Dumnezeul lui Isus Cristos este Duhul iubirii Rom

Dumnezeul lui Isus Cristos este Duhul iubirii (Rom. 8, 14-39)




¹⁴ Cãci toţi cei care sunt cãlãuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, ¹⁵ pentru cã nu aţi primit un Duh de sclavie, ca sã vã fie din nou teamã, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigãm: Abba, Tatã! ¹⁶ Însuşi Duhul dã mãrturie duhului nostru cã suntem copii lui Dumnezeu. ¹⁷ Iar dacã suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreunã-moştenitori cu Cristos, dacã suferim cu el, ca împreunã cu el sã fim şi preamãriţi. ¹⁸ Eu consider cã suferinţele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela.¹⁹ Într-adevãr, creaţia aşteaptã cu nerãbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. ²⁰ Cãci creaţia a fost supusã zãdãrniciei, nu de bunãvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranţa ²¹ cã şi ea, creaţia, va fi eliberatã de sclavia stricãciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. ²² De fapt, noi ştim cã toatã creaţia suspinã şi suferã durerile unei naşteri pânã în timpul de acum, ²³ dar nu numai ea, ci şi noi, cei care avem ca prim dar al lui Dumnezeu Duhul, şi noi suspinãm în noi înşine, aşteptând înfierea şi rãscumpãrarea trupului nostru; ²⁴ cãci în speranţã am fost mântuiţi. Dar speranţa care se vede nu este speranţã, deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede? ²⁵ Însã, dacã sperãm ceea ce nu vedem, atunci aşteptãm cu rãbdare. ²⁶ De asemenea, şi Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre pentru cã nu ştim ce sã cerem în rugãciune aşa cum se cuvine, dar Duhul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrãite. ²⁷ Însã cel care cerceteazã inimile ştie care este dorinţa Duhului; adicã intervine în favoarea sfinţilor dupã voinţa lui Dumnezeu. ²⁸ De fapt, ştim cã el le îndreaptã toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adicã celor care sunt chemaţi dupã planul lui. ²⁹ Cãci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi hotãrât sã fie asemenea chipului Fiului sãu, aşa încât el sã fie primul nãscut între mulţi fraţi; ³⁰ pe cei pe care de mai înainte i-a hotãrât, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a şi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceştia i-a şi preamãrit. ³¹ Aşadar, ce vom spune cu privire la acestea? Dacã Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastrã? ³² El, care nu l-a cruţat pe propriul sãu Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum nu ne va dãrui toate împreunã cu el? ³³ Cine va aduce acuzã împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justificã! ³⁴ Cine îi va condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a şi înviat, care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi. ³⁵ Cine ne va despãrţi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorareasau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? ³⁶ Dupã cum este scris: Pentru tine suntem daţi la moarte toatã ziua, suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiere. ³⁷ Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingãtori prin cel care ne-a iubit. ³⁸ Cãci sunt convins cã nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stãpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, ³⁹ nici înãlţimile, nici adâncurile şi nici vreo altã creaturã nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.
Meditaţie:

CBC 683 «Nimeni nu poate să zică: ''Isus este Domnul'' decât în Duhul Sfânt» (1 Cor 12, 3). «Dumnezeu a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului său, care strigă: Abba, Tată!» (Gal 4, 6). Această cunoaştere de credinţă nu este posibilă decât în Duhul Sfânt. Ca să fii în legătură cu Cristos, trebuie ca mai întâi să te fi atins Duhul Sfânt. El este acela care ne vine în întâmpinare şi trezeşte în noi credinţa. Prin Botezul nostru, primul sacrament al credinţei, Viaţa, care îşi are izvorul în Tatăl şi ne este dăruită în Fiul, ne este comunicată intim şi personal de Duhul Sfânt în Biserică.

CBC 684 Duhul Sfânt, prin harul său, este cel dintâi în deşteptarea credinţei noastre şi în noua viaţă care este a-l cunoaşte pe Tatăl şi pe Isus Cristos, pe care l-a trimis. Cu toate acestea, El este ultima Persoană a Sfintei Treimi care s-a revelat. Sfântul Grigore din Nazianz, «Teologul», explică această progresie prin pedagogia «condescendenţei» divine.

«Dovada că voi sunteţi fii este aceea că Dumnezeu a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului său care strigă: Abba, Tată» (Gal 4, 6).

