| Calea fericită
Sunt convins că fericirea vieţii noastre atîrnă extrem de mult de felul de a gîndi
cu care începem ziua. Dacă venim ca să fim serviţi, vom fierbe curînd în interior şi
ne vom revărsa de mînie. Dar dacă venim NU CA SĂ FIM SERVIŢI, ci ca să ser-
vim, atunci totul se schimbă. „Este mai ferice să dai decît să primeşti" (Fapte 20:35).
Este mai mare binecuvîntare să serveşti decît să fii servit. Şi este mult mai demn:
„Oricare va vrea să fie mare între voi să vă fie rob" (Matei 20:27).
Un cuvînt pentru prevedere
Fii prevăzător! Textul nostru nu spune că trebuie să fim ca nişte stoici: Orice
s-ar întîmpla, nu e voie să simţim. Supărările, dezamăgirile, toate lucrurile despre
care vorbim - desigur că le şi simţim. (De fapt, nu ne-ar folosi la nimic dacă nu
le-am simţi.) Dar ele nu trebuie să ne epuizeze şi să ne apese. Cineva a zis: „Nu poţi
împiedica o pasăre să zboare deasupra capului tău, dar poţi să o împiedici să-şi facă
cuibul în părul tău". Dacă vrem să fim serviţi, dacă nutrim ranchiună, dacă o supraa-
preciem, dacă îi dăm drumul, îi îngăduim să-şi facă un cuib şi să-şi clocească ouăle
aducătoare de nenorocire. Dar dacă avem dorinţa NU DE A FI SERVIŢI, ce de a
servi, nu nutrim nici o ranchiună, nu o lăsăm să intre, nu-i dăm nici o atenţie, sun-
tem prea ocupaţi ca să ne mai enervăm de lucrul acesta. Să fim ca şi Isus! EI era mult
prea mult ocupat să Se gîndească la alţii şi să-i servească pe alţii ca să Se neliniş-
tească dacă a fost servit sau nu. Cel mai eficace remediu contra iritării este de a fi
preocupat cu grija pentru aproapele tău.
Dostları ilə paylaş: |
