| Analiză:
- stabilitate defensivă pe atacurile poziționale ale adversarilor;
- probabilitate mare de a finaliza sau medie-mare de a ajunge în astfel de situații;
- risipă medie-mare de energie pentru fundașii laterali ofensivi, chiar dacă există o deschidere relativă prin folosirea interilor;
- spații descoperite, exploatabile (mai ales pe contraatac), lăsate în urma urcării în atac a fundașilor laterali ofensivi, chiar dacă vor suplini fundașii centrali;
- posibilitatea ca unul din fundașii centrali să nu fie la fel de solicitat ca ceilalți doi, astfel s-a renunțat inutil la un jucător din zona 2 sau 3 pentru a folosi acest sistem cu 3 fundași centrali;
- supraîncărcarea cu sarcini a jucătorului din zona 3, care nu numai că trebuie să facă legătura atac-apărare, chiar și la nivel rudimentar, dar trebuie să asigure un baraj provizoriu în fața fundașilor centrali, pentru a nu permite dezvoltarea atacurilor adverse în apropierea propriului careu.
5 zone
Dostları ilə paylaş: | 
