Cuprinsul

ANTRENAMENT PSIHIC

In partea teoretica a acestui curs am vorbit despre notiunea de D-zeu, iar magul care a facut progrese apreciabile in dezvoltarea sa poate incepe meditatia asupra conceptului de D-zeu. Inainte de-a incepe sa lucreze cu experimentele din acest capitol, trebuie sa cerceteze daca stapaneste perfect sau nu exercitiile descrise la nivelul psihic din toate capitolele anterioare, daca a realizat echilibrul magic si daca si-a innobilat caracterul la asa un nivel ca Divinitatea sa poata trai in el. Multe religii vorbesc despre comuniunea practica cu D-zeu, avand puncte de vedere proprii privind comuniunea cu Dumnezeu, care se poate realiza prin rugaciuni, adoratie sau aducand multumiri lui D-zeu. Magul care a parcurs dificila cale pana aici, nu-i multumit insa cu aceste afirmatii. Pentru mag Dumnezeu este cel mai inalt, cel mai adevarat si cel mai drept concept ce exista. De aceea inca de la inceputul initierii magul a fost invatat sa respecte legile universului si sa le observe, din moment ce conceptia despre Dumnezeu e interpretata prin prisma acestor legitati. Indiferent din ce grup spiritual face parte, indiferent de crezul si calea initierii sale, magul trebuie sa respecte aceasta legitate universala in conceptia lui despre D-zeu. Magii crestinii il pot adora pe Domnul Isus Christos ca pe cel mai inalt ideal, cei de credinta budista pe Domnul Buddha etc., atribuindu-le cele 4 calitati fundamentale sau aspecte de baza. Aceste calitati fundamentale sunt: 1.Atotputernicia (Omnipotenta); 2.Atotcunoaterea si intelepciunea (Omniscienta); 3.Iubirea atotcuprinzatoare sau caritatea/compasiunea si 4. Nemurirea. Magul nu-l va privi pe Christos (sau Buddha) doar cu o singura calitate, ci urmand legile universale ale analogiei cu cele 4 elemente, el il va slavi ca cea mai inalta Divinitate. Acelasi lucru se poate spune despre credinciosii oricarei alte religii. Presupunand ca magul lucreaza corect dupa ce s-a maturizat in magie, el va stabili aceste principii cu calitatile de baza ale elementelor, iar aceste 4 aspecte ale Divinitatii vor reprezenta ideea lui cea mai inalta despre D-zeu. Conceptul despre D-zeul sau nu trebuie sa-l lege de nici o persoana vie sau moarta; deasemenea poate fi exprimata intr-o maniera simbolica. Fundamental vorbind, este acelasi lucru daca magul se gandeste la Christos, Budha, Devi, la soare, lumina, sau flacara ca simbol al Divinitatii sale supreme. Aici nu conteaza doar reprezentarea imaginatiei, ci mai ales calitatile impregnate imaginatiei. In orice caz indiferent de credinta religioasa sau de o ideologie, imaginea despre D-zeu trebuie sa fie cea mai inalta, cea mai valoroasa si cea mai venerata din toate lucrurile, deasupra careia nu exista nici un fel de “super D-zeu”.

1. Comunicarea constienta cu un Dumnezeu personal

Comunicarea cu D-zeu se poate face de catre magician in patru moduri diferite:

1. Maniera mistica pasiva;

2. Maniera mistica activa;

3. In mod concret;

4. In mod abstract;

Adevaratul mag ar trebui sa le stapaneasca pe toate iar pe viitor este la alegerea lui ce metoda va folosi pentru comuniunea permanenta.

