Condideratii generale privind raspunderea civila delictuala
Yüklə 115,21 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
|
LEGIO XVI FLAVIA FIRMA DE LA CREAREA SA PÂNĂ ÎN EPOCA LUI HADRIANUS Lect. univ. drd. Radu Urloiu, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti raduurloiupatrascu@yahoo.co.uk Abstract: The present paper tackles some disputed issues concerning the history of Legio XVI Flavia. The first issue in dispute is as to where was stationed the legion immediately upon its creation and when it became a part of the military garrison of Cappadocia. The second question that arises is about its transfer from Satala, in Cappadocia, to Samosata, in Syria. Using different literary, epigraphical and archaeological evidence concerning the overall movement of the roman Eastern legions from Vespasian to Hadrian we’ve reached the conclusion that Legio XVI Flavia Firma was stationed between 75-119 AD in Cappadocia, and transferred after to Samosata. keywords: Gerasa, legio XVI Flavia Firma, Legio VI Ferrata, Samosata, Satala, vexillatio. E. Ritterling a presupus că, în anul 70 p. Chr., în Syria au rămas doar trei legiuni: III Gallica, IIII Scythica şi VI Ferrata1. Potrivit lui Flavius Iosephus, legio X Fretensis a rămas la Ierusalim2, iar legio XII Fulminata a fost transferată de la Raphaneae la Melitene, în Cappadocia3. De asemenea, E. Ritterling susţinea că legio XVI Flavia Firma a fost creată în 70 p. Chr. şi stabilită la Satala, astfel încât Cappadocia a devenit, în acel an, o provincie imperială de rang consular4. Această teză nu mai este considerată valabilă de majoritatea cercetătorilor, existând numeroase elemente care o contestă5. O inscripţie gravată pe o bornă miliară descoperită în apropiere de Antiochia, datând din 75 p. Chr., atestă faptul că legio XVI Flavia Firma se afla încă în Syria: [pe]r militum legionum (quattuor), [III Gal]l(icae), IV Scyt(hicae), VI Ferr(atae), XVI Fl(aviae), [ite]m cohortium (viginti), [item ?] Antiochensium...6. Epigrafa pare să infirme informaţia existentă în opera lui Suetonius, potrivit căreia Vespasianus a transferat două legiuni în Cappadocia şi a numit în fruntea acestei provincii un guvernator de rang consular1. Este adevărat faptul că nu există informaţii cu privire la locul unde a staţionat această legiune în perioada 75-120 p. Chr. T. B. Mitford a presupus că legio XVI Flavia Firma a participat, alături de legio XII Fulminata, în 76 p. Chr., la construcţia drumului care lega Satala de Melitene2. Totuşi, majoritatea autorilor este de acord asupra prezenţei legiunii în Cappadocia, nefiind exclusă posibilitatea unui transfer al acesteia din Syria ulterior anului 75 p. Chr3. Drumul dintre Satala şi Melitene a fost marcat cu borne miliare încă din anul 76 p. Chr., fapt care conduce spre concluzia logică a existenţei celor două legiuni în Cappadocia în această perioadă4. Prima inscripţie de la Satala nu este anterioară secolului II p. Chr.5, dar explorările arheologice mai recente au pus în evidenţă vestigiile unui castru de legiune datând din perioada lui Vespasianus6. Potrivit istoricului Cassius Dio, Traian a vizitat Satala la începutul războiului parthic, unde a primit omagiile lui Anchialos, regele heniochilor şi machelonilor care i-au jurat supunere7. Situarea acestei aşezări pe itinerariul împăratului şi rolul pe care l-a jucat ca scenă pentru organizarea ceremoniei menite să îl impresioneze pe dinastul barbar demonstrează că la Satala se afla un castru de mari dimensiuni, în care staţiona o legiune. Reorganizarea Cappadociei ca provincie de rang consular sub Vespasianus trebuie pusă în legătură cu escaladarea tensiunilor dintre Imperiul Roman şi Regatul Parthic8. Absenţa unor forţe substanţiale în Asia Minor făcea ca flancul stâng al dispozitivului roman din Syria să fie foarte vulnerabil. De asemenea, această reorganizare trebuie pusă în relaţie cu anexarea Commagenei, Armeniei Minor9, dar şi a micilor regate de la Emessa şi Chalkidike, ultimele două intrând sub autoritatea guvernatorilor Syriei. Un argument suplimentar, deşi nu infailibil, în favoarea tezei prezenţei a două legiuni pe teritoriul Cappadociei îl reprezintă numărul trupelor auxiliare. Potrivit unei afirmaţii a marelui istoric Tacitus, efectivele