De la început până la sfârşitul timpului, când Dumnezeu îl trimite pe Fiul său, El îl trimite şi pe Duhul său: misiunea lor este strâns unită şi inseparabilă.

La plinirea timpului, Duhul Sfânt împlineşte în Maria toate pregătirile pentru venirea lui Cristos în Poporul lui Dumnezeu. Prin lucrarea Duhului Sfânt în ea, Tatăl îl dăruieşte lumii pe Emanuel, «Dumnezeu-cu-noi» (Mt 1, 23).

Fiul lui Dumnezeu este consacrat Cristos (Mesia) prin ungerea Duhului Sfânt la Întrupare.

Prin Moartea şi Învierea sa, Isus e constituit Domn şi Cristos în slavă (Fapte 2, 36). Din plinătatea sa, El revarsă pe Duhul Sfânt asupra apostolilor şi a Bisericii.

Duhul Sfânt pe care Cristos, Capul, îl revarsă în mădularele sale, construieşte, animă şi sfinţeşte Biserica. Ea este sacramentul comuniunii Sfintei Treimi şi a oamenilor.
Întrebări adresate grupului:

1. Dacă Dumnezeu este Tatăl, Creatorul, chiar dacă suntem departe de el ne priveşte ca pe copii Milostivirii; dacă Isus a venit printre noi pentru a ne mântui şi ne consideră fraţi, atunci cine este Duhul Sfânt?

2. Ai avut vreo experienţă legată de Duhul Sfânt, simţindu-te copil al lui Dumnezeu? Când? Ai cerut deja puterea Duhului Sfânt ca să te lumineze, să te sfinţească şi să îţi dăruiască viaţă veşnică? De ce?

3. Cum slujeşti în favoarea ta prin tot ceea ce ai, viaţă, muncă, familia, frumuseţea lumii create? Cum se manifestă în viaţa ta harul lui Dumnezeu?

4. Ai putea face ceva în viaţa ta personală, pentru a trăi în Duhul Sfânt urmând exemplul lui Isus Cristos? Ce anume? Prin aceste ore de cateheză am primit răspuns la întrebarea noastră: „Doamne cine eşti?”, care este răspunsul tău?


Rugăciune: Ps. 8

² Doamne, Dumnezeul nostru,

cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!

Slava ta se înalţã mai presus de ceruri.

³ Din gura copiilor şi a pruncilor

ţi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaşilor tãi,

ca sã nimiceşti pe cel rãzvrãtit şi pe duşman.

⁴ Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale,

luna şi stelele pe care le-ai fãcut,

⁵ mã întreb: „Ce este omul, cã te gândeşti la el,

sau fiul omului, cã-l iei în seamã?”

⁶ L-ai fãcut cu puţin mai mic decât pe îngeri,

l-ai încununat cu cinste şi mãreţie.

⁷ I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale,

toate le-ai pus la picioarele lui:

⁸ oile şi boii laolaltã,

precum şi fiarele câmpului,

⁹ pãsãrile cerului şi peţtii mãrii,

tot ce strãbate cãile apelor.

¹⁰ Doamne, Dumnezeul nostru,

cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!
Ps. 123

De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã

– s-o spunã Israel –,

² de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã,

când oameni s-au ridicat împotriva noastrã,

³ atunci ne-ar fi înghiţit de vii

în focul mâniei lor;

⁴ atunci ne-ar fi înecat apele,

ar fi trecut râurile peste sufletul nostru,

⁵ atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice.

⁶ Binecuvântat sã fie Domnul

care nu ne-a lãsat pradã dinţilor lor!

⁷ Sufletul nostru a scãpat ca o pasãre

din laţul vânãtorului:

laţul s-a rupt şi noi am scãpat.

⁸ Ajutorul nostru este în numele Domnului

care a fãcut cerul şi pãmântul.

Cele şapte daruri ale Duhului Sfânt sunt:
- Înţelepciunea;
- Înţelegerea;
- Sfatul;
- Puterea;
- Ştiinţa;
- Evlavia;
- Frica de Dumnezeu.
Duhule Sfânt, dă-mi curaj şi fervoare ca să-mi mărturisesc pretutindeni şi fără reţinere credinţa. "Biserica valorează pentru noi atât cât suntem dispuşi să muncim, să ne rugăm şi să ne jertfim pentru ea" (Papa Pius al XI-lea).

slavă tatălui şi fiului şi sfântului duh, precum era la început acum şi în pururea şi în vecii vecilor. Amin