Curtea de Apel Cluj Decizii relevante


Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Apel inadmisibil declarat de partea vătămată. Proxenetism



Yüklə 1,47 Mb.
səhifə3/25
tarix31.10.2017
ölçüsü1,47 Mb.
#24057
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   25

3.Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Apel inadmisibil declarat de partea vătămată. Proxenetism

Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, decizia penală nr. 523 din 8 aprilie 2015



Asupra apelului penal de faţă,

Prin sentinţa penală nr 130 din 14 octombrie 2014 pronunţată în dosarul nr. .../112/2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în baza art. 485 alin. 1 lit. a Cod procedură penală:

S-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj cu inculpatul B.R.A.,…, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969 şi art. 5 Cod penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi şi în consecinţă:

A fost condamnat inculpatul B.R.A. la pedeapsa de :

-3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a Cod penal 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969, art. 5 Cod penal.

S-a făcut aplic. art.71 rap. la art. 64 lit. a teza a-II-a Cod penal 1969.

Conform art. 86/1 şi următoarele Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani şi 6 luni.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii prevăzute de art. 86/3 alin. 1 şi 3 Cod penal 1969.

-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud;

-să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

-să nu intre în legătură cu persoana vătămată L. (fostă M.) I. K. şi să nu comunice cu aceasta direct sau indirect;

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86/4 Cod penal 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare, precum şi în cazul în care nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite în sarcina sa.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86/5 Cod penal 1969 privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 486 alin. 2 Cod procedură penală s-a lăsat nesoluţionată latura civilă.

S-a stabilit în favoarea avocaţilor din oficiu …, sume care se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 22.07.2014 a fost înregistrat sub nr. de mai sus acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj cu inculpatul B.R.A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969 şi art. 5 Noul Cod penal, în dosar nr. (...)/D/P/2014.

În esenţă, prin actul de sesizare se reţine că în cursul lunii septembrie 2010, după o înţelegere prealabilă cu inculpaţii I.M.B. şi B.I.L., în sensul de a trage foloasele din practicarea prostituţiei de către persoana vătămată L. (fostă „M.”) I. K. în Austria, inculpatul B.R.A. a lăsat persoana vătămată să creadă că deplasarea în Austria se va face pentru a-i vizita pe părinţii inculpatului I.M.B. şi pentru a-şi căuta locuri de muncă, după care, împreună cu acesta din urmă şi inculpata B.I.L., a însoţit persoana vătămată în oraşul Viena, unde cei patru au locuit împreună o perioadă, timp în care persoana vătămată L. I. K. a practicat prostituţia în clubul „C.”, realizând câştiguri băneşti, de care a beneficiat inculpatul B.R.A., care a fost întreţinut de către persoana vătămată, care achita cheltuielile vieţii curente.

În actul de sesizare se arată că fapta comisă de inculpat întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969 şi art. 5 Noul Cod penal şi se sancţionează cu pedeapsĂ de la 2 la 7 ani.

Totodată, se arată că situaţia de fapt descrisă mai sus, a fost stabilită în urma analizei coroborate a probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţiile inculpatului B.R.A., declaraţiile persoanei vătămate L. (fostă „M.”) I. K., raportul psihologic întocmit de psihologul din cadrul Fundaţiei Raţiu pentru Democraţie Turda, din care rezultă traumele psihice cu care a rămas persoana vătămată în urma exploatării, declaraţiile martorilor M. E., M. A.M. şi K.S. A.M., M. L., B.M..

În cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei se arată felul şi cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare, modalitatea de executare, respectiv suspendarea executării sub supraveghere, durata termenului de încercare, obligaţiile care urmează a fi respectate şi situaţiile care atrag revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Totodată, a fost înaintată instanţei o copie a dosarului de urmărire penală.

De asemenea, după înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost înaintat procesul-verbal din data de 08.10.2014 prin care procurorul din cadrul DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj a îndreptat din oficiu, eroarea materială strecurată în cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 14.07.2014, în sensul că numele corect al inculpatului este „B.” şi nu „B.”, prenumele mamei acestuia este „I.” şi nu „L.”, cum s-a consemnat din eroare, iar codul numeric personal este „….” în loc de „…”.

Prezent în instanţă la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2014, inculpatul B.R.A., a fost asistat de avocatul desemnat din oficiu şi identificat conform dispoziţiilor legale.