trupelor auxiliare ale unei provincii erau egale cu cele ale legiunilor din teritoriul respectiv10. Astfel, în Cappadocia staţionau, potrivit informaţiilor oferite de Flavius Arrianus, 4 alae şi 10 cohortes, alte cinci sau şase cohorte fiind cunoscute pe baza documentelor epigrafice11. Legiunea a participat, fără îndoială, la războiul parthic al lui Traian1. Cel mai târziu în 118/119 p. Chr., legio XVI Flavia Firma a fost transferată la Samosata, în Syria2, fiind înlocuită la Satala de legio XV Apollinaris, venită din Egipt. Prezenţa sa la Samosata este confirmată, la mijlocul secolului II p. Chr., de Ptolemaios, în lucrarea sa, Geographia3. De asemenea, numele acesteia figurează pe lista legiunilor romane gravată pe o epigrafă de la Roma în ordinea aşezării lor geografice: XII Fulminata, XV Apollinaris, III Gallica, IIII Scythica, XVI Flavia4. La Samosata au fost descoperite un cippus, aparţinând unui militar al legiunii, şi ţigle ştampilate5. Aceste materiale nu pot fi datate, însă, cu precizie şi nu oferă informaţii cu privire la data transferării legiunii la Samosata. Însă cea mai concludentă dovadă privind prezenţa legiunii XVI Flavia Firma în Syria în primii ani ai principatului lui Hadrianus o constituie un text epigrafic deteriorat de la Gerasa a cărui lectură a provocat o dispută aprinsă între cercetători. Este vorba de o inscripţie onorifică aparţinând legiunii VI Ferrata. Oraşul a intrat sub control roman în timpul lui Pompei şi a fost integrat în provincia Syria6. Ulterior, la o dată necunoscută, Gerasa şi alte cetăţi care alcătuiau Decapolis au intrat sub autoritatea guvernatorului Arabiei7. Motivele acestei decizii sunt, de asemenea, necunoscute8. Inscripţia a fost publicată pentru prima dată de A. H. M. Jones, în 19289, şi reluată de C. B. Welles, zece ani mai târziu, cu următoarea lectură10:
Inscripţia a fost reanalizată în 1980 de D. L. Kennedy, care a oferit o nouă lectură11: ..U]lpiae fideli... Provinciae ?] Arabiae vexill(ationis)] leg. VI Ferr(atae) imp(eratore) Caes(are) T]raiano Hadriano Aug(usto) trib. pote]st. III cos [III] ...]runt ex Alex[andria] O interpretare diferită a fost oferită de H. M. Cotton, care a remarcat, pe bună dreptate, că aceste variante de lectură ale epigrafei nu constituie o dovadă suficient de solidă în favoarea ipotezei privind prezenţa legiunii VI Ferrata în Arabia în timpul lui Hadrianus1. Cercetătoarea israeliană a considerat, pe bună dreptate, eronată ipoteza lui Welles,potrivit căreia militarii legiunii VI Ferrata i-ar fi dedicat o inscripţie procuratorului provinciei. H. M. Cotton a mai remarcat că un ofiţer de rang ecvestru care a efectuat doar primele două miliţii nu putea accede la înalta poziţia de procurator al Iudeii, de rang centenar. Autoarea a propus, în schimb, o nouă variantă de reconstituire a textului inscripţiei, pornind de la ipoteza că acesta reda un cursus honorum senatorial, fiindu-i dedicată guvernatorului provinciei care deţinea şi funcţia de legat al legiunii. H. M. Cotton a respins lectura primului rând păstrat al inscripţiei, oferită de D. L. Kennedy, U]lpiae fideli[---] pe care o consideră cu totul improbabilă. Cercetătoarea a dat o nouă lectură: piae fideli[s, care, în opinia sa, reprezintă epitetul unei legiuni. Acest epitet a fost conferit legiunilor I Adiutrix, I Minervia, II Adiutrix, VII Claudia, XI Claudia, XIII Gemina şi XXII Primigenia. În schimb, H. M. Cotton a admis lectura lui D.L. Kennedy din r. 5 al inscripţiei, privind cea de a treia puterea tribuniciană a împăratului Hadrianus, fapt care datează inscripţia între 10 decembrie 118-9 decembrie 119 p. Chr. Ne asumăm, la rândul nostru, această lectură, pe care o considerăm corectă. De asemenea, Cotton a acceptat lectura lui D. L. Kennedy [---]runt ex Alex[---] pentru ultimul rând al înscripţiei, pe care l-a completat astfel: [redie]runt ex Alex[andria]. Cel căruia i-a fost dedicată epigrafa este, în opinia cercetătoarei israeliene, M. Paccius Silvanus Quintus Corredius Gallus Gargilius Antiquus2, succesorul primului guvernator al provinciei, C. Claudius Severus. Acesta a fost numit consul suffectus în 119 p. Chr.3, fapt care ar putea constitui, în cazul în care identificarea ar fi corectă, un terminus ante quem pentru datarea inscripţiei.
