Centrul de Documentare şi Informare
Yüklə 430,88 Kb.
|
|
Centrul de Documentare şi Informare despre Minorităţile din Europa de Sud-Est (CEDIMR-SE) Minorităţile din Europa de Sud-EstRomii din RomâniaCuvânt înainteAcest raport a fost realizat în colaborare cu Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală (CRDE). La întocmirea lui au participat Cathy O’Grady şi Daniela Tarnovschi, cercetători CEDIME-SE, respectiv CRDE. A fost redactat de Panayote Dimitras; director al CEDIME-SE, Nafsika Papanikolatos, coordonator la CEDIME-SE; Caroline Law şi Bianca Rusu, traducători în/din limba engleză la CEDIME-SE, respectiv CRDE. CEDIME-SE şi CRDE doresc să aducă mulţumirile lor în mod deosebit celor care au recenzat acest raport, respectiv lui Gabriel Andreescu, director al programului „Minorităţile naţionale şi libertatea religioasă”, membru al Comitetului Helsinki Român, lui Istvan Haller, coordonator de program la Liga ProEuropa, Florin Moisa, director executiv al Centrului de Resurse pentru Comunităţile de Romi şi lui Iulius Rostaş, expert guvernamental la Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale – Biroul Naţional pentru Roma. CEDIME-SE şi CRDE doresc să mulţumească de asemenea tuturor celor care le-au furnizat informaţii şi/sau documente şi/sau au acordat interviuri cercetătorilor lor. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui raport şi-o asumă CEDIME-SE. Toate comentariile sunt binevenite la adresa: office@greekhelsinki.gr CARACTERISTICILE MAJORE ALE MINORITĂŢILOR DIN SUD-ESTUL EUROPEI Statul: România Numele (în engleză, în limba dominantă şi, dacă este diferită, în limba minorităţii) Roma (engleză), Ţigani, uneori Romi (română), Rom (limba minorităţii). Există vreo formă de recunoaştere a minorităţii? Da. Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale din cadrul guvernului are un Birou Naţional pentru Roma. În calitate de minoritate naţională recunoscută, romii beneficiază de protecţie prin Constituţie şi prin legislaţia domestică adoptată cu privire la minorităţile naţionale. De asemenea, le sunt garantate o serie de drepturi prin acordurile internaţionale pe care le-a semnat România. În plus, din 1990 au fost înfiinţate un număr semnificativ de organizaţii ale romilor (vezi Adrese). Categoria(iile) (naţională, etnică, lingvistică sau religioasă) declarată de minoritate şi, dacă este diferită, de stat. Naţională. Teritoriul în care locuiesc. Foarte dispersat. Există comunităţi de romi în toată ţara. Populaţia. Conform recensământului din 1992, există 409.723 romi. Alte estimări: până la 1,8 milioane (7,9%). Unele organizaţii susţin că numărul lor atinge 2,5 milioane (Minority Rights Group, 1997:240). Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii estimează numărul lor, în 1998, între 1.452.700 şi 1.588.552 (heteroidentificaţi), dintre care 922.465 până la 1.002.381 (autoidentificaţi) (Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, 2000) Denumirea limbii vorbite de minoritate (în engleză, în limba minorităţii şi, dacă este diferită, în limba dominantă). Romani, vorbită de aproximativ 60%. Există vreo formă de recunoaştere a limbii minoritare? România a semnat şi ratificat Convenţia Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale în 1995 (Articolul 10, 11 şi 14) în care se stipulează că “fiecare persoană care aparţine unei minorităţi naţionale are dreptul de a folosi în mod liber şi fără ingerinţă limba sa minoritară, în privat şi în public, oral sau în scris”. Limba romani se predă în unele clase, numărul şcolilor în care se predă fiind în continuă creştere. Limba dominantă în teritoriul în care locuiesc. În principal, este utilizată limba română, dar şi limba maghiară în unele zone din Transilvania unde aceasta este limba dominantă (Harghita, Covasna şi, izolat, unele zone din alte judeţe). Utilizare ocazională sau cotidiană a limbii minoritare. În funcţie de zonă, romani este folosită atât ocazional (în comunităţile în care romii nu sunt majoritari şi nu au contacte regulate cu alţi romi) sau cotidian (de exemplu, de copii la şcoală). Accesul la educaţie în raport cu nevoile minorităţii. Sistemul educaţional instituţionalizat nu corespunde nevoilor (vezi capitolul 6) (Florin Moisa, 2000). Practicile religioase. Sunt ortodocşi (83,5%), catolici (4,7%) şi protestanţi (4,3%), în funcţie de zona în care locuiesc şi de religia dominantă din zona respectivă (Recensământ 1992, Vol. I, 1994:784). Există vreo formă de recunoaştere a religiei? Da. Toate sunt recunoscute oficial. Comunităţi care au aceleaşi caracteristici dar care trăiesc în alte zone/ţări. Albania, Austria, Belgia, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Cipru, Croaţia, Danemarca Elveţia, Estonia, Federaţia Rusă, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Republica Federală Iugoslavia, Slovacia, Spania, Suedia, Turcia, Ungaria. Irlanda şi Marea Britanie au populaţii de “nomazi” (a nu fi confundaţi cu călătorii “New-Age” sau cu “Ţiganii”). În Marea Britanie există şi indivizi care se auto-denumesc “romi”. Populaţia acestor comunităţi în alte teritorii/ţări din Europa Centrală sau de Sud-Est. Toate datele de mai jos provin din World Directory of Minorities – Ghidul Minorităţilor Lumii (Minority Rights Group, 1997), cu excepţia celor care au specificată o altă sursă.
Yüklə 430,88 Kb. Dostları ilə paylaş:
|