chinezi au clonat capra “de casmir”
Oamenii de stiinta din China au clonat cu succes peste o duzina de capre producatoare ale faimoasei fibre de casmir, folosita in confectionarea pieselor vestimentare de inalta calitate.
Oamenii de stiinta din China au clonat cu succes peste o duzina de capre producatoare ale faimoasei fibre de casmir, folosita in confectionarea pieselor vestimentare de inalta calitate.
Paisprezece astfel de animale au fost clonate in intervalul februarie-martie al acestui an, si modificate genetic, pentru a li se spori eficienta si a oferi o cantitate de lana aproape dubla pe cap de animal, de la 600 de grame la 1.000 de grame.
Caprele clonate poarta in ADN-ul lor gena responsabila de factorul de crestere 1, asemanator cu insulina (IGF1), cunoscut de cercetatori pentru rolul lor in sporirea cresterii lanii, sustine Liu Shaoqing, director al unei ferme din Mongolia Interioara, acolo unde se intampla experimentele.
Oficialul a declarat ca 12 din cele 14 capre au fost clonate cu succes astfel incat sa aiba o gena speciala producatoare de casmir abundent, o fibra scumpa folosita in confectionarea tasaturilor si mai scumpe si extrem de calduroase. Lana de casmir mai este intrebuintata si in realizarea esarfelor folosite in Tibet si Xinjiang.
Indienii au mai clonat un bivol
Oamenii de stiinta din statul indian Haryana au clonat recent un bivol folosind tesut fetal, intr-o noua tehnica, ce permite manipularea sexului clonei.
Oamenii de stiinta din statul indian Haryana au clonat recent un bivol folosind tesut fetal, intr-o noua tehnica, ce permite manipularea sexului clonei.
Oamenii de stiinta din statul indian Haryana au clonat recent un bivol folosind tesut fetal, intr-o noua tehnica, ce permite manipularea sexului clonei.
Femela vitel botezata Garima a venit pe lume la Insitutul National de Cercetare Dairy din orasul nord-indian Karnal si a cantarit la nastere 43 kilograme. “Garima este absolut sanatoasa si suntem foarte optimisti cu privire la sansele ei de supravietuire”, sustine directrul institutului, Ak. Srivastava.
India a realizat in premiera mondiala clonarea unui bivol in luna februarie a acestui an, dar acel exemplar a murit de pnemumonie la numai o saptamana de la nastere, dupa ce a fost creat din tesutul extras din urechea unei femele de bivol indian.
Oamenii de stiinta au clonat-o pe Garima folosind tesut extras de la un fetus ca parte a unei “tehnici de clonare comandate”, ce permite alegerea sexului vitelului. Srivastava a declarat ca India are cea mai mare populatie de bivoli din lume iar clonarea ar creste procentul elitelor in randul acestei specii.
Clonare din mormant: mamutii vor fi readusi la viata
Oamenii de stiinta japonezi au reusit sa cloneze un soarece mort dupa 16 ani in care acesta a fost tinut inghetat. Este prima oara cand clonarea unui animal congelat reuseste
Oamenii de stiinta japonezi au reusit sa cloneze un soarece mort dupa 16 ani in care acesta a fost tinut inghetat. Este prima oara cand clonarea unui animal congelat reuseste
Cercetatorii spun ca descoperirea lor va aduce beneficii la nivel mondial si va putea fi folosita in recuperarea unor specii de animale disparute, precum mamutul sau tigrul smilodon. Totusi, “cainii de paza” ai eticii s-au sesizat si amendeaza experimentul ca fiind unul tulburator. Criticii spun ca acesta va aduce lumea mai aproape de ziua in care oamenii vor incerca sa-si cloneze rudele demult decedate, pastrate in clinici de crioprezervare.
Experimentul japonezilor vine la 11 ani dupa ce oamenii de stiinta britanici au uimit lumea cu oaia clonata Dolly. Desi de atunci cercetatorii au repetat duplicarea in laborator a animalelor, ei au folosit intotdeauna celule vii, spre deosebire de cazul prezent, cand clonarea a fost reusita cu tesut mort. S-a crezut initial ca gheata va distruge ADN-ul celulelor, facandu-le inutilizabile. Dar echipa de japonezi a folosit celule din creier si crede ca ridicatul continut de grasime al acestei regiuni impreuna cu protectia oferita de craniu au redus pagubele asupra celulelor.
Experimentul a fost desfasurat de catre doctorul Teruhiko Wakayama si colegii sai de la Centrul de Dezvoltare Biologica din Kobe, Japonia. El declara ca “desi 16 ani nu inseamna o perioada indelungata pentru inghetarea celulelor, clinicile de fertilizare in-vitro au adesea mostre de sperma inghetata pe perioade mai indelungate si de aceea nu exista niciun motiv stiintific pentru care unele animale disparute sa nu poata fi regenerate in mod asemanator.”
Experimentul a fost desfasurat de catre doctorul Teruhiko Wakayama si colegii sai de la Centrul de Dezvoltare Biologica din Kobe, Japonia. El declara ca “desi 16 ani nu inseamna o perioada indelungata pentru inghetarea celulelor, clinicile de fertilizare in-vitro au adesea mostre de sperma inghetata pe perioade mai indelungate si de aceea nu exista niciun motiv stiintific pentru care unele animale disparute sa nu poata fi regenerate in mod asemanator.”
