Cuprins cuprins 1 politică 4

Ce abuzuri se mai fac prin fabricile de tricotaje? La BBG sunt restricții la toaletă!

Turnul cu ştiri, 07 Februarie 2012

Abuzurile comise de patroni asupra angajaților sunt încă la ordinea zilei, chiar dacă patronii simt că nu se mai poate ca altădată, când nimeni nu îi întreba de nimic. Fabricile de confecții sunt în topul încălcărilor Codului Muncii. Lipsa locurilor de muncă îi face pe patronii acestor fabrici să încalce drepturile angajaților, știut fiind că lipsa alternativei face ca femeile să îndure multe. Noi am scris despre unele fabrici, făcându-i pe patronii sau șefii respectivi să dea puțin înapoi și să își revizuiască atitudinea fata de angajate. Este nevoie ca instituțiile statului să își facă datoria și să controleze toate societățile. Cheia acestor probleme este lipsa locurilor de muncă, principala amenințare a patronilor.

Frigul, din aceste zile, îi forțează pe unii patroni să reducă timpul de muncă la 8 ore, cât ar trebui să fie în mod normal. La firma Gina Impex, unde frigul de la locurile de muncă este atât de mare încât activitatea fabricii ar trebui redusă mult mai mult, se lucreaza numai 8 ore, desi la aceasta firma programul era de 10 ore. Normalitatea și respectarea drepturilor angajatelor este un lucru rar în această unitate economică. Doar gerul le-a scapat pe angajate de un program de lucru impovarator.

O altă fabrică unde programul este literă de lege este BBG, de la fosta fabrică de mobilă. Pe lângă abuzurile clasice, aici mai este ceva, specific gândirii conducerii. Pentru eficientizarea muncii, mai marii din fabrică s-au gândit la un lucru absolut inedit. Ei bine, au făcut program la toaletă. Chiar dacă este afișat doar programul de curățenie( 9:00 - 10:00), angajatele au fost avertizate că în restul timpului este tot program. Iată programul de restricții: 7:00 - 8:00, 9:00 - 10:00( curățenie), o jumătate de oră înainte și după pauza de masă, o oră înainte să pleci acasă.

Ca totul să fie cât mai eficient, iar femeile să fie cât mai în formă, ar trebui ca patronii să le facă program și pentru acasă. Nu ne miră această idee, este loc și de mai mult, așa că ne putem aștepta și la alte "invenții".

http://www.turnucustiri.ro/stiri-locale/4178-ce-abuzuri-se-mai-fac-prin-fabricile-de-tricotaje-la-bbg-sunt-restric-ii-la-toaleta

MASS MEDIA

Ilona Voicu: “Victima inocentă a jurnalismului sexist”

Editorial Feminism România, 11 februarie 2012

Numele de Dan Octavian Vişan vă spune ceva? Dacă nu, vă amintim noi: este vorba despre profesorul de la Jean Monet, acuzat că a întreţinut relaţii sexuale cu o elevă minoră. Acum cu siguranţă că v-aţi amintit, mediatizarea acestui caz fiind destul de intensă. La această mediatizare am dori să revenim, întrucât mai apar şi acum în presă articole referitoare la această poveste, iar modul în care sunt scrise aceste articole este de-a dreptul revoltător: Dan Octavian Vişan este prezentat în continuare ca o victimă inocentă a unor maşinaţiuni puse la cale de o urmaşă tânără dar abilă a biblicei Eve.

Poate că această abordare n-ar trebui să ne surprindă prea mult, pentru că vine din partea unei publicaţii precum Cancan sau Click. Un articol de azi al lui Mihai Niculescu pe care îl puteţi citi (deşi nu merită!) pe www.cancan.ro, îl prezintă în felul următor: “Greu încercat în ultima perioadă, cu interdicţia de a mai profesa, eliberat din arest fără niciun fel de perspectivă …”

Pe www.click.ro vă puteţi delecta cu vreo două articole scrise de Cristina Marcu, o jurnalistă sensibilă la suferinţele prin care trece “domnul profesor”. Din primul putem afla cum “Oana R., eleva-problemă de la Liceul Jean Monnet”, n-a înţeles că, de fapt, profesorul ei o iubea sincer şi “a intrat în camera profesorului, îmbrăcată sumar, iar între cei doi a avut loc un act sexual normal şi anal. Totul a fost bine şi frumos”( !!!). Însă, “de atunci a început calvarul pentru tânărul de numai 27 de ani.” Din al doilea, aflăm că a avut loc o primă înfăţişare în faţa judecătorilor, iar eleva este clar ruşinată de fapta ei mizerabilă, pentru că “nu a ridicat ochii din pământ”, vinovăţia ei fiind pusă în evidenţă şi de faptul că a venit “la proces cu geantă Armani şi IPhone 4” ( !!!).

