Chemarea la slujire
Yüklə 1,83 Mb.
|
| Calatorii
marturie personala, am raspuns la invitatii Maryland, Pennsylvania, Colorado, Ohio, North Carolina, atat in biserici americane cat si romane. In 1985, sora Genoveva Sfatcu m-a invitat la Londra, la cununia ei religioasa, cu un tanar englez misionar. Dorinta ei a fost sa-i reprezint pe parintii ei, care nu puteau veni din pricina oprelistilor comuniste. (Totusi, in ultimile 24 de ore, mama ei a primit permisiunca sa vina la. casatoria fiicei sale). Am acceptat invitatia, fara sa stiu ce har, mult .mai mare, mi-a pregatit Domnul Isus acolo. • Am fost asteptat la aeroport de un tanar credincios scotian, caruia i s-au dat semnalm.entele mele. Acesta s-a atasat demine cu toata dragostea din primul moment, si prin el, Domnul mi-a deschis usi binecuvantate. Dupa nunta Genovevei, tanarul scotian, Roadman, m-a condus la o societate misionara crestina, unde arn slujit din Cuvant si marturie personalului de serviciu. Dupa aceea, m-a condus la o alta societate misionara in scop de raspandire a Bibliei si literaturii crestine in toata lumea. Aveau un depozit imens de asemenea material si aveau la dispozitie unvapor, care ancora in nenumarate porturi ale lumii, unde sa descarce pretioasele bunuri duhovnicesti. Misionari din mai multe tari veneau periodic la sediul acestei organizatii, pentru rugaciune, consfatuiri si directive. Am avut harul intalnesc pe multi dintre ei si sa fiu pus in slujba lor. Sediul misiunii era o casa cu mai multe etaje, dotate cu cele necesare gazduirii, si era administrata de o pereche de credinciosi anglicani, oameni in varsta: Jim si Margaret Osborn. Acolo am avut parte si de slujire in cadrul serviciilor divine si de partasii mai apropiate. Domnul a revarsat mult har si binecuvantare. ln cadrul unei partasii, am amintit tangential de botezul Domnului Isus si am citat versetul de la Matei 3:15 unde scrie: „Lasa acum, caci asa se cade sa implinim toata neprihanirea." Eu n-am stiut ca Jim si Mar-garet nu aveau botezul nou-testamentar, ci botezul copiilor mici, si nici n-am spus ceva cu intentie. Dar Cuvantul a strapuns inima lui Margaret, pentru ca era un Adevar. In noaptea care a urmat, ea n-a dormit, a cautat versetul acesta, 1-a citit si 1-a patruns in totul. Dimineata la dejun mi-a spus ca a inteles porunca Domnului Isus pentrn ea personal, si va primi botezul. Jim a fost cat se poate de contrariat, dar ea a cautat o Biserica Crestina Baptista si a cerut sa fie botezata. Marturia ei cu prilejul botezului a fost atat de patrunzatoare, incat Jim i-a urmat pilda foarte curand. Amandoi, inaintati in varsta, nu le-a fost greu sa se smereasca si sa dea ascultare Adevarului, in dragoste. Cand ne-au scris si ne-au comunicat aceasta veste, le-am trimis bani pentru un buchet de Am ramas prieteni si corespondam pana astazi. intre timp, ei au avut parte de un cadou frnmos din partea societatii misionare, in care au slujit cu devotament, un concediu lung si o calatorie in jurul globului, cu stationari in punctele unde societatea avea stabiliti membri, inclusiv Noua Zeelanda. Dar, au trecut si pe la noi si am avut placerea sa-i gazduim. Locuinta noastra este mica si modesta, dar le-am pus la dispozitie ce am avut mai bun. Sotia mea i-a daruit lui Margaret cateva lucrusoare simple, dar ei i-au facut placere o rochita de vara, o pereche de papuci si o batista fina brodata frumos, pe care a primit-o ca amintire de la o sora, cand am plecat din Romania. Acest gest delicat, ca sotia i-a daruit ei o batista ca aceea, a atins-o pe Margaret, dar ea n-a spus nimic. Cand i-am condus la aeroport, la despartire mi-a dat un plic. Cand 1-am deschis acasa, am gasit in el 200 de dolari si o ilustrata scrisa: „Acesti bani nu sunt plata pentru felul minunat in care ne-ati gazduit, pentru ca ceea ce ati facut pentru noi nu se poate plati cu bani; ci sunt un mic dar, expresie a