| Analiză:
- probabilitate mică-medie de a ajunge în astfel de situații de gol, preponderent cu mingi lungi, dar odată ajunsă mingea în zona 5 probabilitatea de a finaliza este foarte mare;
- efort puțin peste medie depus de fundașii laterali ofensivi și mijlocașul defensiv;
- lipsa unei linii definite care să facă tranziția apărare-atac, expusă prin lipsa zonelor 3 și 4.
Spre deosebire de 4-2-4, unde este recomandată forma cu jucători în zona 3, în acest caz, trecerea jucătorului în zona 3 aduce într-adevăr o legătură mai bună între apărare-atac dar, travaliul și sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească jucătorul din zona 3 sunt substanțiale iar această fragilitate la centrul terenului atrage vulnerabilitatea întregii defensive.
În cazul în care optăm pentru sistemul analizat, cea mai bună opțiune este folosirea unui regista ce dispune de calități defensive.
În majoritatea cazurilor, folosirea a 4 sau 5 jucători în zona 5, poate fi:
- o soluție impusă, în condițiile în care suntem presați de timp și trebuie remontat un rezultat nefavorabil,
- o opțiune atunci când întâlnim un adversar mai slab din punct de vedere valoric, deficitar în special în zona 1, fapt ce face ca duelurile să fie câștigate cu ușurință, cu „sărirea” fazei de construcție.
4 zone
4-4-1-1
În cadrul sistemului 4-4-1-1 clasic, centrat, întâlnim:
- 1 portar;
- 2 fundași centrali;
- 2 fundași laterali clasici;
- 1 mijlocaș box-to-box tipic/playmaker/mijlocaș central clasic;
- 1 mijlocaș central cu sarcini defensive;
- 1 mijlocaș ofensiv;
- 1 vârf împins fix.
Dostları ilə paylaş: | 