Prin avocatul desemnat din oficiu, precum şi personal, inculpatul B.R.A. a solicitat să se constate că acordul de recunoaştere a vinovăţiei îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute de Codul de procedură penală şi a cerut să fie încuviinţat.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, persoana vătămată L. I. K. a solicitat respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţie, invocând că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi că prin acordul încheiat i se îngrădeşte dreptul de a-i fi soluţionată „constituirea de parte civilă” formulată în faza de urmărire penală.

Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480-482 Cod procedură penală.

Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2008, inculpata B.I.L. şi inculpatul I.M.B. (în prezent trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane prin Rechizitoriul nr. 109/D/P/2014 al DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj) au avut o relaţie amoroasă. La vremea respectivă inculpata B.I.L. era elevă, fiind în aceeaşi clasă la Colegiul Naţional „P.” din Beclean, cu persoana vătămată L. (fostă M.) I. K.. În aceiaşi perioadă, prin intermediul inculpatului I.M.B., persoana vătămată l-a cunoscut pe inculpatul B.R.A., între care s-a înfiripat o relaţie amoroasă, ambele cupluri petrecând mult timp împreună.

După absolvirea liceului persoana vătămată L. I. K. şi inculpata B.I.L. au încercat să îşi găsească locuri de muncă în România, însă fără succes.

În vara anului 2010 inculpatul I.M.B., care nu avea loc de muncă, i-a spus inculpatului B.R.A. că există posibilitatea de a câştiga sume de bani de pe urma practicării prostituţiei de către persoane de sex feminin, în Austria, unde se aflau mama lui, C.G. şi concubinul acesteia S.A. zis „S.”, cetăţean sârb. În acest scop, inculpatul I.M.B. a propus să le ducă pe L. I. K. şi B.I.L. în Viena, pentru ca acestea să se prostitueze într-un club, în Austria prostituţia fiind legală. La discuţia dintre inculpatul I.M.B. şi B.R.A. a asistat şi inculpata B.I.L., care s-a arătat dispusă să-i însoţească în Austria în scopul practicării prostituţiei.

Pentru a obţine consimţământul persoanei vătămate, cei trei i-au propus acesteia să se deplaseze împreună în Austria pentru a-i vizita pe părinţii inculpatului I.M.B. şi pentru a-şi căuta locuri de muncă în restaurante sau, eventual baruri, dar fără a preciza alte amănunte. Niciunul dintre inculpaţi nu i-a spus persoanei vătămate că, în realitate, scopul pentru care se făcea deplasarea în Austria era acela ca persoana vătămată să practice prostituţia, toţi ştiind că persoana vătămată, care niciodată anterior nu făcuse acest lucru şi provenea dintr-o familie unită, având condiţii materiale bune, nu va accepta acest lucru.

Cel mai probabil inculpatul B.R.A. şi ceilalţi doi inculpaţi, au mizat pe faptul că odată ajunşi în Austria, persoana vătămată va accepta o atare stare de fapt, un rol important urmând a-i reveni inculpatei B.I.L., în care persoana vătămată avea încredere şi care o va putea convinge mai uşor, inclusiv prin puterea exemplului.

Inculpata B.I.L. a confirmat în declaraţia sa faptul că, anterior plecării în Austria, în cadrul discuţiilor dintre persoana vătămată şi inculpaţi nu a fost vorba de practicarea prostituţiei.

Coroborând probaţiunea administrată în faza de urmărire penală, instanţa a reţinut că deplasarea celor patru în Austria s-a făcut în scopul aparent al căutării unui loc de muncă. Sub acest aspect sunt relevante declaraţiile martorilor M. A.M.-mama persoanei vătămate şi K.S. A.M., sora persoanei vătămate, inclusiv declaraţia inculpatului B.R.A. care şi-a recunoscut vinovăţia.

După insistenţele repetate, care s-au întins pe parcursul mai multor săptămâni, martorii M. E. şi M. A.M. (părinţii persoanei vătămate) au cedat şi au permis persoanei vătămate să plece în Austria cu inculpaţii I.M.B., B.I.L. şi B.R.A..

Deplasarea în Austria s-a făcut în data de 16.09.2010 cu un autocar al companiei „A.”, inculpaţii şi persoana vătămată fiind aşteptaţi în autogara Erdberg de către C.G. şi S.A., împreună cu care au mers iniţial în apartamentul acestora din Viena şi care s-au ocupat ulterior de îndeplinirea formalităţilor necesare obţinerii vizei de reşedinţă în Austria.

După aproximativ două săptămâni inculpaţii B.R.A., I.M.B. şi B.I.L., precum şi persoana vătămată L. I. K. s-au mutat într-un apartament cu două camere, în care anterior au făcut curăţenie şi au dus câteva obiecte de mobilier.