- Metoda mistica pasiva este un fel de uniune cu D-zeu ce vine ca un privilegiu acordat maturitatii sfintilor, caroara principiul divin li se arata cand acestia se afla in extaz. Cum magul nu stie arata D-zeu, manifestarea va avea loc in functie de credinta sa religioasa. Pentru un crestin se poate manifesta sub simbolul unui porumbel alb reprezentand Sfantul Duh, prin imaginea lui Christos sau printr-o cruce; toate acestea insa sunt de importanta secundara. Ideea de baza sunt calitatile divinitatii ce se manifesta in acea persoana. Cat de puternica si patrunzatoare va fi manifestarea lui D-zeu catre individ depinde in intregime doar de maturitatea mentala si psihica a acestuia. Acest gen de manifestare va apare la toate persoanele la care a aparut o stare de ruptura, disociere fata de corpul fizic sau in extaz, obtinute prin meditatii profunde sau prin rugaciuni. Toti misticii, teosofii, bhakti-yoginii etc., vad in aceasta manifestare a lui D-zeu obtinerea succesului in calea lor. Istoria ofera atatea cazuri de mistici care au obtinut acest contact cu D-zeu, incat consider ca nu este necesar sa mai adaug ceva.

- Al 2-lea gen de revelatie este cea magica-activa, specifica majoritatii magicienilor. Magul bine antrenat va incerca sa se apropie sau sa intre in contact cu zeitatea aleasa prin invocatie. Acest lucru poate fi privit deasemenea ca o forma de extaz, dar in contrast cu metoda pasiva, acest fel de comunicare se intampla deliberat, pas cu pas. In acest gen de comunicare, spiritul magului se ridica pana la jumatatea drumului spre D-zeu, si apoi divinitatea va cobori pana la jumatate de drum ca sa-l intalneasca. Invocatia divinitatii in maniera magica activa tine de teurgie sau o forma de magie inalta pe care magul are permisiunea sa o foloseasca doar cand ajunge la maturitatea necesara. Acest gen de invocatie este absolut individual pentru ca nu exista nici o metoda concreta.

Invocatia lui D-zeu in forma pasiva sau activa se poate face in 2 feluri, in forma concreta sau abstracta. Invocatia concreta da o forma imaginii despre D-zeu in timp ce invocatia abstracta se bazeaza pe imaginarea ideilor abstracte despre cele 4 calitati divine fundamentale. Practica posibilei revelatii divine este foarte simpla. Sa presupunem ca magul mediteaza in akasa (aceasta fiind o stare de transa) despre D-zeu si calitatile sale iar daca apare simbolul care il reprezinta pe D-zeu in decursul meditatiei, putem spune ca a avut loc o revelatie mistica pasiva. Dar in momentul in care magul cu ajutorul imaginatiei sale, fie in interiorul sau exteriorul sau, invoca calitatile divinitatii, indiferent daca priveste aceste calitati intr-o maniera concreta sau abstracta, atunci totul se transforma intr-o invocatie magica activa a lui D-zeu. E preferabil ca ambele metode, atat cea concreta si cat si cea abstracta sa fie stapanita de orice mag.

• 
  Un exercitiu preliminar foarte bun pentru manifestarea concreta a divinitatii este sa alegi o icoana, o poza, un simbol al respectivei divinitati si sa o pui in fata ta. Aseaza-te in asana ta obisnuita, in fata obiectului. Priveste cu intensitate aceasta reprezentare a divinitatii, pana ce imaginea iti apare in spatele ochilor inchisi. In timp ce contempla respectiva figura magul face un act de adoratie si dupa un timp privind orice suprafata alba, magul va putea vedea respectiva icoana, poza sau simbol. Aceasta vizualizare este un preludiu excelent, permitandu-i magului ca imaginea lu D-zeu sa apara in fata sa.
  

Acest exercitiu preliminar trebuie repetat pana ce magul isi poate imagina ca divinitatea sa este vie in orice timp, loc si in orice pozitie, fara nici un efort.

• 
  Pe urma poate combina reprezentarea imaginativa cu cele patru calitati Divine. La inceput nu va reusi sa coordoneze toate calitatile fundamentale cu reprezentarea in imaginatia lui. Prin urmare se va concentra pe una singura, una dupa alta. Concretizarea calitatilor divine in reprezentarea din imaginatie este foarte importanta si trebuie repetata de multe ori pana ce zeitatea aleasa va fi perceputa prin cele 4 calitati fundamentale. Daca magul reuseste acest lucru, trebuie sa priveasca obiectul adoratiei sale nu ca un obiect ci ca o fiinta vie, ce poate actiona, radiind cu o asa putere ca si cum divinitatea ar sta vie si reala in fata sa. Aceasta este uniunea concreta cu Divinitatea in afara Sinelui. Cu cat va repeta mai des magul aceasta metoda cu atat mai puternice vor fi senzatiile vizuale si perceperea Divinitatii in fata sa. Cand simte ca a pus tot ce stie despre conceptul de D-zeu in obiect sau poza, imagine a adoratiei sale, se poate gandi ca Divinitatea vie apare in fata ochilor sai cu toata stralucirea celor 4 calitati de baza intra si ii umple corpul, ocupand locul sufletului sau.
  