Cercetătorul american E. L. Wheeler a demonstrat că, începând, cel mai probabil, cu anul 106, în Egipt a staţionat legio XV Apollinaris, care a fost transferată de la Carnuntum, din Pannonia, la Nikopolis8, în locul legiunii III Cyrenaica, stabilită la Bostra, în noua provincie Arabia9. Nu avem dovezi concludente privind participarea legiunilor XV Apollinaris şi XXII Deiotariana la războiul parthic al lui Traian. Două monede, una din Arados, şi alta din timpul lui Domitianus, despre care se crede că provine din Neapolis în Samaria, ambele purtând contramarca legiunii XV Apollinaris (LXV), atestă prezenţa unei vexillatio a acestei unităţi în Phoenicia sau în Iudeea între anii 115-117 p. Chr10. Probabil că legio XV Apollinaris sau o vexillatio a acesteia a îndeplinit o misiune de susţinere logistică a trupelor care operau împotriva rebelilor din Iudeea sau chiar a participat la companie11. În 115 p. Chr., în Cyrene a izbucnit revolta iudeilor, care a cuprins apoi şi Egiptul. Scrisoarea găsită la Hermouplis evocă înfrângerea suferită de una dintre legiunile locale în faţa rebelilor. În papyrul respectiv se mai menţionează că prefectul Egiptului, Rutilius Lupus, mai dispunea de o altă legiune, care urma să ajungă la Memphis1. Nu cunoaştem identitatea legiunii înfrânte, dar putem presupune că, în condiţiile în care legio XV Apollinaris a participat la operaţiunile împotriva rebelillor diu Iudeea, aceasta era unitatea aşteptată să sosească la Memphis. Cu siguranţă, nu era legio III Cyrenaica, care se afla în corpul expediţionar condus de Q. Marcius Turbo2. Transferul legiunii VI Ferrata în Arabia trebuie legat de cel al plecării legiunii XV Apollinaris din Egipt la Satala, unde a înlocuit legio XVI Flavia Firma, transferată la Samosata, în Syria. Cel mai probabil, legio XV Apollinaris a fost transferată la Satala în 118 p. Chr. sau în 119 p. Chr. Rezultă că plecarea legiunii XVI Flavia Firma de la Satala la Samosata a avut loc în acelaşi timp. Plecarea legiunii VI Ferrata din Egipt, unde a participat la operaţiunile de reprimare ale revoltei iudeilor, a avut loc, aşadar, cel mai timpuriu în anul 117 p. Chr., dar nu mai târziu de 119 p. Chr., când prezenţa legiunilor III Cyrenaica şi XXII Deiotariana este atestată la Nikopolis3. Considerăm neîntemeiată rezerva exprimată de cercetătorul francez P.-L Gatier, cu privire la informaţiile conţinute în papyrul BGU 140, privind prezenţa celor două legiuni în august 119 p. Chr. în castrul dublu situat în apropiere de Alexandria4. Ambiguitatea informaţiei invocată de acest istoric, potrivit căreia castrul respectiv purta numele legiunilor care staţionaseră anterior, este lipsită de orice fundament. Nu dispunem de mărturii care să ateste numirea castrelor în funcţie de legiunile care staţionau, cu atât mai puţin a legiunilor care staţionaseră anterior. Este de neconceput ca, la 13 ani după plecarea legiunii III Cyrenaica din Egipt în Arabia, castrul de la Nikopolis să poarte numele acesteia şi nu pe cel al legiunii care o înlocuise. Chiar şi dacă am accepta ipoteza că legio III Cyrenaica nu se mai afla în august 119 p. Chr. în Egipt, nu avem niciun motiv să presupunem aceeaşi situaţie pentru legio XXII Deiotariana. Prin urmare, chiar dacă legio III Cyrenaica nu mai era prezentă la Nikopolis, iar legio XXII Deiotariana se mai afla în acest castru, ipoteza evocată de cercetătorul francez devine un nonsens. De asemenea, P.-L. Gatier a presupus că inscripţia de la Gerasa mai sus evocată ar data din timpul scurtei perioade pe care împăratul Hadrianus a petrecut-o în acest oraş şi ar reprezenta o dedicaţie adresată principelui de către militarii care îl însoţeau. Considerăm această interpretare ca fiind speculativă şi improbabilă, şi, în plus, imposibil de argumentat5. De asemenea, fără drept de apel, învăţatul francez respinge ca argument pentru prezenţa legiunii în Egipt inscripţia funerară de la Bostra a unui militar al legiunii: T. Flavius M. [f.] Col(lina) Marcianus, domo Philad(elphia), optio hast(ati) leg(ionis) VI Ferr(atae), Luculla mat(e)r et Fl(avia) Lalla soror her(edes) eius.6. Obiecţiile formulate de P.