| Analiză:
- superioritate defensivă pe atacurile poziționale ale adversarilor;
- așezare destul de uniformă a jucătorilor în teren, travaliul fundașilor laterali ofensivi nu mai este la fel de mare precum în cazurile precedente;
- în majoritatea situațiilor vârful împins va fi în inferioritate, va depune un efort considerabil, de foarte multe ori fără rezultate notabile.
Important în acest caz este păstrarea unei poziții avansate și renunțarea la a coborî pentru a intra în posesia mingii, pentru a-și păstra luciditatea și a oferi opțiuni jucătorilor parcipanți la faza de atac;
- probabilitate medie de a finaliza sau de a ajunge în astfel de situații;
- posibilitatea ca unul din fundașii centrali să nu fie la fel de solicitat ca ceilalți doi, astfel s-a renunțat inutil la un jucător de construcție sau atac pentru a folosi acest sistem cu 3 fundași centrali.
5-2-1-2
În cadrul sistemului 5-2-1-2 clasic, întâlnim:
- 1 portar;
- 3 fundași centrali, cu posibilitatea ca unul din ei să fie libero;
- 2 fundași laterali cu valențe ofensive;
- 1 mijlocaș central clasic sau cu sarcini defensive;
- 1 mijlocaș box-to-box, chiar și un mijlocaș central cu sarcini ofensive sau playmaker mai ales dacă vine în tandem cu un mijlocaș cu profil defensiv;
- 1 mijlocaș ofensiv;
- 1 atacant retras;
- 1 vârf împins fix.
Dostları ilə paylaş: | 