Acest lucru trebuie repetat pana ce magul simte cum Divinitatea intra puternic in el, pierzandu-si constiinta personala; senzatia obtinuta este ca si cum ar fi Divinitatea imaginata. Prin repetari frecvente ale uniunii cu Divinitatea, magul adopta calitatile condensate in imaginatia sa, si in acest moment nu Sinele sau actioneaza prin el, ci insasi Divinitatea. Astfel el experimenteaza uniunea concreta cu D-zeu, si acum nu constiinta, sufletul sau spiritul propriu, ci manifestarea Spiritului lui D-zeu vorbeste prin gura lui. Aici magul se uneste cu D-zeu, devine D-zeu pe timpul uniunii, impartasind toate calitatile Divinitatii cu care este unit.

Aceasta metoda concreta de uniune cu D-zeu este de cea mai mare importanta in magia practica, pentru ca magul trebuie sa fie capabil sa contacteze orice zeitate, indiferent de religie. Aceasta practica este indispensabila in teurgie precum si-n magia evocatoare, fiind singura metoda pentru magician pentru a intra oricand in uniune cu o Divinitate. Este evident ca in aceasta maniera magul se poate uni cu Divinitatea aleasa intr-o asa masura ca toate calitatile si puterile pe care le are zeitatea aleasa, ii vor deveni proprii si lui chiar si dupa despartirea in imaginatie de zeitate. Adeptii numesc aceste calitati Divine, capacitati sau puteri magice ori siddhis.

- Daca magul stapaneste uniunea concreta cu D-zeu poate trece la uniunea abstracta:

• 
  La inceput poate lega conceptia despre Dumnezeu de un concept auxiliar precum focul sau lumina, dar mai tarziu trebuie sa renunte, proiectand doar calitatile fundamentale, prima oara in afara apoi in interiorul propriului Sine. Aspectul calitatilor Divine trebuie legat de organul asociat elementelor: ominipotenta este experimentata la cap, iubirea la inima etc. Prin repetari si identificari frecvente cu ideea abstracta de D-zeu, nu va mai fi nevoie de repartizarea calitatilor pe regiunile sau partile corpului. Urmatorul pas este combinarea celor 4 calitati intr-una singura ce permite realizarea celei mai inalte conceptii despre D-zeu. Prin repetari, manifestarea lui D-zeu devine asa de profunda incat individul se simte D-zeu. Aceasta uniune cu D-zeu in timpul meditatiei trebuie sa fie asa de profunda incat nu exista D-zeu in afara sau in interior; subiectul si obiectul sunt unite intr-o asa masura ca nu exista nimic in afara lui “Eu sunt D-zeu” sau cum spun Vedele Indiene “Tat twam asi” (acesta esti tu).
  

Ajuns aici magul si-a completat dezvoltarea magica in forma astrala si orice exercitiu ulterior va avea ca scop aprofundarea acestei stari de dumnezeire.

2. Comunicarea cu zeii, inteligentele divine, ingerii

Cand magul a ajuns asa de departe in incarnarea lui D-zeu, atunci poate comunica cu orice zeitate, inteligenta si orice spirit inalt divin, fiind capabil sa lucreze in orice sfera doreste nu ca magician ci ca D-zeu. Ajuns aici antrenamentul psihic de la ultimul capitol s-a incheiat. Nu mai am nimic de spus magului in aceasta directie, pentru ca a devenit una cu D-zeu si orice va spune sau cere in timpul uniunii sale cu D-zeu, va fi la fel ca si cum insusi D-zeu a spus-o. Aici toate cele 4 calitati de baza ale divinitatii fac parte din el.