Analiză:
- superioritate defensivă pe atacurile poziționale ale adversarilor;
- stabilitate pe zona mediană, unde avem condiții favorabile de dezvoltare a atacului, cât și de organizare a apărării în aceste zone;
- probabilitate medie-mare de a finaliza sau de a ajunge în astfel de situații, mai ales datorită prezenței celor 2 atacanți;
- în multe momente de joc sunt jucători în toate zonele (chiar dacă nu sunt într-un număr satisfăcător) prin transformare în 5-1-1-1-2, unde playmaker-ul urcă în zona 4, mijlocașul central cu sarcini defensive coboară în zona 2 și mijlocașul box-to-box rămâne în zona 3 unde, la nevoie, asistă zona 2 sau 4 sau aduce un plus pe fazele de atac prin transformarea în 3-5-2, dar voi încerca să renunț la a face comparații cu forma rezultată din descompunerea/răspândirea jucătorilor pe diferite zone, urmând să fie analizat fiecare sistem în cadrul propriei secțiuni;
- risipă mare de energie pentru fundașii laterali ofensivi, fiind singurii artizani ai dezvoltării atacului pe benzi;
- spații descoperite, exploatabile (mai ales pe contraatac), lăsate în urma urcării în atac a fundașilor laterali ofensivi, dar există o susținere suficientă în acoperirea acestora, fapt ce face parțial justificată folosirea unui al treilea fundaș central (libero);
- atacantul retras sau oricare al doilea atacant, din cauza spațiilor prea mari dintre linii va coborî destul de mult, la nivelul mijlocașilor ofensivi, pentru a intra în posesia mingii.
Sistemul 5-3-2 clasic, centrat, îl consider oarecum echilibrat.
O formă foarte utilizată a acestui sistem o constă retragerea întregii zone 3 în zona 2, de regulă prin folosirea a 2 mijlocași defensivi și a unui regista.
Aceasta vine cu o lipsă de jucători în zonele 3 și 4, astfel oferă un plus defensiv, dar cu sacrificarea construcției, mai ales prin folosirea celor 2 mijlocași defensivi.
O oarece aplicabilitate ar putea avea în jocul pe contraatac, unde regista transmite pase direct pe jucătorii din zona 5 sau prin urcarea fundașilor laterali ofensivi, fiind un număr destul des mare de jucători ce pot acoperi zonele părăsite de aceștia, însă aglomerarea de jucători din propria jumătate, însoțită de distanța prea mare dintre zone fac improrie folosirea acestei fome.
5-2-3
În cadrul sistemului 5-2-3 deschis, întâlnim:
- 1 portar;
- 3 fundași centrali, cu posibilitatea ca unul din ei să fie libero;
- 2 fundași laterali cu valențe ofensive;
- 1 playmaker ușor avansat;
- 1 mijlocaș central clasic sau cu sarcini defensive;
- 2 interi;
- 1 vârf împins fix.
Dostları ilə paylaş: |