Chemarea la slujire
Yüklə 1,83 Mb.
|
| Am poposit adesea in casa lor din Deva, venind din drumuri misionare. Dragostea in slujire si gazduire a sotiei lui, sora Marioara, mereu cu zambetul pe buze, blajina, de altfel si a copiilor, educati In privinta aceasta, m-a impresionat de fiecare data. Casa lor avea o fatada cu trei geamuri spre strada, dar era mult prelungita spre fundul curtii, cu mai multe camere in sir. intr-o seara, pe intuneric, am sosit acolo de nu stiu unde si inaintam prin curte spre bucatarie, unde geamurile erau luminate. Cu o privire fulger pe geam am constatat ca erau tocmai in jurul mesei de seara. Ei au sesizat tropaitul pasilor cuiva care vine la ei si ca la o comanda, tocmai cand mi-am aruncat privirea prin geam, fiecare si-a apucat chifteluta din farfuria lui si a pus-o inapoi, ca sa aiba pentru musafirul care tocmai sosea la ei. Prin sacrificiul comun al mi-au oferit sa iau parte la cina cu ei si bucuria a fost mare. Fiecare am avut parte de cate o chifteluta.
Gestul lor din seara aceea m-a impresionat profund. Ei nu stiau ca eu vazusem secretul lor in a-i asigura noului venit o portioara la masa lor, prin sacrificiul de sine al fiecarui membru din familie. De altfel, nimic nu se poate face pentru imparatialui Duninezeu in adevar, fara sacrificiu de sine. DomnulIsus, vorbind noroadelor si ucenicilor despre conditia de ucenic a Lui, le-a zis: "Tot asa, oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu". Noi am fost chemati nu numai la mantuire, ci si la sluj ire" (Luca 14:33). Vaduva din Sarepta Sidonului a trecut la examenul slujirii, fiind pusa la o proba foarte grea. Aceasta proba comporta riscul vietii ei si a fiului ei. " Vom manca si vom muri" (1 imparati 17:12). Dar ea a crezut Cuvantul Domnului spus de prorocul Ilie si astfel a vazut slava Domnului, prin lepadare de sine.
Avand unele indicatii date, am ajuns de unul singur "in aceasta localitate miniera, la o distanta de cca. 7-8 km de orasul Hunedoara. Aici era un centru fratesc bine conturat. Fratii s-au bucurat de ven rea mea si am inceput seara de seara in localul adunarii sa vestim Evanghelia Domnului Isus. O receptivitate cu interes a Cuvantului lui Dumnezeu a prilejuit si o aprofundare In planul profetic al Sfintelor Scripturi. Biserica din Teliuc dispunea si de o tabla mare, pe care cred ca o foloseau uneori la Scoala Duminicala, cand or fi avut vreun frate mai daruit. Asa ca le-am desenat pe tabla desfasurat Planul Dispensational Septimal, atat din perspectiva geologica a scoartei pamantului cat si al istoriei sacre a Bibliei. Am stat mai multe zile acolo si Domnul a binecuvantat marturia Cuvantulu i sfant atat in adunare, cat si pe cale personala si in familii. Pe cand eram acolo, a izbucnit o epidemie de gripa specifica comuna aceea, dupa cum mi-au marturisit localnicii. Ea se manifesta cu o temperatura foarte mare si dureri de cap paralizante, care ii tintuia in pat, pentru mai multe zile. Indurarea lui Dumnezeu era ca nu cadeau la pat intr-o familie toti deodata, ci pe rand, ca sa se poata sluji unii pe altii. Mi-a harazit Domnul si mie parte de slujire prin casele lor in acele zile si, cu toate ca eram in contact direct cu cei bolnavi, Domnul m-a scutit de boala, ca sa nu fiu si eu o sarcina pentru ei. Cat de adevarat este si Cuvantul: "Nu depinde nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu, care are mila" (Romani 9:16). Si Solomon exprima ideea aceasta in Ecclesiastul 9:11, cand scrie: "Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici ceipriceputi bogatia, nici cei invatati bunavointa, ci loate atarna de vreme de imprejurari.