-L. Gatier cu privire la prezenţa legiunii VI Ferrata în Arabia în primii ani ai domniei lui Hadrianus se bazează pe analiza inscripţiilor de la Gerasa şi de la Bostra, apărută într-un studiu publicat în 1979 de M. P. Speidel, cu privire la primele unităţi care au constituit garnizoana noii provincii Arabia1. Însă teza lui Speidel s-a dovedit depăşită în lumina noilor informaţii apărute la doi ani după publicarea articolului său. Învăţatul german a afirmat că legio VI Ferrata a staţionat în Syria până în anul 117 p.Chr., când a fost transferată în Iudeea2. S-a dovedit însă că, nu mai târziu de primii ani ai domniei lui Hadrianus, în Iudeea a fost transferată legio II Traiana, nu legio VI Ferrata3. P.-L. Gatier trece, de asemenea, sub tăcere o inscripţie aflată la Amman, capitala Iordaniei, menţionată de D. L. Kennedy, gravată pe un bloc de construcţie, cu următorul text4: VEXIL[... LEG. V[... [...?... După cum a remarcat istoricul britanic, după litera V este un spaţiu de cel puţin cinci litere. De pe lista legiunilor al căror număr de ordine începe cu V pot fi eliminate VI Victrix, VII Gemina VIII Augusta şi VIIII Hispana, deoarece acestea nu au participat la nicio misiune în Orient. Singurele legiuni la care poate trimite înscripţia sunt V Macedonica, VI Ferrata şi VII Claudia p. f. Prima este atestată în Iudeea prin mai multe inscripţii5, iar a treia a participat la războiul parthic al lui Traian6. Kennedy a considerat drept cea mai plauzibilă ipoteza potrivit căreia inscripţia îi aparţine legiunii VI Ferrata, ipoteză care, în opinia noastră, este corectă. Această inscripţie evocă, susţine Kennedy, exemple similare, precum cea de la Auchendavy (RIB 2180), pe vallum Antonini: vex(illatio)/leg(ionis) II [Aug(ustae) f(ecit)]. Reconstituirea inscripţiei de la Amman propusă de învăţatul britanic este următoarea: Vexil[latio]/leg(ionis) V[I Ferr(atae)]/[fecit]7. Gatier a încercând să demonstreze continuitatea prezenţei în Arabia a legiunii III Cyrenaica din momentul creării provinciei. Cu toate acestea, cum însuşi epigrafistul francez admite în studiul său8, primele dovezi incontestabile privind existenţa legiunii III Cyrenaica în Arabia datează abia din timpul lui Antoninus Pius. Este vorba de o serie de monede datate între 140-144 p. Chr.9 Prin urmare, concluzia care se impune din studiul acestor dovezi este cea potrivit căreia legiunea VI Ferrata a staţionat în Arabia în primii ani ai domniei lui Hadrianus. În urma plecării acesteia de la Raphaneae10, în 114 p. Chr., şi stabilirea la Bostra, în jur de 118/119 p. Chr., în Syria au rămas doar două legiuni: III Gallica şi IIII Scythica. Transferul legiunii XV Apollinaris de la Alexandria la Satala, în Cappadocia, în 118/119 p. Chr., a determinat plecarea legiunii XVI Flavia Firma din această provincie la Samosata, în Syria. Drept urmare, legio III Gallica a fost transferată de la Samosata la Raphaneae1. Distribuţia legiunilor romane din Orient în anul 119 p. Chr. era aceasta:
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE [1] AE: Année Épigraphique, Paris, 1888. [2] AFRBA 1983: Mitchell, S., (ed.), Armies and Frontiers in Roman and Byzantine Anatolia: proceedings of a colloquium held at University College, Swansea, in April 1981, BAR, Oxford, 1983. [3] Applebaum 1979: Applebaum, S., Jews and Greeks in Ancient Cyrene, Studies in Judaism in Late Antiquity, 28, ed. J. Neusner, Leiden, E. J. Brill, 1979. [4] Berchem: Berchem, D. v., Une inscription flavienne du Musée d’Antioche, Museum Helveticum XL, Basel, Schwabe Verlag, 1983. [5] Avi-Yonah 1939: Avi-Yonah, M., Greek and Latin Inscriptions from Jerusalem and Beisan, QDAP 8, 1939, 54-61. [6] Avi-Yonah 1973: Avi-Yonah, M., When did Judaea become a consular province, IEJ 23/4, 1973, 209-13. [7] Birley 1997: Birley, A.R., Hadrian: The Restless Emperor, London-New York, Routledge, 1997. [8] Bowersock 1983: Bowersock, G. W., Roman Arabia, Cambridge, Massachusetts, 1983. [9] BGU: 1895-2005, Ägyptische Urkunden aus den Staatlichen [Königlichen] Museen zu Berlin, Griechische Urkunden. 19. vol.: Berlin, Staatliche Museen zu Berlin. [10] BMC: British Museum Catalog of Greek Coins, 1873-1927. [11] CPJ: Corpus Papyrorum Judaicarum, ed. V. Tcherikower, V. Fuks, I, 1957. [12] Cotton 2000: Cotton, H. M., The Legio VI Ferrata, in Y. le Bohec, C. Wolff (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, în Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Lyon, Diffusion de Boccard, 2000, 351-7. [13] Dabrowa 1995: Dabrowa, E., M. Paccius Silvanus Quintus Corredius Gallus Gargilius Antiquus et son cursus honorum, Nunc de Suebis Dicendum est: Studia Archaeologica et Historica Georgii Kolendo ab Amicis et Discipulis Dicata, Warsaw, 1995, 99-102. [14] Dabrowa 1998: Dabrowa, E., The Governors of Roman Syria from Augustus to Septimius Severus, Antiquitas. Reihe 1, Abhandlungen zur alten Geschichte, Bd. 45., Bonn, R. Habelt, 1998. [15] DE: Dizionario epigrafico di antichità roamen di Ettore de Ruggiero, Rome. [16] Dobson 1978: Dobson, B., Die Primipilares. Entwicklung und Bedeutung, Laufbahnen und Persönlichkeiten eines römischen Offizierranges, Köln, Rheinland-Verlag, 1978. [17] DNTH: Smallwood, E. M., Documents Illustrating the Principates of Nerva, Trajan and Hadrian, Cambridge, 1966. [18] Drahor-Berge-Kurtulmu 2004: Drahor, M. G., Berge, M. A., Kurtulmu, T. Ö., The final report on large-scale geophysical studies in the Satala (Legio XV Apollinaris) in 2004, http://www.mavors.org/PDFs/GeoSatala04.pdf. [19] Dussaud 1955: Dussaud, R., La pénétration des Arabes en Syrie avant L’Islam, Paris, P. Geuthner, 1955. [20] Freeman 1996: Freeman, Ph., The annexation of Arabia and imperial Grand Strategy, în The Roman Army in the East, JRA Supplementary Series 18, ed. D. L. Kennedy, Ann Arbor, Michigan, 1996, 91-118. [21] Filow 1906: Filow, B., Die Legionen der Provinz Moesia von Augustus bis auf Diokletian, Leipzig, 1906. [22] Gatier 2000: Gatier, P.-L., Gatier, La Legio III Cyrenaica et l’Arabie, în Y. le Bohec, C. Wolff (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Lyon, Diffusion de Boccard, 2000, 341-349. [23] Guey 1938: Guey, J., Inscriptions du second siècle relative à l’annone militaire, Mélanges de l' Ecole française de Rome 55, Rome, 1938, 565-77. [24] Gebhardt 2002: Gebhardt, A., Imperiale Politik und provinziale Entwicklung. Untersuchungen zum Verhältnis von Kaiser, Heer und Städten im Syrien der vorseverischen Zeit, Klio: Beiträge zur alten Geschichte, neue Folge Band 4., Berlin, Akademie Verlag, 2002. [25] Hartmann 2004: Hartmann, M., 2004, Kurzbericht über die Geophysikalische Untersuchungen und den Survey im August 2004, Basel, Mavors Institute für antike Militärgeschichte, 2004, http://www.mavors.org/PDFs/Satala Bericht 04.pdf. [26] Howgego 1985: Howgego, C. J., Greek Imperial Countermarks: Studies in the Provincial Coinage of the Roman Empire, London, Royal Numismatic Society, 1985. [27] Isaac-Roll 1979: Isaac, B., Roll, I., Legio II Traiana in Judaea, ZPE 33, 149-55. [28] Isaac-Roll 1982: Isaac, B., Roll, I., 1982, Legio II Traiana in Judaea – a reply, ZPE 47, 131-2. [29] Isaac 1990: Isaac, B., The Limits of the Empire. The Roman Army in the East, Oxford Clarendon Press, 1990. [30] Jones 1928: Jones, A. H. M., Inscriptions from Jerash, JRS 18, 