Preluarea puterii, perioada interbelică Sfârșitul războiului a însemnat blocarea accesului la mare pentru Ungaria. Serviciile de marină militară ale lui Horthy nu mai erau necesare. Dar, în 1919, cariera lui Horthy a luat o turnură nouă. După ocupația de patruzeci de zile a Budapestei, armata română s-a retras, iar la 16 noiembrie Horthy, care își avea sediul la Szeged, și-a făcut intrarea în capitala Ungariei. A fost reales regent în primăvara anului următor, la 1 martie 1920. După două tentative nereușite ale regelui Carol de a-și relua tronul, Horthy a devenit, la 7 noiembrie 1921, unicul domnitor al Ungariei, ca urmare a modificării constituției. 
Carol I al Austriei sau Carol al IV-lea al Ungariei (n. 17 august 1887, Castelul Persenbeug, Austria Inferioară - d. 1 aprilie 1922, Funchal), născut Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria - din dinastia Habsburg-Lorena, a fost ultimul împărat al Austriei (1916 - 1918) și totodată ultimul rege al Ungariei (sub numele de Carol al IV-lea), ultimul rege al Boemiei (sub numele de Carol al III-lea) etc. Părinții lui Karl, tatăl: arhiducele Otto Franz și mama: prințesa Maria Josepha. S-a căsătorit cu Zita de Bourbon-Parma în 21 octombrie 1911. Au avut 8 copii (șase băieți și două fete). Fiul său cel mai mare, Otto von Habsburg a decedat la 4 iulie 2011. Franz Ferdinand care a fost asasinat în 1914 la Sarajevo era unchiul lui Carol I al Austriei. Carol I a fost încoronat la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia, ca și Carol al IV-lea al Ungariei, iar Zita ca regină a Ungariei. A renunțat la guvernare pe fondul înfrângerii Puterilor Centrale în Primul război mondial, dar nu a abdicat. Carol I a desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern maghiar, iar la 13 noiembrie 1918 a renunțat la șefia statului. Evenimentele politice s-au precipitat: la 31 octombrie 1918, Mihály Károlyi era prim-ministru desemnat de rege, dar la 11 ianuarie 1919 guvernul Ungariei demisionează; două luni mai târziu, la 21 martie 1919, ajung la putere comuniștii. În iunie 1919 Kun Béla este de facto șeful statului maghiar. Dupa pierderea tronului a fost exilat, dar a încercat de mai multe ori fără succes să se întoarcă în Ungaria. O singură dată a reușit: în 1921 între 5 și 27 aprilie, dar a fost respins de Miklós Horthy, care era amiral și regentul Ungariei. Ultimul monarh al dinastiei de Habsburg, Carol I al Austriei a murit în anul 1922, bolnav de pneumonie, la Madeira, în Portugalia, unde era exilat. Unii istorici au încercat să îi creeze o imagine idealizată, acreditând ideea că ar fi încercat să oprească Primul război mondial. În 1949, Biserica Romano-Catolică a inițiat o campanie de beatificare a fostului împărat pentru convingerile sale creștine pe care și-a întemeiat deciziile politice. La 3 octombrie 2004 a fost beatificat de papa Ioan Paul al II-lea, acest act stârnind controverse, deoarece în Primul război mondial Carol I a autorizat folosirea gazelor de luptă .
Conflictul dintre Carol al IV-lea al Ungariei și Miklós Horthy
 
Carol al IV-lea al Ungariei Miklos Horthy
După ce Miklós Horthy a fost ales drept guvernator (regent) al Ungariei, la 1 martie 1920, Carol al IV-lea a revenit de trei ori în Ungaria, încercând să-și reocupe tronul: La 20 octombrie 1920 La 26 martie 1921 La 21 octombrie 1921 Puciul regelui a început pe data de 26 martie 1921. Acesta a venit din Elveția în Ungaria și i-a cerut lui Horthy puterea. În urma unui refuz net, Carol s-a dus la Szombathely și a început să negocieze cu prim ministrul Pál Teleki, dar fără succes. Între timp, la Szombathely s-au adunat și aristocrații, ca să se alăture regelui, acesta având alături și soldații. Carol l-a somat pe Horthy, printr-o scrisoare, să abdice, fiind refuzat din nou. Regentul ungar a rugat armata să-l îndepărteze pe regele Carol din Ungaria, drept care regele s-a întors în Elveția, la Palatul Hertenstein, pe data 6 aprilie 1921. După ce și-a redactat testamentul, regele a pornit din aeroportul Dübendorf cu un avion de tip „Ad Astra”. Motorul avionului s-a oprit de mai multe ori, dar, pe data 21 octombrie 1921 Carol a reușit să aterizeze pe pista grofului József Cziráky, aflată în comuna Dénesfa. Carol avea în intenție să plece cu soldați înspre Budapesta, desemnându-și și un guvern provizoriu: Prim-ministru: István Rakovszky Ministrul de interne: Ödönt Beniczky Ministrul de externe: Gyula Andrássy Ministrul de finanțe și de industrie: Gusztáv Gratz Ministrul apărării: Antal Lehár Ministrul educației: Albert Apponyi
Mulți soldați au jurat supunere noului guvern și regelui, Horthy fiind pus astfel într-o poziție delicată.În ziua de 22 octombrie 1921, regele a plecat cu trenul la Budaörs, însoțit de soldați maghiari. Ministrul de externe cehoslovac Edvard Beneš a dorit să aibă loc o serie de negocieri, dar regele Carol al IV-lea nu era dispus să negocieze. Pe 23 octombrie 1921 a început bătălia de la Budaörs, soldată cu 19 morți și 26 de răniți. A doua zi, regele i-a dat un ultimatum lui Horthy, fiind însă arestat, în aceeași zi, în orașul Tata, de către forțele lui Horthy. La 26 octombrie 1921, regele Carol a fost trimis la mănăstirea din Tihany, pe 1 noiembrie fiind expulzat la Galați cu vaporul britanic „Glowworm”, pe calea Dunării. De aici, Carol va pleca în Elveția, iar în martie 1922 va emigra, împreună cu familia, în insula Madeira.
 Insula Madeira
Pe 1 aprilie 1922, Carol al IV-lea al Ungariei murea de pneumonie. La 25 iulie 1920 Horthy l-a desemnat pe Pál Teleki ca prim-ministru, dar la 14 aprilie 1921 acesta a demisionat. Horthy l-a numit succesor la președinția guvernului pe István Bethlen, care fusese membru al delegației ungare la semnarea Tratatului de la Trianon, din 1920. Bethlen a deținut funcția de premier până la 14 august 1931. Anterior, pe 7 noiembrie 1921 guvernul István Bethlen modificase constituția, astfel încât Miklós Horthy avea să rămână singurul conducător al Ungariei, până în 1944.
Dostları ilə paylaş: |