imprejurarile sunt randuite si controlate de Dumnezeu. Daca nici macar un fir de par din cap nu cade fara stirea Lui, cu atat mai mult alte lucruri mai mari (Matei 10:31). Marire Tie, Tata, pentru purtarea de grija fata de fiii Tai! LA CODRU La cel de-al doilea botez tinut la S imeria, au venit din impre-jurimi mai multi credinciosi. Astfel, de la Codru venise si fratele Simion Moisa, care entuziasmat de lucrarea lui Dumnezeu de la Simeria, a insistat foarte mult sa merg cu el la Codru. Am ezitat sa raspund favorabil, dar in cele din urma m-a induplecat si asa am ajuns la Codru in jurul datei de 20 ianuarie 1948. Codru era un catun mic in munti, compus din sase familii. Cinci erau fratii de corp ai fratelui Ilie Marza, iar a sasea familie era a surorii Floarea, sora de corp a fratelui Ilie, casatorita cu fratele Simion Moisa, cel ce ma determinase sa vin acolo. Toti erau cred inciosi si rudenii intre ei. Acest catun, ca un colt de rai intre munti, cu pamant fertil pentru agricultura, pomicultura cresterea vitelor, era situat la 4 km de Sacaramb, cea mai apropiata localitate de Codru. De la Deva sa fi fost aproximativ 20-25 km, departare. Peste tot in imprejurimi dominau padurile de brad, era liniste si aer curat. Locul imi era cunoscut, deoarece fusesem acolo cu vreo trei ani in urma pentru vreo doua saptamani, pe cand nu eram inca intors la Dumnezeu. Situatia era cu totul diferita acum, deoarece pe inima mea erau pe primul loc Evanghelia si imparatia lui Dumnezeu. Prin harul care ne-a fost dat, Duhullui Dumnezeu a lucrat si o trezire spirituala i-a cuprins pe cei din Codru, dintre care unii si-au predat viata Domnului Isus. Dintre cei de acolo am reusit sa fac un mic cor, de vreo 12 cantareti, pe care i-am invatat cateva cantari pe patru voci. Impreuna cu ei am inceput campanii de evanghelizare in localitatile din jur. Desi era iarna grea, cu zapada multa, nu am putut fi impiedicati
Evanghelizarile se tineau lant si astfel am putut ajunge in mai multe sate, cum au fost: Varmaga, Barsau, Nojag, Hondol, Bocsa si Sacaramb, care era una dintre cele trei localitati care formau cunoscutul "triunghi aurifer": Rosia-Zlatna-Sacaramb. Apoi pe alta directie, spre muntii Metalici, am ajuns la Mada, Balsa si in final la Voia, un sat Insiruit pe o vale formata de doua dealuri impadurite si destul de abrupte. Uneori cand erau ploi torentiale, vara, abundenta apelor le provoca mari pagube satenilor. Peste tot pe unde am ajuns, Duhul lui Dumnezeu a insotit cu putere propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu. S-au intors suflete la Dumnezeu, si bisericile au fost inviorate de o bucurie cereasca. Omul de baza de la Codru era fratele Roman Marza, care vestea impreuna cu mine Cuvantul lui Dumnezeu. **** In cele ce urmeaza, doresc sa fac cateva mentiuni din aceste iesiri misionare, care pentru mine sunt de neuitat. Astfel, voi mentiona o iesire la Nojag intr-o zi de duminica dimineata. Localul adunarii era plin cand am ajuns noi acolo, cu suflete dornice sa auda Cuvantul lui Dumnezeu. Vorbisera doi frati inaintea mea si apoi am urmat eu. Am suferit de insuficienta de Duh in cele trei vorbiri, deoarece nu s-a facut (ziceam eu, in sinea mea) nici o miscare. In timpul unei cantari, m-am rugat si am strigat catre Domnul si am zis: "Doamne Isuse, oare numai pentru atat sa fi venit pana aici?" Este lucrarea Ta, noi suntem robii Deschide Tu usa pentru Cuvant si nu lasa aceasta adunare nebinecuvantata de Tine. Amin!" Indata am primit un Cuvant din Cantarea Cantarilor 5:2. M-am sculat din nou in picioare si am vestit Cuvantul din acest verset: "Adormisem, dar inima imi veghea. Este glasul preaiubitului meu care bate: Deschide-mi. soro, porumbit-o, neprihanito! Caci capul imi este plin de roua, carliontii imi sunt plini de picurii noptii." Nu stiu ce am putut vorbi din acest Cuvant, cred ca Duhul lui Dumnezeu S-a adresat prin mine bisericii. Primul care s-a rugat a fost chiar prezbiterul adunarii, si cu lacrimi a strigat: "Doamne, Tata, sunt credincios de 30 de ani, dar daca acesta este Cuvantul Tau, care ni L-ai dat in dimineata aceasta, atunci eu sunt pierdut! Iarta-ma, ma predau Tie din nou, primeste-ma. Fie indurarea Ta peste toata adunarea. Amin!" Rugaciunea aceasta a zguduit toata multimea prezenta si multe alte rugaciuni de pocainta au urmat, atat la barbati cat si la femei. O mare binecuvantare cereasca s-a revarsat peste toti si nu ne mai venea sa ne despartim. Marit sa fie Domnul! Lucrarea este a Lui si propaseste in mainile Lui. Toata slava se cuvine numai Domnului, iar a noastra este bucuria, si aceasta este o bucurie deplina. **** O alta iesire de evanghelizare a fost aceea din comuna Balsa. Aici am gasit o cladire frumoasa a Bisericii Baptiste, dovada a unei lucrari fructuoase a marturiei crestine, si multe suflete s-au intors din lume la Dumnezeu. Fratele Roman Marza, stalpul Bisericii din Codru, care obisnuia sa vesteasca Cuvantul lui Dumnezeu in zona si care acum facea parte din grupul nostru de misiune, fiind si un bun cantaret, mi-a impartasit ceva din starea bisericii, care a suferit o lovitura grea cu catva timp inainte de a fi venit noi acolo. Un oarecare Aron, care se dadea drept proroc, cum multi incepusera sa se dea in tara ca atare, manat de un dub de amagire si de doctrina falsa, a inceput sa inoculeze ideea ca "daca nu vorbesti in limbi nu ai botezu I cu Duhul Sfant si nu esti mantuit. De asemenea, ca baptistii ca si crestinii dupa Evanglielie nu cunosc botezul cu Duhul Sfant, ci numai botezul practicat de Ioan Botezatorul." Cu alte cuvinte, a pervertit adevarul Sfintelor Scripturi, a introdus o invatatura stricata, contrara invataturii clare date de apostolul Pavel Bisericii din Corint. In felul acesta a amagit suflete plapande intoarse de curand la Dumnezeu, care nu au ajuns inca la maturitatea necesara in cunoasterea Bibliei, pentru a deosebi duhurile false, care nu sunt de la Dumnezeu. Era prima mea experienta de felul acesta pe ogorul Evangheliei. In decursul anilor, aveam sa fac fata multor situatii, cu diferite feluri de oameni amagitori, manati de o slava desarta, care cautau sa inoculeze o doctrina parazitara, falsa, pe trupul viu al Bisericii lui Isus Hristos. "Nu e de mirare daca
este cu putinta, chiar ysipe cei alesi. Nu este un lucru mare dar, daca slujitorii lui se prefac slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor" (2 Corinteni 11:13-15; Matei 24:24). Trebuie spus insa clar ca Dumnezeu are si copii sinceri, buni, ponderati, in curentul acesta al harismatismului-penticostalist, care a adus atata paguba marturiei adevarat-crestina. Sa revin insa la cele ce s-au petrecut in comuna Balsa, unde ramasesera atunci pe pozitia cea buna doar patru familii. Ajunsi la Balsa, ne-am desfasurat lucrarea incredintata noua de Domnul, si anume de a vesti Adevarul, adica pe Hristos Domnul, pentru mantuirea sufletelor. Dar curand aveam sa ne dam seama de impotriviri fatise, din partea unor spirite turbulente, nedisciplinate, mai ales din partea unor femei, care se credeau prorocite. In aceste strigate, se auzeau unele sunete nedeslusite. Cand a venit vremea vestirii Cuvantului lui Dumnezeu, am citit si vorbit prima data in viata din 1 Corinteni 13, care are subiectul "dragostea". "Chiardaca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti
n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zan-ganitor". Si chiar daca asa avea darul prorociei..... Nu pot sa redau nimic din ce anume am putut sa spun atunci, dar cred ca Duhul Sfant a randuit ce anume sa-i vorbesc asistentei turbulente, care nu suporta marturia. In timpul acesta am retinut in sfarsit o singura propozitie clara, strigata de o femeie, care a putut fi inteleasa, si anume: "Oile la dreapta, iar caprele la stanga Lui!" Da, in sfarsit, a fost ceva deslusit si nu stiu cum se face ca am remarcat aceasta propozitie (Matei 25:31-33). Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul Isus cu privire la judecata viitoare. "Ccind va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfrntii ingeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui. El ii va desparti pe unii de altii, cum desparte pastorul oile de capre; va pune oile la dreapta, iar caprele la stinga Lui." Cum multimea a iesit afara din Casa de Rugaciune, a venit si randul nostru sa iesim in urma tuturor. Ca o mare surprindere pentru noi, a fost ca adunarea era inconjurata de vreo 10-12 jandarmi inarmati, comandati de un ofiter. Tinta actiunii lor am fost eu: m-au luat sub stare de arest si m-au dus la Postulde Jandarmi. Grupul de frati de la Codru, de care eram insotit, au venit si ei cu mine. Aproape toata multimea care a iesit din biserica Si cu mine, inconjurat de jandarmi, am coborat pe marginea paraiasului care curgea prin mijlocul comunei. Dar deodata, peste paraias, era un pod de trecere dincolo, pe partea cealalta. Cu exceptia mea, a jandarmilor si a grupului care ma insotea spre Post, toti ceilalti au luat-o la stanga peste podet, mergand spre casele lor, in timp ce noi ne-am continuat drumul spre dreapta. Indata mi-am adus aminte de strigatul deslusit din adunare al femeii: "Oile la dreapta, iar caprele la stanga". Sa fi fost asta o prorocie nu de la ea, ci de la Domnul? Noi ne-am amuzat oarecum cand ne-am dat seama de implinirea pentru moment a prorociei, oile la dreapta, iar caprele la stanga. Asta ne-a dus cu gandul la marele preot, Caiafa, care le-a zis celor din Sinedriu: "Voi nu stiti nimic; oare nu ganditi ca este in jblosul vostru sa moara un singur om pentru norod nu piara tot neamul?" Dar lucrul acesta nu 1-a spus de la sine; ci fiindca era mare preot in anul acela a prorocit ca Isus avea sa moara pentru neam" (Marcu 11:49-51). Am trait in noaptea aceea o sfanta satisfactie, stiind ca si eu calc pe urmele inaintasilor nostri, care au fost persecutati pentru propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu. Era doar un preludiu la ce avea sa urmeze. MARIT SA FIE DOMNUL! Si asta doar pe cand abia impl inisem 22 de ani. Ajunsi la Postul de Jandarmi, seful m-a luat la un interogatoriu destul de extins, mi-a intocm it actele de rigoare si inspre zorii zilei mi-a dat drumul. Impreuna cu cei ce ma insoteau, plini de bucurie si cantand am strabatut drumul prin munti, paduri si zapada mare, spre Codru. I-am multumit Domnului cu totii pentru harul avut si de data aceasta, de a ne sti pe urmele Lui, vestind solia sfanta, cum spune o cantare. Sora Floarea, gazda mea, de fiecare data ma astepta cu un lighean mare cu apa rece de la izvor, ca