dragostei si pretuirii noastre fata de voi." In 1986 am fost invitat in Germania, din partea fratelui Gheorghita Boeru, la intrunirea fratilor credinciosi romani stabiliti in Germania. Am avut partea mea de slujire acolo, in Cuvantul lui Dumnezeu, dar am fost condus si Biserica Luterana germana, unde era preot ginerele fratelui Boeru. Am gasit biserica aceea intr-o stare de apatie si lipsa de orice receptivitate duhovniceasca. in schimb, Dumnezeu a turnat binecuvantare peste slujba mea intr-o adunare a fratilor crestini dupa Evanghelie, nemti, emigranti din Romania, si, asa cum am amintit anterior, in Biserica Baptista americana de la baza militara din Germania. Am prins prilejul sa vizitez Berlinul si sa fac o poza, spre amintire, la „Zidul rusinii" din vremea aceea, zid care despartea lumea oprimata (comunista) de lumea libera, si care astazi nu mai exista. Spre marea mea mangaiere, dupa Revolutie am putut face cinci calatorii in Romania, ultima fiind in 1.998. Pana atunci, comunistii nu m-ar fi primit in tara, caci n-am fost prieteni niciodata si din partea mea ei n-au avut parte de nici o concesie. Mi-am revazut, cu pe sora mea Felicia si fratele meu Beniamin, caci erau inca in viata, rudeniile apropiate si fratietatea mult Am yestit Cuvantul lui Dumnezeu in adunari, la ora de capela si de clasa a Liceului Baptist din Arad, si am ajuns si la adunarile „Iris" si „Manastur" din Cluj. Dar in 1997 am avut parte de un har deosebit de scump, sa pot vizita inchisoarea din Gherla si sa le pot vesti Evanghelia detinutilor de drept comun, care acum ocupau aceasta. inchisoare. Primisem inainte autorizatie in acest scop, din partea presedintelui „Organizatiei mondiale crestine a partasiei prizonierilor din inchisori", domnul Asavoaie, care mi-a eliberat-o cu o mentiune de onoare. Daca fratele Szilagyi a sarutat zidurile Securitatii din Oradea, si eu am sarutat poarta inchisorii din Gherla. Am fotografiat celula subterana Nr. 128 de la „Zarca", unde m-au inchis ca acolo sa-mi putrezeasca oasele si unde inca se poate vedea inelul, fixat in ciment, de care a fost legat in lanturi haiducul maghiar Rozsa Sandor, in vremea imperiului Austro-Ungar. Cu acest prilej 1-am cunoscut pe distinsul frate de credinta, coloneiul Viorel Horea Tantas, care acum era responsabil cu educatia moral-sociala a detinutilor. Dansul a avut o intoarcere minunata la Dumnezeu si era plin de har si bucurie, ca si odinioara temnicerul din Filipi. Il laud si-L slavesc pe Domnul si Mantuitorul meu, caci a gasit cu cale sa-mi racoreasca duhul si sa-mi invioreze inima cu toate aceste calatorii. Pentru mine n-a existat nimic mai scump decat El, EvanQhelia Sa si interesele sfinte ale Imparatiei Sale si n-am vrut sa traiesc pentru altceva! Toate celelalte bunuri alc victii au fost scumpe, dar nu mai scumpe decat E1. incheeiere Marele savant, deschizator de drumuri, fidel credincios crestin, Isaac Newton, a spus: „Daca am ajuns sa vad atat de departe, este pentru ca m-am urcat pe umeri de giganti." Nu vreau cu nici un chip sa ma erijez in Newton, dar ceea ce vreau sa spun este ca am fost nespus de privilegiati, impreuna cu sotia mea, sa avem parte de frati scumpi, dascali spirituali valorosi, oameni alesi ai lui Dumnezeu, care au trait si vestit Cuvantul Adevarului cu mult har. Nu ma refer numai la frati cu pregatire scolara ci si la cei simpli, unii cu numai doua-patru clase primare, dar care au trait atat dc frumos viata crestina, incat i-am putut asculta cu drag si am invatat de la ei adevaruri pretioase. Mult bine si castig spiritual ii datoram preaiubitului frate V.V. Moisescu, profesor, piramidolog si onest invatator duhovnicesc. A cunoscut temeinic Sfintele Scripturi si a „impartit drept Cuvantul Adevarului". A trait modest si smcrit, respins de capeteniile religioase pentru ca a tinut la Adevarul curat de la inceput. A iubit fratietatea si a fost iubit