Crăciunescu Ștefan-Viorel fotbal az momentul 0 2017 cuvânt înainte

Abilități:

A. de ordin fizic

1. forță;

2. rezistența, disponibilitate la efort;

3. viteză de deplasare foarte bună;

4. echilibru;

6. detentă;

5. agilitate.

B. de ordin tehnico-tactic

1. ruperi de ritm;

2. viteză de reacție și execuție;

3. dribbling, modul în care gestionează situațiile de „scoatere” a adversarilor din joc, în special 1 la 1;

4. forță de pătrundere;

5. șut foarte bun;

6. preferabil un joc bun cu ambele picioare;

7. bun finalizator;

8. tehnică foarte bună.

C. de ordin mental

1. agresivitate pozitivă;

2. determinare;

3. constanță;

4. siguranță în joc.

5. imprevizibilitate;

6. concentrare;

7. stăpânire de sine, mai ales la finalizare;

8. își asumă riscuri;

9. anticipare.

6. Raumdauter

Jucător: Thomas Muller

Acest post se spune că a fost „inventat” de Thomas Muller, traducerea acestuia însemnând persoană care interpretează sau investighează spațiul.

Nu beneficiază de o poziționare propriu-zisă fiind caracterizat prin imprevizibilitate, inteligență - citirea jocului și exploatarea spațiilor, însă dacă ar trebui încadrat ar fi între inter și 9 fals.

CAPITOLUL 3

SISTEME DE JOC

I. Generalități

Aveam oarece dubii în redactarea inițială a materialului, fiind de părere că transpunerea unui sistem de joc este o chestiune elementară, de notorietate.

Este incredibil la ce nivel se fac greșeli de bază, motiv pentru care am abordat subiectul, în opinia mea, cel puțin la nivel de bază, din cauza numărului crescut de sisteme de joc.

Desigur, dezvoltat, se poate face analiză asupra unei variante de sistem de joc care să aibă aceeași întindere, însă nucleul, punctul de plecare, este abordat în prezentul material.

Niciodată alegerea sistemului de joc nu va fi mai importantă decât selecția jucătorilor și mai ales transpunerea lor în sistemul de joc adoptat astfel încât să dea randament maxim.

Modul în care am abordat fiecare variantă de sistem este foarte bine-venită, deoarece ne face să ne dăm seama asupra faptului că poate exista identitatea între 2 sisteme diferite în funcție de instrucțiunile primite de jucători.

În cadrul prezentului material se va face analiza asupra unei singure forme a variantelor de sisteme, celelalte forme existente le găsiți, fie că sunt aplicabile sau nu, doar ca și reprezentări grafice, pe pagina de facebook www.facebook.com/CraciunescuStefanCandidatFRF .

Sistemul de joc poate fi:

1. rigid sau mobil;

2. defensiv sau ofensiv.

3. simetric sau asimetric;

Probabil că vine întrebarea - de ce asimetric?

Voi da un exemplu forțat de 3-1-3-3 „dublu” asimetric pentru a acoperi ambele faze, astfel, asimetria poate fi aplicată:

- pe faza de apărare atunci când echipa adversă dispune de individualități, ex. doar extrema dreaptă reprezintă o amenințare, ocazie cu care se poate juca cu fundaș lateral (ofensiv) stânga, dar putem folosi mijlocaș lateral dreapta (provenit din extremă, sau chiar extremă), dacă jucătorul advers corespondent nu posedă aceeași calitate;

- pe faza de atac dacă avem jucători fie pliabili doar unei anumite poziții, fie din cauza folosirii asimetriei în apărare vom fi nevoiți să compensăm cu asimetrie în atac.

Sistemul de joc poate fi reprezentarea unor figuri geometrice, litere ș.a.m.d.. (romb, cerc, triunghi, „W”, „X” etc.)

Totodată acesta poate fi centrat sau deschis (dacă folosim cel puțin unul din următorii jucători: extremă, raumdauter sau inter).

De exemplu, un sistem de joc 4-3-3 deschis permite fundașilor laterali ofensivi să aibă un sprijin pe faza de atac, dar și în apărare, în mod indirect, prin faptul că este o acoperire destul de uniformă a terenului, scurtând distanțele dintre linii, pe când un 4-3-3 clasic, centrat nu oferă aceleași avantaje, sau cel puțin nu atât de vizibile, concentrând jocul pe zona mediană, cu suprasolicitarea fundașilor laterali ofensivi.

În general sistemul de joc determină și filozofia/strategia de joc, dar nu întotdeauna.

Aici întâlnim cazurile în care formula de joc la prima vedere pare extrem de ofensivă, dar în timpul meciului vedem contrariul.

În acestă situație cauzele pot fi:

1. valoare propriilor jucători;

2. valoarea echipei adverse, care nu îți permite să joci ce ți-ai propus;

3. instrucțiunile deficitare ale antrenorului.

Cum am menționat anterior, avem 3 strategii de joc - acestea privesc:

1. apărarea;

2. posesia;

3. atacul.

În funcție de strategia adoptată antrenorul trebuie să ofere anumite instrucțiuni echipei, unei anumite zone, sau fiecărui jucător, cum ar fi:

1. să facă pasul la offside sau să adopte o poziție joasă;

2. să iasă din apărare calm, cu mingea la picior sau cu pase scurte ori să degajeze mingea;

3. să verticalizeze sau să deschidă jocul în lateral;

4. să aibă libertate de mișcare și de execuție sau să joace simplu, rigid, păstrându-și poziția;

5. să finalizeze prin șuturi de la distanță sau să pătrundă aproape sau în interiorul careului de 16 m advers;

6. să facă marcaj om la om (strâns sau mai lejer) sau în zonă etc.

7. să joace rapid sau să țină mingea mai mult timp în posesie.

Sunt situații în care se dorește prestarea unui joc ofensiv (pentru că am văzut că „a juca” anti-fotbal fără a construi faze de atac coerente și fără a avea un șut pe poartă este posibil), Acest lucru nu este posibil din cauza faptului că se fac lucrurile cu jumătate de măsură, astfel se comit 2 mari greșeli:

1. se fixează un sistem de joc tipic ofensiv, ex. 4-3-3, dar se folosesc 2 mijlocași cu sarcini defensive, sau se oferă instrucțiuni defensive echipei ori sarcini ofensive unor jucători cu profil și abilități defensive, motiv pentru care aceștia nu vor avea mijloacele punerii în aplicare a unui joc ofensiv.

Plusul ofensiv care vine datorită sistemului se anulează din cauza instrucțiunilor defensive sau a selecției.

2. se adoptă un sistem tipic defensiv, ex. 4-2-3-1, cu 2 mijlocași defensivi, unde sunt evidente carențele din propria apărare și lipsa tranziției apărare-atac.

În acest caz plusul ofensiv al selecției corespunzătoare (parțial) se anulează în mod clar cu sistemul deficitar ales.

Totodată precizez faptul că posturile alese din cadrul sistemelor nu sunt fixe, ex. avem sistemul 4-3-3, unde în pozițiile atacanților am ales un vârf împins, un inter și un 9 fals, dar la fel de bine puteau fi vârf împins și 2 atacanți retrași ș.a.m.d.., rămâne la latitudinea fiecăruia, cu condiția ca jucătorul care-l substituie să fie din aceeași zonă și poziționare (centrală sau laterală).