spal pana la brau, iar pe spate facea ea slujba, asigurandu-ma ca in felul acesta raman sanatos, ca sa pot continua marturia Evangheliei. Un stergar gros si dur de canepa imi asigura o buna circulatie a sangelui in tot corpul. Actele incheiate la Postul de jandarmi au ajuns la Securitatea din Arad, fiind una dintre multele piese care incepusera sa se adune la dosarul meu, dosar pe care comunistii atei au stiut cum sa-1 foloseasca cand vremea le-a devenit oportuna. Eram considerat ca un element activ in proclamarea credintei crestine, pe care ei o considerau, in filosofia lor ateista, ca "opium" pentru popor. Iacov, fratele Domnului, in epistola lui scrie: "Iata moi numim fericiti pe cei ce au rabdat. Ati auzit vorbindu-se despre rabdarea lui Iov Si ati vazut ce sfarsit i-a dat Dommul,si cum Domnul este plin de mila si de indurare" (Iacov 5:11). Oare fi harazit si mie Domnul harul acesta? Viitorul va confirma cu prisosinta acest fapt. Marit sa fie Domnul! ** * * Un eveniment cu totul iesit din comun s-a petrecut ceva mai tarziu in acel catun mic, numit Codru, care a zguduit familia Moisa, mica comunitate de rudenii de acolo, cat si ca frati in Hristos. Eu am fost nevoit sa intrerup activitatea misionara la inceputul lunii aprilie 1948, deoarece am primit mesaj de acasa ca am primit ordin de chemare pentru incorporare in armata. Sus la Codru, dupa ce s-a strans recolta de grau a urmat treieratul, care se facea cu o masina de treierat actionata de o locomobila cu aburi sub presiune. Din pricina reliefului muntos, cele sase case din Codru se aflau la nivele diferite de teren, si deplasarea de la o casa la alta nu se facea usor. La ses, unde drumurile sunt line, locomobila cu aburi putea fi folosita si la tractiune, nu insa la munte. In ziva aceea cu pricina, familia fratelui Simion Moisa, cumnatul fratelui Ilie Marza, a remarcat inca din zorii zilei un fenomen nemaiauzit pana atunci. Unul dintre cei doi hoi ai fratelui Simion a inceput sa scoata ragete care au durat multe ore In sir. Familia nu avea nici o explicatie asupra acestui fenomen necunoscut. Explicatia avea sa vina insa mai tarziu in acea zi. Una dintre familii a terminat treieratul dupa amiaza si batoza si locomobila trebuiau mutate de pe platforma de langa grajdul de vite, care era mai la inaltime, pe drumul care cobora in panta pe langa casa ca sa fie dusa la urmatoarea familie. Fratele Simion a prins boii de locomobila si a urnit-o din loc pe drumul care cobora, el stand in fata boilor pentru a-i dirija. Nenorocirea a fost ca aburii fiind sub presiune in cazan, au tasnit cu putere si cu un zgomot ca de locomotiva de cale ferata si boii s-au speriat. Fratele Simion fiind un om putemic si antrenat in munca, a incercat sa conteneasca boii, dar a cazut pe spate in fata boilor lui dragi, cu care facuse atatea drumuri grele prin munti. Boul care a scos ragete din zorii zilei si pana atunci, 1-a calcat pe cosul pieptului si asa moartea a fost inevitabila. Sotia si cei cinci copii ramasi au fost zdrobiti de durere, ca si ceilalti care au auzit de acest eveniment tragic. Eu eram in satisfacerea stagiului militar cand am aflat vestea mortii lui. Dumnezeu mi-a facut parte insa cateva luni mai tarziu sa am o delegatie la Regiunea III Militara Cluj, ca si curier cu acte importante, si astfel la intoarcere m-am abatut din drum pe la Codru, pentru a mangaia familia indurerata, bunele mele gazde. * ** * As vrea sa-i mentionez in cateva cuvinte macar pe doi frati care m-au impresionat si intarit in credinta in vremea aceea de lucrare pe campul Evangheliei. Este vorba despre fratele Sabin Moraru din Hondol, care iubea Cuvantul lui Dumnezeu si lucrarea Lui. Cand am tinut adunari peste saptamana, dupa ce iesea din tura de la Intreprinderea Miniera i din Certej, isi lua lampasul de miner si urca vreo 10 km pana la Sacaramb, ca sa auda si sa petreaca cu