^ r-r..A crj v- ju|)ca mul[
257
- Nu poate să fie adevărat... Uneori şi mie mi se părea că mă iubeşte... Erau gesturi care trădau parcă - acesta e cuvântul adevărat -o iubire pătimaş ascunsă.
- Şi cum vă explicaţi atunci faptul că vă ocolea?
- Dar ce ipoteze n-am făcut? Cât nu mi-am ars mintea în îndoieli de tot soiul. Nu ştiu ce ar» fi putut să fie...
- !?
- M-a chinuit uneori până şi bănuiala stupidă, răscolitoare, că într-un accident de automobil sau avion, vreo rană i-a interzis pentru totdeauna să mai poată fi bărbat.
îmi vine greu să-i spun: „Te rog, spune-mi sincer, ce-ai fi făcut atunci", dar îmi dau scama, că, lipsită şi de solemnitate şi de familiaritate, femeia aceasta e totuşi mlădioasă psihologiceşle ca o panteră gânditoare.
- L-ai mai fi iubit atunci?-şi surâd, îmi răspunde fără pic de şovăială:
- Da, îţi mărturisesc că m-am gândit de multe ori... Ei bine, l-aş fi iubit şi atunci... Oricum... Dacă ar fi privii cu admiraţie altă femeie, aş fi suferit şi atunci. Iubirea mea era asia şi mai era şi altceva, cu neputinţă de înţeles.
Sufletul omenesc este alcătuit în afară de instincte şi dintr-o funcţie creatoare de iluzii, despre care nu poţi să ştii când devin autosugestii, şi orice sinceritate trebuie suspectată numai cu măsură.
îmi aduc aminte şi îmi fâlfâie în gând, ca un refren amintitor, pasaje din conferinţa citată a lui sir Jeans:
„Universul ne înspăimântă prin imensitatea nesocotită a depărtărilor lui, prin lungimea de neconceput a perspectivelor de timp, care reduc ţoală istoria omenirii la durata unei clipiri din ochi, prin extrema noastră singurătate, prin neînsemnălatca materială a locuinţei noastre în spaţiu - a milioana părticică dintr-un bob de nisip, printre loate boabele de nisip ale tuturor ţărmurilor din lume. Dar mai presus de loate ni se pare universul îngrozitor, pentru că pare indiferent faţă de orice fel de viată, la fel cu a noastră. Emoţie, ambiţie şi succes, artă şi religie, toate par deopotrivă de străine planului lui.
...Penlru aceste motive mi se pare imposibil ca universul să fi putut fi conceput la origine cu intenţia de a produce viaţa..."
Femeia aceasta tânără, din care radiază pătrunzătoare unde nervoase, de parcă c învăluită înlr-o aură a sexualităţii, va mai fi răsturnată pe pal, picioarele acestea, cine şlie, desfăcute, se vor mai frânge de voluptate, iar mâini bărbăteşti vor mai tresări de căldura acestor coapse care dau fiori ilui/.i, poale tocmai pentru că simţi că firul viu al gândirii acestei femei trece şi prin rădăcina lor gingaşă. Negreşit, ţoale acestea
258
sunt posibile numai pentru că „atomul de carbon are şase electroni, unul mai mult decât cel de bor, şi unul mai puţin decât cel de azot". Ceea ce e poate mai greu de explicat e cum electronul acela, al şaselea, se poate gândi pe el însuşi şi iubirea lui. Căci aceasta e voluptatea, conştiinţa voluptăţii înseşi.
Mă ridic şi mă duc pe scaunul din colţ, pe care am pus sulul caietelor.
Alături e un aparat de radio ca o colivie ermetică.
îmi spune cu vocea scăzută, bănuind că vreau să umblu la el:
- Nu merge... l-am sfărâmat.
- !''
- Eram în timpul mesei şi din cutia aceasta am aflat vestea morţii Iui. C) frază spusă răspicat şi indiferent culeasă parcă din văzduh. De atunci niciodată nu l-aş mai putea asculta.
îi aduc caietele şi mă priveşte nedumerită.
- Doamnă, pentru un roman al meu, Fred Vasileseu mi-a scris câteva amintiri din viaţa lui... Cred că vă vor interesa.
A devenit albă ca varul. Nu mai poate respira.
- Ţoale caietele astea... întregi?
- Da.
Le-am pus pe colţul mesei şi m-am aşezat pe scaun. Le-a luat cu mâinile crispate şi întrebările mele nu o mai găseau.
- Până când mai rămâneţi în Bucureşti? ,
- Nu ştiu, foarte puţin...
