| Analiză:
- superioritate defensivă pe atacurile poziționale ale adversarilor;
- stabilitate pe zona mediană, unde avem condiții favorabile de dezvoltare a atacului, cât și de organizare a apărării în aceste zone;
- probabilitate medie-mare de a finaliza sau de a ajunge în astfel de situații;
- risipă mare de energie pentru fundașii laterali ofensivi, fiind singurii artizani ai dezvoltării atacului pe benzi;
- spații descoperite, exploatabile (mai ales pe contraatac), lăsate în urma urcării în atac a fundașilor laterali ofensivi;
- atacantul retras sau oricare al doilea atacant, din cauza spațiilor prea mari dintre linii va coborî destul de mult, la nivelul mijlocașilor ofensivi, pentru a intra în posesia mingii.
Se poate adopta și forma deschisă a sistemului, prin înlocuirea zonei 3, cu o zonă 4 formată din 1 mijlocaș ofensiv și 2 extreme, aspect ce va oferi suport pe benzi ofensiv, dar și defensiv.
Această formă prezintă o posibilitate mică de îngreunare a tranziției apărare-atac.
4-1-2-3
În cadrul sistemului 4-1-2-3 deschis, întâlnim:
- 1 portar;
- 2 fundași centrali;
- 2 fundași laterali cu valențe ofensive;
- 1 mijlocaș defensiv;
- 1 mijlocaș central clasic sau cu sarcini defensive;
- 1 playmaker avansat;
- 2 interi;
- 1 vârf împins fix.
Dostları ilə paylaş: | 