noi in Cuvantul lui Dumnezeu, cantari si rugaciune. Apoi, tarziu dupa miezul noptii, ajungea acasa, ca dupa patru-cinci ore de somn sa se scoale si sa mearga la serviciu. A fost unul dintre stalpii bisericii din Hondol atunci si a ramas pana acum, in 2002, prezbiterul acelei biserici frumoase si ingrijite exemplar. Stiu ca rasplata lui este asigurata la Domnul, impreuna cu a sotiei lui credincioase, gazdele mele hune si a sotiei mele si a copiilor mei. Al doilea este fratele Danciu din Voia. Cu o alta ocazie fiind la Balsa, un frate m-a insotit in satul Voia, la fratele Danciu acasa, care era prezbiterul adunarii de acolo. Nu ne-am cunoscut pana atunci. Cand am intrat in tinda casei lui, un barbat matur, inalt si drept ca un brad de la munte, ne-a iesit in intampinare. Abia ne-am salutat si fratele din Balsa m-a prezentat, cand fratele Danciu, cat era de s-a prabusit in genunchi, iar noi dupa el. A inceput sa se roage, dand slava lui Dumnezeu, si a multumit cu cuvinte alese si calde, insufietit de o dragoste sfanta, pentru faptul ca am ajuns in lucrarea Domnului si la Biserica din Voia. Nicaieri si niciodata nu am mai vazut pe cineva sa primeasca in casa lui pe un tinerel ca si mine, imbracat in haine de oras, fapt ce 1-a impresionat profund. Nu eram vrednic de o asa primire, care m-a coplesit. Nu stiu cum ar fi putut primi mai viu si mai cald, pe un apostol al Domnului, s-au chiar pe Insusi Domnul Isus!!! In indurarea cea mare a Domnului, mi-a fost harazita placerea sa-lintalnesc in mod cu totul neasteptat pe fratele Danciu din Voia, cu peste 20 de ani mai tarziu, In Biserica Baptista din Simeria, unde am facut un popas intr-o seara de duminica. Vesteam Cuvantul lui Dumnezeu, cand deodata mi-a atras atentia figura distinsa a unui barbat in varsta acum, imbracat in suman si itari, care statea de unul singur pe un scaun lateral, foarte aproape de mine. Nu 1-am recunoscut imediat dupa nume, dar o voce parca imi spunea: "Este fratele Danciu de la Voia, omul acela minunat al lui Dumnezeu, in casa caruia ai fost cu 20 de ani in urma!" O bucurie deosebita mi-a umplut inima, am intrerupt vorbirea s i 1-am intrebat direct: "Nu cumva sunteti fratele Danciu de la Voia?" Atat frati din adunare cat si dansul mi-au confirmat in cor: "Da, el este!" M-am dus la el si 1-am imbratisat cu o sarmare sfanta, si am impartasit cu adunarea din Simeria felul minunat in care ne-am intalnit in tinda casei lui din Voia, pe la inceputul anului 1948. Nu voi uita niciodata mireasma aceea cereasca, sfanta, care a coborat peste toata adunarea si cu deosebire in inima mea. "La revedere, frate Danciu, pe nori, la venirea Domnului nostru Isus Hristos si astfel vom fi totdeauna cu El si nu ne vom mai desparti niciodata!" Nu pot incheia aceste randuri fara sa amintesc deznodamantul evenimentelor traite in comuna Balsa, evenimente de trista amintire. Acel "zis" proroc cu numele Aron, care a rupt si a amagit fratietatea cu invataturile lui false, parazitare, cu privire la "vorbirea In limbi" si -botezul cu Duhul Sfant", in cele din urma s-a incurcat cu una dintre asa-zisele prorocite si astfel a prejudiciat si compromis grav prestigiul Evangheliei lui Dumnezeu in partile acelea. Exemple de acestea aveam sa cunosc multe mai tarziu. Poate va zice cineva: "De ce trebuie amintite asemenea lucruri?" Pentru ca acestea sunt incluse in istoria vietii mele si la fel si Sfanta Scriptura, care este insuflata de Duhul Sfant, aminteste asemenea fapte, atat in Vechiul cat si in Noul Testament, spre pocainta. MARTURII DIN TIMPUL STAGIULUI MILITAR Yüklə 1,83 Mb. Dostları ilə paylaş:
|