de cei smeriti ca si el. A fost mult discreditat de cei ce n-au fost in stare sa inteleaga menirea lui in. domeniul revelatiilor din Marea Piramida, revelatii care priveau persoana slavita a Domnului Isus Hristos, Dumnezeu-CuvantulCreator si gloriosul nostru Domn si Mantuitor – Plinatatea Dumnezeirii. Departe de mine de a ma fi rusinat de el, atunci cand am fost infruntat la acel „memorabil" congres al conventiei baptiste, cat si la procesul de la Tribunalul Militar din 18 februarie 1959, cand am fraternizat cu el sub acuza si ocara. Laud pe Domnul pentru ca ni 1-a precum si pe alti frati binecuvantati, care ne-au crescut si ne-au slujit drept minunate calauze: Damaschin Ioanovici, Gustav Pocsi, Nichifor Marcu, Ioan Truta senior, Ghcorghe Serban (cu patru clase primare) si altii. Mult har a curs peste noi prin cartile lui C.H. Macintosh si Watchman Nee si multi altii. Printre fratii preaiubiti pe care ni i-a dat Domnul in calatoria noastra spre Patria de Sus, a fost si pretiosul frate Costache Ioanid. Am avut parte de partasii sfinte la Bucuresti, Sibiu, Arad, care raman de neuitat. Ultima partasie pe care am avut-o impreuna a fost la Scappoose-Oregon, in 1984, cand distinsul poet era deja in suferinta. Dar am fost nespus de fericit sa am favoarea sa ascult in premiera poezia „A inviat Isus", singura la care fratele i-a compus si magnifica melodie. Aceasta a fost intre anii 1975-1978, cand 1-am vizitat la. Bucuresti. Fiul nostru Michael a luat parte la inmormantarea fratelui Ioanid, in 1987, la Portland-Oregon, care a fost ca o sarbatoare cereasca pentru multimea de credinciosi romani care 1-au insotit pe ultimul drum. Michael ne-a marturisit ca a trait momente atat de sublime, incat a scris un articol pe drept elogios, publicat in ziarul „Micro-Magazin" din New-York: „Costache Ioanid, Crestin intre Poeti, Poet intre Crestini". Fratele Ioanid a fost un model minunat de smerenie. In vremea noastra, sub opresiunea comunista, cartile de spiritualitate crestina erau foarte rare. Cand apucam cate una, gasita printre vechituri, pot zice ca „o mancam". Nu ne-am delectat cu casete video-audio si inflatie de carti amestecate. Fara sa le dispretuim pe acestea (care sc inscriu pe linia Adevarului curat), noi Ii multumim lui Dumnezeu ca de la primii pasi pe calea credintei ne-a randuit la prigoniri, suferinte, necazuri si ocari, care ne-au fost de mare folos, ca sa crestem nu numai in cunostinta, ci si in CUNOASTEREA Domnului Hristos, pe calca crucii Lui. Pe aceasta cale, am inteles si am trait intr-un fel practic, rastignirea noastra impreuna cu El, mortificarea noastra, ca sa se arate si in noi viata si biruinta Lui, nu in slava, ci in ocara, nu in belsug, ci in saracie, nu in putere, ci
Il laud si-L slavesc pe El, Mantuitorul si Domnul meu glorios, ca de la inceput m-a Invatat sa umblu in lumina cuvintelor Lui: „Cautati mai intai Inrparalia lui Dumnezeu neprihanirea luitoate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra"
„Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine 111,1 este vrednic de Mine; si eine iubeste pe fiu ori pe fiica nzal mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine" 111,1 este vrednic de Mine; si eine iubeste pe fiu ori pe fiica nzal mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine" (Matei 10:37). Acestea au fost - si sunt cuvinte de foc pentru mine. Asa am inteles, de la Inceput, sa-L primesc pe Hristos Isus, Domnul, si sa umblu in El. „ Caci n-as indrazni sa pomenesc nici un lucru pe care sa nu-1 fi jacut Hristos prin minel..."