1928, 144-78. [31] Kennedy 1980: Kennedy, D. L., Legio VI Ferrata: The Annexation and Early Garrison of Arabia, HSCPh 84, 1980, 283-309. [32] Keppie 1973: Keppie, L. J. F., Legionary Garrison of Judaea under Hadrian, Latomus 32, Bruxelles, 1973, 859-64 = Keppie, L. J. F., Legions and Veterans. Roman Army Papers 1971-2000, Mavors Roman Army Researches, vol. XII, ed. M. P. Speidel, Stuttgart, Franz Steiner Verlag, 2000, 219-24. [33] Keppie 1986: Keppie, L. J. F., 1986, Legions in the East from Augustus to Trajan, The defence of he Roman and Byzantine East, BAR Int. ser. 297, Oxford, 1986, 411-29 = Keppie, L. J. F., Legions and Veterans. Roman Army Papers 1971-2000, Mavors Roman Army Researches, vol. XII, ed. M. P. Speidel, Stuttgart, Franz Steiner Verlag, 2000, 182- 200. [34] Kindler 1975: Kindler, A., Two Coins of the Third Legio Cyrenaica struck under Antoninus Pius, IEJ 25, 1975, 14-147. [35] Kindler 1983: Kindler, A., The Coinage of Bostra, Warminster, 1983. [36] Kraeling 1962: Kraeling, C. H., Ptolemais, City of the Lybian Pentapolis, Chicago, University of Chicago Press, 1962. [37] Landau 1976: Landau, J. H., Two Inscribed Tombstones, Atiqot XI, Jerusalem, 1976, 76-80. [38] Lepper 1948: Lepper, F. A., Trajan’s Parthian War, London, 1948. [39] Lifshitz 1960: Lifshitz, B., Sur la date de transfert de la Legio VI Ferrata en Palestine, Latomus 19, 1960, 109-11. [40] Millar 1993: Millar, F. G. B., The Roman Near East 31 B.C.-A.D. 337, Cambridge, Massachusetts-London, 1993. [41] Mitchell 1993: Mitchell, S., Anatolia: Land, Men and Gods in Asia Minor. I: The Celts and the Impact of Roman Rule, Oxford, 1993. [42] Mitford 1974: Mitford, T. B., Some Inscriptions from the Cappadocian Limes, JRS 64, 1974, 160-75. [43] Mitford 1977: Mitford, T. B., The Euprates Frontier în Cappadocia, Studien zu den Militärgrenzen Roms II. 10. Internationalen Limeskongress 1974, Köln-Bonn, 1977, 501-10. [44] Mitford 1980: Mitford, T. B., Cappadocia and Armenia Minor: Historical Setting of the Limes, Aufstieg und Niedergang der römischen Welt, II, 7, Berlin & New York, ed. by Hildegard Temporini, Walter de Gruyter & Co., 1980, 1169-1228. [45] Petersen 1967: Petersen, L., Iulius Iulianus, Statthalter von Arabien, Klio 48, 1967,159-67. [46] Petolescu 1993: Petolescu, C. C., Notes Prosopographiques (V) Q. Marcius Turbo Fronto Publicius Severus, Dacia N.S. XXXVII, 1993, 285-90. [47] Pflaum 1969: Pflaum, H.-G., Remarques sur le changement de statut administratif de la province de Judée: A propos d’une inscription récément découverte a Sidé de Pamphylie, IEJ 19, 1969, 225-33. [48] Pucci 1981: Pucci Ben Zeev, M., La rivolta ebraica al tempo di Traiano, Biblioteca di studi antichi, 33, Pisa, ed. Giardini, 1981. [49] Préaux 1950-1951: Préaux, Cl., Une source nouvelle sur l’annexion de l’Arabie par Trajan: les papyrus de Michigan 465 et 466, Mélanges Joseph Hombert, 1950-1951 = Phoibos 5, 123-39. [50] Rea 1980: Rea, J., 1980, The legio II Traiana in Judaea ?, ZPE 38, 220-1. [51] Reinach 1914: Reinach, T., Le mari de Salomée et les monnaies de Nicopolis d’Armenie, Revue des études anciennes 16, Bordeaux, 1914. [52] Rémy 1986: Rémy, B., L’évolution administrative de l’Anatolie aux trois premiers siècles de notre ère, Lyon, 1986. [53] Rey-Coquais 1974: Rey-Coquais, J. P., Arados et sa Pérée aux époques grecque, romaine et byzantine. Recueil des témoignages littéraires anciens, suivi de recherches sur les sites, l'histoire, la civilisation, BAH 97, Paris, Paul Geuthner, 1974. [54] Rey-Coquais 1978: Rey-Coquais, J. P., Syrie romaine de Pompée à Dioclétien, JRS 68, 1978, 44-73. [55] Reynolds-Beard-Roueche: Reynolds, J., Beard, M., Roueche, Ch., Roman Inscriptions 1981-1985, JRS 76, 1986, 124-46. [56] Sartre 1974: Sartre, M., Note sur la première légion stationnée en Arabie