Dacă cele relatate mai sus constituie o nouă dovadă a modului sexist şi discriminatoriu în care se face jurnalism prin unele publicaţii româneşti, vă anunţăm că nu e totul ! Tot din acelaşi articol de pe www.cancan.ro aflăm că drama lipsei de perspective profesionale a acestui bărbat greu încercat ar putea lua sfârşit odată cu angajarea lui ca “reporter la emisiunea "Drept la ţintă", la postul Kanal D”. Iată ce recompensă minunată poţi primi din partea mass-media, dacă reuşeşti să comiţi o faptă cel puţin imorală, dar care să se încadreze, pe de o parte, în modelul “facem rating cu orice preţ”, iar, pe de altă parte, în cel mai general, “bărbatul e bărbat (şi ce dacă e profesor !), cum să reziste unor avansuri sexuale?”

Aşa, Mihai Niţulescu, Cristina Marcu şi Dan Octavian Vişan vor fi colegi şi vor pune toţi trei câte un umăr la propăşirea “câinelui de pază al democraţiei”, al celui care muşcă selectiv şi parţial doar din cei care nu cred că a fi bărbat poate fi o scuză pentru orice !

http://feminism-romania.ro/index.php/presa/editoriale/738-victima-inocent-a-jurnalismului-sexist.html

Cele mai bune fotografii de presă. Povestea imaginii care a câştigat World Press Photo Award 2012

Mediafax, 10 februarie 2012

Fotograful spaniol Samuel Aranda a câştigat World Press Photo Award 2012, pentru o fotografie realizată în Yemen, ce prezintă o femeie care poartă vălul integral islamic, ţinând în braţe o rudă rănită, au anunţat, vineri, la Amsterdam, organizatorii acestui prestigios concurs de fotojurnalism.

Fotografia lui Samuel Aranda, publicată în New York Times, a fost realizată pe 15 octombrie 2011, la Sanaa, capitala Yemenului, într-o moschee transformată în spital de opozanţii preşedintelui Al Abdallah Saleh. Fotografia arată o femeie care poartă vălul islamic (burqa), ţinând în braţe un membru al familiei ei, rănit.

"Este o fotografie care vorbeşte pentru întreaga regiune", a declarat Koyo Kouoh, membru al juriului. "Ea reprezintă Yemenul, Egiptul, Tunisia, Libia, Siria, tot ce s-a întâmplat în timpul Primăverii arabe. Însă ea arată şi o latură intimă, privată, a ceea ce s-a petrecut acolo. Arată rolul pe care femeile l-au jucat în acele evenimente", se adaugă în acelaşi comunicat.

Japonezul Yasuyoshi Chiba a fost premiat pentru un fotoreportaj despre consecinţele tsunamiului care a lovit Japonia în martie 2011.

Afganul Massoud Hossaini a fost recompensat pentru o fotografie realizată într-un sanctuar şiit din Kabul, unde a avut loc o explozie pe 6 decembrie 2011.

Mexicanul Pedro Pardo a fost premiat pentru un reportaj despre războiul dintre cartelurile drogurilor din Acapulco.

Aflat la cea de-a 55-a ediţie, World Press Photo Contest este considerat cel mai important concurs internaţional din domeniul fotojurnalismului. La ediţia din acest an au participat 5.247 de fotografi din 124 de ţări. Juriul, care a analizat 101.254 de fotografii propuse, a premiat în total 57 de fotografi, în nouă categorii.

În 2011, fotografa sud-americană Jodi Bieber a câştigat World Press Photo Award, pentru fotografia care prezenta portretul unei femei afgane desfigurate pentru că părăsise casa soţului său.

http://www.mediafax.ro/cultura-media/cele-mai-bune-fotografii-de-presa-povestea-imaginii-care-a-castigat-world-press-photo-award-2012-galerie-foto-9224271