(R.omani 15:18). Am fost nebunul care nu m-am crutat de la ceea ce altii s-au ferit, caci le era prea greu. N-am putut fl pe placul acelor crestini care isi iau ca pe un drept al lor bunurile vietii acesteia, iar harul il iau pe apucate. Oricine poate beneficia de har, dar nu oricine poate fl ucenic al Domnului Hristos. Multi prefera o pace stramba., decat o lupta dreapta, pentru ca iubesc comoditatea, nu sacrificiul si lepadarea de sine. Ei sacrifica ceea ce le este mai usor, dar nu si ceca ce costa mai mult. Pe fondul acestor principii am ajuns mereu in conflicte fratesti. N-am pretins niciodata ca sunt fara greseala, infailibil in ceea cc spun si in ceea ce fac. Cei mai alesi slujitori ai lui Dumnezeu sunt descoperiti pe paginile Sfintelor Scripturi cu slabiciunile lor si unii chiar cu caderile lor. Autorul Scripturilor este Duhul Sfant (2 Timotei 3:16-17; 2 Petru 1:21), este Dumnezeu, si El nu poate ascunde realitatea. Niciodata inaintea Lui nu va straluci omul, ci harul. De aceea si eu am avut nu merite, ci har. Sotia imi spunea adesea, cand o suparam: „Tu ai o mare favoare! Te frangi si te pocaiesti indata!" Nu mi-a fost greu niciodata sa-mi recunosc- greselile, sa-mi cer iertare fie individual, fie inaintea adunarii. Dar, niciodata n-am fostfatarnic, n-am pus interesele me1e de slava desarta si de familie inaintea Imparatici lui Dumnezeu. I-am iubit pe frati nu cu dragostea falsa si dulceaga de astazi, ci cu dragostea adevarului, cu care noi toti am fost iubiti, ca sa fim mantuiti" (2 Tesaloniceni 2:10b). Nu sunt de acord cu asa-zisa dragoste a lui Dumnezeu „fara conditii". Aceasta este o formula moderna, care pare extraordinara, dar este falsa! Dumnezeu ii iubeste, cu adevarat, pe toti oamenii, si nu vrea moartea pacatosului. Dar fara pocainta nu primeste pe nimeni (Fapte 17:30- 31). Dragostea Sa se manifesta si prin mustrare si pedeapsa (Apocalipsa 3:19). El nu-Si lasa dragostea inselata de cine traieste cum vrea, si nu cum cere El, in pilda fiului risipitor (Luca 15.11-32), Domnul Isus ne-a aratat pe Tatal, iesind in calea fiului razvratit si risipitor si imbratisandu-lpana inca era in zdrente. Dar nu in zdrente 1-a dus la ospatul Lui!! Pentru tata, insusi faptul ca fiul se intorcea acasa a fost dovada ca in el s-a petrecut pocainta. Iar partasia sa cu el, la ospat, in haine curate, incaltaminte in picioare, inel si sacrificarea vitclului ingrasat au fost „conditii" esentiale ale dragostei sale! Daca am avut parte de confliete fratesti,
Nu ma refer la evlavia exterioara, care consta din vorbe sfinte, ci la cca dinlauntru. Am avut parte de loviturile cele mai usturatoare in sufletul meu de la persoane cucemice, dar care in sinca lor isi permiteau viclesuguri, minciuni care sa deruteze etc. Am cunoscut doi teologi, aici in America, pe care i-am sustinut cu toata increderea mea si le-am facut servicii sincer si constiincios: le-am intocmit caracterizarea personala si le-am completat fisa de principii si comportament, care li s-a cerut in cursul studiilor lor teologice. Chiar am primit, in urma unuia dintre cele doua cazuri, scrisoare din partea corpului profesoral al colegiului teologic respectiv, aprecieri deosebite pentru felul cum am realizat cele cerute. In plus, mi s-a oferit serviciul sa mai iau si alti studenti pe care sa-i instruiesc si sa-i prezint. Dar n-am acceptat. in schimb, cei doi tineri, copii pe langa mine, un prezbiter incercat, s-au purtat reprobabil fata de mine si vinovat fata de Dumnezeu. Iar daca ar trebui sa scriu despre felul lor de trai si de slujba de astazi, ar fi nespus de dureros. Traim vremuri grele, cumplite. Deruta de la Adevar, denaturarea Cuvantului, falsificarea dragostei si multe alte pervertiri merg spre culme si de acolo spre prabusire! Ceea ce mi-au facut mie fratii iubiti, pe care i-am slujit onest, seamana cu ccea ce i-au facut Izabela si Ahab lui Nabot, ca sa-i ia via, mostenirea sa legitima si inalienabila., si s-o schimbe in gradina de verdeturi. L-au omorat! (1 Imparati 21:1-'16). Aceste lucruri sunt scrise, ca sa fie cunoscute cel putin voalat, caci inaintea lui Dumnezeu totul cste gol si descoperit. intotdeauna realismul, transparenta, sinceritatea au fost pretuite in istoria sfintilor! Cei