- Dintre prieteni aţi mai întâlnit pe cineva? I ■
- Nu...
- Acum vreo două săptămâni m-a întâlnit doamna Demetriade şi m-a întrebat dacă v-am văzut... Spunea că vrea...
S-a ridicat fremătând în interior, cu mâinile chinuite, cu privirea mistuită de nerăbdare.
- Te rog, fii bun... lasă-mă cu caietele acestea. Şi-i tremura mâna pe ele. De trei ani n-am vorbit cu el...
M-am ridicat, şi în prag mi-a strâns recunoscătoare mâna în mâna ei fierbinte. Cred că nici n-a închis bine uşa şi s-a năpustit asupra textului. Pe potecile lunecoase ale amănuntelor şi ale interpretărilor va găsi reazem şi o mai adâncă dezlegare? Va afla ceva mai multă împăcare decât acea sete, care nu se poate potoli în vis? De altfel, când e un acord aproape unanim asupra relativităţii spaţiale, de ce n-am crede că sistemul de repercutare al cauzelor nu poate afla nicăieri un punct absolut. Taina lui Fred Vasileseu merge poate în cea universală, fără nici un moment de sprijin adevărat, aşa cum, singur a spus-o parcă, un afluent urmează legea fluviului.
'■."■ . ■' ■.■'■•■ ■.-■.:••■ : -<■■■• /■ ■ 259
CAPODOPERE ALE
ROMANULUI ROMANESC
Au apărut;
1. Baltagul- Mihail Sadoveanu
2. Ciulinii Bărăganului • Codin - Panait Istrati
3. Romanul Comănestenilor - Duiliu Zamfirescu
4. Geniu pustiu 'Aur. mărire si amor ■ Mihai Eminescu
5. Fraţii Jderi - Mihail Sadoveanu
6. Thalassa - Al. Macedonski
7. Groapa - Eugen Barbu
8. Ciocoii vechi şi noi- Nicolae Filimon 9-10. Manoil -Elena - Dimitrie Bolintineanu
11. Mara - Ioan Slavici
12. Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă - Mihail Sadoveanu
13. Europolis- Jean Bart
14. Papucii lui Mahmud- Gala Galaction
15. Maidanul cu dragoste- G. M. Zamfirescu
16. Zilele şi nopţile unui student întârziat - Gib. I. Mihăescu
17. Craii de Curtea Veche- Mateiu Caragiale
18. Sfârşit de veac în Bucureşti - Ion Marin Sadoveanu
19. Jocul cu moartea - Zaharia Stancu
20. Carlton - Cezar Petrescu
21. Ursita-B. P. Hasdeu
22. Dragomirna - Victor Eftimiu
23. Princepele- Eugen Barbu
24. Fecioarele despletite - Hortensia Papadat-Bengescu
25. Concert din muzică de Bach - Hortensia Papadat-Bengescu
26. Drumul ascuns - Hortensia Papadat-Bengescu
27. îngerul a strigat- Fănuş Neagu
28. Ion - Li viu Rebreanu
29. Pădurea spânzuraţilor- Li viu Rebreanu
30. Adam şi Eva - Liviu Rebreanu 31-32. Mite • Bălăuca - Eugen Lovinescu
33-34. Inimi cicatrizate • întâmplări în irealitatea imediată- Max Blecher
35. Adela- Garabet Ibrăileanu
36. Rusoaica - Gib. I. Mihăescu
37-38. O moarte care nu dovedeşte nimic -Ioana- Anton Holban
39. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război - Camil Petrescu
40. Moromeţii (2 voi.) - Marin Preda
41. întunecare- Cezar Petrescu
42. Zahei Orbul - Vasile Voiculescu
43. Enigma Otiliei- G. Călinescu
44. Moartea fratelui meu - G. M. Vlădescu
45. Tudor Ceaur Alcaz (2. voi.) - Ionel Teodoreanu
46. Prins - Petru Popescu
47. Săptămâna nebunilor - Eugen Barbu
48. Scrinul negru - G. Călinescu
49. Patul lui Procust - Camil Petrescu
50. Feţele tăcerii - Augustin Buzura
51. Duminica orbului - Cezar Petrescu
52. Bijuterii de familie - Petru Dumitriu
53. Calea Văcăreşti- Isac Peltz
54-55. Concinaprădată 'Popi- Teodor Scorţescu
56. Chira Chiralina - Panait Istrati
57. Venea o moară pe Şiret - Mihail Sadoveanu
58. Bietul Ioanide - G. Călinescu
Dostları ilə paylaş: |