romaine, ZPE 13, 1974, 85-9. [57] Schwartz 1990: Schwartz, S., Josephus and Judaean politics, New York, 1990. [58] Seyrig 1941: Seyrig, H., Les inscriptions de Bostra, Syria 22, 1941, 31-44 = Seyrig, H., Antiquités syriennes III, 1946, 137-41. [59] M. A. Speidel 2000: Speidel, M. A., Legio IV Scythica, în Y. le Bohec, C. Wolff (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Lyon, Diffusion de Boccard, 2000, p. 327-337. [60] M. A. Speidel 2005: Speidel, M. A., Early Roman Rule in Commagene, Scripta Classica Israelica 24, 2005, Tel Aviv, p. 85-100. [61] M. P. Speidel 1977: Speidel, M. P., The Roman Army in Arabia, în Aufstieg und Niedergang der römischen Welt, II. 8, Berlin & New York, ed. by Hildegard Temporini, Walter de Gruyter & Co., 1977, 687-730 = Speidel, M. A., Roman Army Studies, Amsterdam, I, J. C. Gieben, 1984, 229-72. [62] Strobel 1988a: Strobel, K., Zu Fragen der frühen Geschichte der römischen Provinz Arabia und zu einigen Problemen der Legionsdislokation im Osten des Imperium Romanum zu Beginn des 2. Jh. n. Chr., ZPE 71, 1988, 251-80. [63] Strobel 1988b: Strobel, K., Zur Dislozierung der römischen Legionen in Pannonien zwischen 89 und 118 n. Chr., Tyche: Beiträge zur Alten Geschichte, Papyrologie und Epigraphik, 3, Wien, Verlag Holzhausen GmbH, 1988, 193-222. [64] Welles Kraeling 1938: Welles, C. B., The Inscriptions, in C.H. Kraeling, Gerasa, City of the Decapolis, 1938, New Haven. [65] Tzori: Tzori, N., An Inscription of the Legion VI Ferrata from Northern Jordan Valley, IEJ 21, 1971, 53-4. [66] Wheeler 1996: E. L. Wheeler, The Laxity of Syrian Legions, The Roman Army in the East, ed D. Kennedy, JRA Supplementary Series 18, Ann Arbor, Michigan, 1996, 229-76. [67] Wheeler 2000: Wheeler, E. L., Legio XV Apollinaris: From Carnuntum to Satala – and beyond, în Y. le Bohec, C. Wolff (éd.), Les Légions de Rome sous le Haut-Empire, Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Lyon, Diffusion de Boccard, 2000, 259-308. 1 RE XII, 1925, col. 1271 şi urm. 2 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum, 7, 1, 2; 3. 3 Ibidem, 7, 1, 3; Mitford 1980, 1186; DE IV, s. v. limes, 1317 şi urm. 4 RE XII, 1925, 1271-2, 1765; R. Syme, CAH XI, 1936, 140-1; cu privire la Satala, vezi: Mitford 1980, 1187; DE IV, s. v. Limes, 1314 şi urm. 5 Vezi referinţe bibliografice la Berchem, 190, nr. 29. 6 Berchem, 191, nr. 31; Ibidem, nr. 32, unde acest autor consideră că legio XVI Flavia Firma nu a staţionat niciodată în Cappadocia, ci doar în Syria, înlocuind legio X Fretensis care a fost transferată la Ierusalim. 2 Mitford 1980, 1183-4. 3 Keppie 1986, 421 şi urm.; Reynolds-Beard-Roueche, 137; Isaac 1990, 50-1, care a remarcat că este vorba doar de vexilaţii ale celor patru legiuni, fiind posibil transferul unui detaşament din legio XVI Flavia pentru a participa la aceste lucrări; Schwartz 1990, 9, nr. 26. 4 Mitford 1974, 165-6; Mitford 1977, 507-9; Mitford 1980, 1186-92. 5 Mitford 1974, 164-5, nr. 3 = AE 1971 465. 6 Hartmann 2004; Drahor-Berge-Kurtulmu 2004. 7 Cassius Dio 68, 19, 2. 8 Panegyricus, IX, 2; XIV, 1; XVI, 1; LVIII, 3; LXXXXIX, 3; ILS 8970; cf. E. Dabrowa 1998, 64 şi urm. (non vidi). 9 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum, 7, 7, 1; Suetonius, Vespasianus, 8; Mitchell 1993, 118; Gebhardt 2002, 43 şi urm.; M. A. Speidel 2005, 85-100. 10 Tacitus, Annales, 4, 5, 6. 11 Ektaxis kata Alanon, I-XIV; XVIII; idem, Periplus Ponti Euxini, 3; 9; Mitford 1980, 1189; AFRBA 1983, 16 şi urm. 1 CIL X 1202. 2 Cassius Dio 55, 24, 3; M. A. Speidel 2000, 330, nr. 42; AE 1950 190. 3 Ptolemaios, V, 14, 18: Samosata, legion Flauia. 4 CIL VI 3492 = ILS 2281. 5 IGLS I 53, 57 = CIL III 6048; CIL III 13615, 14165 (cf. IGLS I, 55). 6 Flavius Iosephus, Antiquitates Iudaicae XIV, 74-6; idem, Bellum Iudaicum, I, 155-7. 