intelepti si buni vor fi ziditi in Duhul Adevarului, iar cei falsi sa ia aminte, caci este o judecata! Am plans mult in America, dar nu m-am plans si nu ma plang. Nu sunt nici primul, nici ultimul care sa fi ramas singur! In caile cele drepte si sfinte ale lui Dumnezeu, cei mai alesi oameni ai Lui au avut aceasta dureroasa, dar frumoasa experienta. Domnul meu iubit, Isus, m-a asezat in demnitatea de invins! E1 a fost desavarsit, eu nu sunt desavarsit, dar sunt pe urmele Lui si ale sfintilor Lui care au fost vanduti, lepadati si dati mortii. Am fost rob, in lanturi, pentru Hristos-Domnul, pentru ca am fost mai intai robul Lui, sunt si voi fi pana la capat! Am iubit Harul impreuna cu disciplina din caile harului, de aceea, toti cei certati cu disciplina, cu supunerea si ascultarea, nu in-au suferit. Pentru mine inchisoarea n-a fost numai chin si suferinta fizica, ci un sir lung si greu de torturi psihice. Securistii nu si-au putut ierta ca nu mi-au putut frange rezistenta spirituala, ca sa ma transforme unealta a lor, si intr-un om de concesii. Dar aceeasi inchisoare a fost scoala cea mai inalta a ascultarii. Il laud pe Domnul si pentru faptul ca mi-a dat o sotie care sa-L iubeasca intai pe El, iar pe mine sa ma inteleaga, sa fie supusa si ascultatoare. 0 viata intreaga am avut deplina unitate duhovniceasca. Ea a purtat si poarta impreuna cu mine ocara lui Hristos. Avem adunare noua in casa noastra. Domnul Isus a spus ca adunarea Lui incepe de la doi !... Suntem noi doi: cu si sotia mea, avem Cuvantul lui Dumnezeu, rugaciunea, cantarea de lauda si frangerea painii in fiecare intaia zi a saptamanii. Marturisim si asteptam venirea Lui, recunoastem Trupul Domnului Hristos si iubim fratietatea cu dracrostea adevarului. Am fost invins de cei multi, pentru ca au fost mai tari, nu pentru ca au fost mai buni! Dar am ramas ROB AL LUI HRISTOS! TRIUMFUL ASTEPTARII de Alexandru Vlahuta Ca... este o dreptate, si... trebuie sa vie! Talazuri navaleasca-1! Vrajmasa lumii ura intunece-i viata in bezna de minciuni! Copiii lui inchida-1 in easa de nebuni! Loveasca-1 orice mana! Huleasca-1 orice gura!... El simte cum ii creste din inima o floare, Cu-atat mai luminoasa, cu cat mai mult i l doare. Te-ai intrebat vreodata din ce undire-nceata De lacrimi tainute se naste un izvor? De mii de ani in piatra loveste rabdator, Strop dupa strop, s-o sparga.. Drum greu a fost.. Dar... iata! In valuri de lumina, chemat dc dorul marii, Un fluviu nou vesteste Triumful asteptarii!
Text: Domnica Iovin Melodia: Mihail Iovin Cinsteste pe fratii cu fruntea brazdata Pe-aceia ce-n vifor purtara cfod. Ei sunt printre noi o creanga bogata, 0 creanga ce-ascunde sub floarea uscata Comoara masurii de rod. Cinsteste pe fratii cu fetele supte, Cu urme-adancite sub ochii fierbinti. Ei sunt ca o nava ce vine din lupte, Purtand pe frantura catargelor rupte Drapele de mari biruinti. Cinsteste pe fratii cei fara de slava, Pe care uitarea sa-i cearna ar vrea. Acolo, in vesnica vietii dumbrava, Canta-vei si tu oare-n aceeasi octava? Cum ei lui Isus vor canta? Urca-vor la Tatal sa-I binecuvante. Si-acolo in sclipet de-nalti heruvimi, Sub nouri de ingeri veniti sa le cante, Vedea-vei in slava catargele frante Si crengile sus, pe-naltimi. Printre stanci taioase de impotriviri Tu ne-ai purtat, al Harului Parinte, si prin vai adanci si reci de umiliri ne-ai invatat cararile-Ti prea sfinte! Si prin Valea Umbrei Mortii ne-ai purtat, dar n-ai lasat sa ni se franga crezul; chiar Seolul sa nc-nghita s-a luptat, dar Fiul Tau ne-a descuiat mormantul! Am sorbit din ape de amara."ciuni, Cu lacrimi care Tu ni le vei sterge, si privim cu dor mai sus de-ntinaciuni spre tara unde toti cei sfinti vor merge! Azi, pe harfa inimii-Ti cantam cantari de multumire, lauda si slava; prin suspine, dar si scumpe mangaieri, noi Te rugam, Isus, vin' far' zabava! Yüklə 1,83 Mb. Dostları ilə paylaş:
|