Cercetatorii au incercat sa cloneze soareci si din alte parti ale trupului animalului congelat, dar au ajuns la concluzia ca celulele cerebrale au fost cele mai viabile. Chiar si utilizarea acestora s-a dovedit insa a avea o rata scazuta de succes, din peste 1.000 de incercari, producandu-se numai sapte clone sanatoase. Mai mult de 500 de embrioni au murit dupa ce au fost implantati in pantecele mamelor-surogat. De aceea, in prezent, utilizarea acestei tehnici la oameni este una periculoasa si inacceptabila.
Injaz, prima camila clonata din lume
Emiratele Arabe Unite au anuntat obtinerea primei versiuni autohtone a oitei clonate Dolly, in “persoana” dromaderului Injaz (realizare, in limba araba).
Emiratele Arabe Unite au anuntat obtinerea primei versiuni autohtone a oitei clonate Dolly, in “persoana” dromaderului Injaz (realizare, in limba araba).
“Aceasta este prima camila (cu o singura cocoasa) clonata din lume”, a declarat Nisar Wani, cercetator in cadrul Centrului pentru Reproducerea Camilelor.
Injaz s-a nascut pe 8 aprilie, insa procesul clonarii a inceput in urma cu cinci ani, dupa ce mama sa a fost ucisa pentru carne. “Unul dintre scopurile principale ale centrului este conservarea in viitor a trasaturilor genetice ale raselor de elita si ale camilelor de lapte”, declara Lulu Skidmore, director stiintific in cadrul aceluiasi centru.
A fost clonat Trakr, cainele-erou din 11 septembrie
Au fost create cinci “copii” ale ciobanescului german care in 2001 a contribuit la salvarea ultimului supravietuitor al atentatelor din 11 septembrie, ingropat sub daramaturile Turnurilor Gemene.
Au fost create cinci “copii” ale ciobanescului german care in 2001 a contribuit la salvarea ultimului supravietuitor al atentatelor din 11 septembrie, ingropat sub daramaturile Turnurilor Gemene.
Trakr, ciobanescul german care a emotionat intreaga America, a murit in urma cu doua luni, dar acum exista in California cinci clone perfecte ale sale. Cei cinci catelusi au fost creati din ADN-ul acestuia de cercetatorii de la BioArts International, o companie din California. Ideea clonarii catelului-erou i-a venit stapanului sau, fostul politist canadian James Symington. Sfasiat de durere la gandul de a-l piede pe fidelul sau Trakr, grav bolnav, el a profitat de o super-oferta a companiei, care prevedea o clonare gratis pentru cainele protagonist al celei mai incredibile povesti de viata. “Ne asteptam ca invingatorul sa fie un caine exceptional, dar nici ceva atat de simbolic din punct de vedere istoric precum Trakr”, a declarat Louis Hawthorne, admininistratorul BioArts. Prin urmare, duminica trecuta, Symington a primit cinci catelusi nou-nouti, botezati Trustt, Solace, Valor, Prodigy si Deja-Vu. Procedeul clonarii a avut loc in Coreea de Sud la Sooam Biotech Research Foundation a controversatului profesor Hwang Woo-Suk, autorul primei clonari a unui caine in 2005.
Oficialii celebrei gradini zoologice din San Diego, California, au anuntat un proiect ambitios prin care se incearca nici mai mult, nici mai putin decat readucerea la viata a speciilor de animale disparute.
Oficialii celebrei gradini zoologice din San Diego, California, au anuntat un proiect ambitios prin care se incearca nici mai mult, nici mai putin decat readucerea la viata a speciilor de animale disparute.
Cercetatorii din cadrul Scrips Research Institute din La Jolla, California, alaturi de cei de la San Diego Zoo, colaboreaza in scopul crearii celulelor stem, realizate din celule extrase din epiderma unei maimute drill, o specie foarte rara de babuin de padure care mai traieste doar in junglele din Guineea Ecuatoriala, Nigeria si Camerun.
Savantii intentioneaza, pe acesta cale sa obtina celule stem pluripotente induse, care pot fi apoi tratate biochimic, astfel incat sa se transforme ulterior in spermatozoizi sau ovule. Ovulele fecundate urmeaza sa fie implantate in uterul altor maimute, oamenii de stiinta sperand ca astfel se vor forma fetusi viabili.
Pe baza succesului unui astfel de proiect, care va scrie istorie, cercetatorii din cadrul proiectului San Diego Zoo's Frozen Zoo au colectat deja mostre de la 8400 indivizi apartinand la peste 800 de specii de animale periclitate sau disparute la ora actuala.
Pe baza succesului unui astfel de proiect, care va scrie istorie, cercetatorii din cadrul proiectului San Diego Zoo's Frozen Zoo au colectat deja mostre de la 8400 indivizi apartinand la peste 800 de specii de animale periclitate sau disparute la ora actuala.
Oamenii de stiinta spera astfel sa salveze animalele care nu mai au sanse de supravietuire in viitorul apropiat.
Ultimul lor succes, realizat in decursul anului trecut, consta in clonarea unui animal disparut. Este vorba de subspecia caprei ibex de Pirinei, un exemplar fiind clonat pe baza catorva celule stem extrase din epiderma ultimei capre ibex aflate in viata si injectate mai apoi unui ovul de capra domestica. Cu toate ca iedul rezultat a murit la scurt timp de la nastere, cercetatorii nu si-au pierdut entuziasmul.