7 Bowersock 1983, 91; Millar 1993, 95; 409. 8 Vezi Freeman 1996, 107, care pune decizia pe seama unor raţiuni de ordin administrativ. 9 Jones 1928, 146-7, nr. 3. 10 Welles Kraeling 1938, 435, nr. 171. 11 Kennedy 1980, 297-9. 1 Cotton 2000, 354-7. 2 AE 1971 551 = IGLS XIII.1, 9063. 3 AE 1979 62. Despre cariera acestui personaj, vezi: Dabrowa 1995, p. 100. 4 Cotton 2000, 355. 1 Arrianus, Parthike, Fr. 85; AE 1950 66 = AE 1952 94; B. E. Thomasson, Laterculi praesidum, III, 183, nr. 58; IRT 545. 2 AE 1968, 510-1. 3 AE 1972 616 = SEG XVII 584 = DNTH 113 = Dobson 1978, nr. 113; AE 1972 617. Despre discuţia cu privire la misiunea îndeplinită de acest personaj în Cyrenaica, vezi Wheeler 2000, 292-3. 4 Eusebius, Historia ecclesiastica, 4, 2, 3-4; SHA, Vita Hadriani, 5, 8; Petolescu 1993, 288, nr. 26-9. 5 Este vorba de monede emise în timpul lui Traian în Caesarea Cappadociei, descoperite la Ptolemais, în Cyrenaica: Kraeling 1962, 17, 268, 269, nr. 291; BMC, Cyrenaica, CCX; cf. BMC, Galatia, Cappadocia, and Syria, 53. nr. 54-7; 59, nr. 112-6. 6 Pucci 1981, 58; Applebaum 1979, 310-4; Strobel 1988a, 266-7. 7 BGU I 140 = DNTH 333; Keppie 1973, 861; Strobel 1988a, 266. 8 Wheeler 2000, 259-308. 9 Préaux 1950-1951, 123-39; Dussaud 1955, 154; Petersen 1967, 160, nr.3; M. P. Speidel 1977, 689-93; Kennedy 1980, 289-92; Strobel 1988a, 251-80; Freeman 1996, 91-118; Gatier 2000, 341-9. Strobel 1988b, 196; Strobel 1988a, 262-3, 266-7 susţine că în Egipt a rămas, timp de 12 ani, doar legiunea XXII Deiotariana. Wheeler 2000, 288, nr. 168, consideră că teza reducerii garnizoanei romane din Egipt la o singură legiune în timpul lui Traian nu este plauzibilă. 10 BMC, Phoenicia, XXXVII; Rey-Coquais 1974, 167 şi Rey-Coquais 1978, 68 afirmă că legio XV Apollinaris a staţionat temporar la Arados. Această teză a fost respinsă de Howgego 1985, 257, care susţine că legiunea ar fi fost prezentă în regiune în timpul revoltei din Iudeea, desfăşurată între 132-135 p. Chr. Însă această ipoteză rămâne o simplă speculaţie, deoarece nu există dovezi cu privire la participarea legiunii la campania împotriva rebelilor conduşi de Simon bar Kochba, unitatea fiind prezentă cu efectiv complet la operaţiunile purtate de Flavius Arrianus împotriva iudeilor. (cf. Ektaxis kata Alanōn, 5, 15, 24). Moneda găsită la Arados a fost datată în 115/116 p. Chr. (Howgego 1985, 257), 113/114 p. Chr., (Reinach 1914, 6-7, n. 4). 11 Wheeler 2000, 291. 1 DNTH = P. Bremen 1 = CPJ 438; Birley 1997, 74; Pucci 1981, 57-8, n. 67; cf. 58-9; Smallwood 1976, 402, n. 50 afirmă că, în această perioadă, în Egipt, a staţionat o singură legiune. 2 Nota 38. 3 Nota 39. 4 Gatier 2000, 343. 5 Ibidem. 6 Sartre 1974, 86 = AE 1974 659 = AE 1909 132. 1 M. P. Speidel 1977, 697-8. 2 Ibidem, 698, nr. 35; Pflaum 1969, 225 şi urm.; Keppie 1973, 859-64; M. Avi-Yonah, 1973, 209-13. 3 Isaac-Roll 1979, 149-55. Ipoteza celor doi cercetători a fost constestată de Rea 1980, 220-1. Demonstraţia a fost reluată în Isaac-Roll 1982, 131-2, unde autorii ipotezei au revenit asupra inscripţiei şi au adus noi argumente în favoarea lecturii iniţiale. 4 Kennedy 1980, 299-302. 5 Din perioada lui Nero: Landau 1976, 76-80; războiul parthic al lui Traian: CIL III 14155²; Filow 1906, 68-70; Lepper 1948, 177; din timpul lui Hadrianus: Avi-Yonah 1939, 57 şi urm. 6 ILS 9491; AE 1939 132; Guey 1938, 56-7; Lepper 1948, 180-3. 7 Inscripţii similare ale acestei legiuni au fost descoperite pe apeductul de la Caesarea Maritima şi în alte zone din Iudeea: Lifshitz 1960, 109-11; Tzori 1971, 53-4. 8 Gatier 2000, 344. 9 Seyrig 1941, 31-44; Kindler 1975, 14-147; Kindler p. 92-5. 10 CIL III 14165 = IGLS IV 1400; Keppie 1986, 194; Rémy 1986, 61; Strobel 1988a, 262, 264; Wheeler 1996, 255-6. 1 Wheeler 1996, 256, nr. 56, cu bibliografie. Yüklə 115,21 Kb. Dostları ilə paylaş:
|