Ulterior cei patru au început discuţiile legate de plata chiriei pentru apartamentul în care s-au mutat, context în care inculpatul I.M.B. i-a spus persoanei vătămate că există posibilitatea de a lucra într-un club de noapte, idee care nu i s-a părut atractivă acesteia. Inculpata B.I.L. a insistat să discute cu administratorii clubului condiţiile angajării. Astfel, însoţite de S.A., persoana vătămată L. I. K. şi inculpata B.I.L. s-au deplasat la clubul (pufful”) C., unde au întâlnit-o pe martora B.M., care administra localul. Aici, S.A. a făcut prezentările şi a discutat cu martoră în limba germană, persoana vătămată schimbând câteva cuvinte în engleză. Cu acea ocazie persoana vătămată a aflat că activitatea în club presupunea să petreacă timp, îmbrăcată sumar, în compania clienţilor, pe care să-i determine să consume băuturi alcoolice şi dacă aceştia doresc, să întreţină relaţii sexuale contra cost cu aceştia, fără să fie nevoită să facă acest lucru.

Întrucât şi inculpata B.I.L. a părut dispusă să lucreze în acele condiţii în clubul amintit, în zilele următoare, persoana vătămată şi inculpata, însoţite de S.A. şi C.G. s-au deplasat la o unitate de poliţie, unde persoanei vătămate i-a fost eliberat un document având pe el fotografia acesteia, pentru a putea lucra în acel club, care putea presupune şi practicarea prostituţiei, activitate la care persoana vătămată a consimţit, convinsă fiind anterior că aceasta reprezintă o simplă posibilitate, iar nu o obligaţie.

Deşi, iniţial, inculpata B.I.L. susţinuse că va lucra şi ea în acelaşi club, aceasta nu a făcut acest lucru, martora B.M. negând faptul că aceasta ar fi practicat prostituţia în acel club. De asemenea, autorităţile austriece au comunicat faptul că inculpata B.I.L. nu a fost înregistrată drept prostituată pe teritoriul Austriei. Din probele dosarului rezultă că inculpata s-a deplasat, totuşi, în acel club pentru câteva zile şi nu practicat prostituţia, probabil pentru a o amăgi pe persoana vătămată.

Ulterior persoana vătămată şi-a început activitatea în clubul „C.” întreţinând acte sexuale contra cost cu clienţii localului, pentru activităţile prestate fiind plătită în funcţie de încasările zilnice. Din aceşti bani erau achitate cheltuielile curente şi hrana persoanei vătămate şi a celor trei inculpaţi.

Împrejurarea practicării prostituţiei de către persoana vătămată L. I. K. era cunoscută de inculpaţii B.R.A., I.M.B. şi B.I.L..

În declaraţiile sale, date în calitate de inculpat, B.R.A. a afirmat cu certitudine nu doar faptul că inculpaţii I.M.B. şi B.I.L. aveau cunoştinţă de împrejurarea că L. I. K. practica prostituţia, ci de faptul că acesteia nu îi convenea ceea ce face.

La circa 1-2 săptămâni de la începerea activităţii în clubul amintit, persoana vătămată a surprins o conversaţie telefonică purtată de B.R.A. cu mama acestuia, care se afla în România, din care a dedus faptul că intenţionează să se întoarcă în ţară. Acest aspect a stârnit o vie nemulţumire din partea persoanei vătămate, care s-a simţit trădată şi a insistat ca inculpatul să nu plece sau cel puţin să o ia şi pe ea, însă acesta a refuzat şi a plecat singur.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B.R.A., care a plecat din Austria la scurt timp după ce persoana vătămată a început să practice prostituţia, instanţa reţine că, din probele dosarului, nu rezultă că ar fi exercitat violenţe sau ameninţări asupra persoanei vătămate. În schimb, există probe certe că a premeditat faptele, după o înţelegere prealabilă cu ceilalţi doi inculpaţi, ascunzând adevăratul scop al călătoriei în Austria, pentru a o determina pe persoana vătămată , cu care avea o relaţie amoroasă, să-l însoţească în această ţară, a locuit împreună cu ea şi a tras foloasele din practicarea prostituţiei o perioadă scurtă.

Fapta săvârşită de inculpatul B.R.A., astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969 şi art. 5 Cod penal.

Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpatului B.R.A. rezultă din următoarele probe: declaraţiile inculpatului B.R.A. ( care recunoaşte comiterea faptei, arătând modul de operare şi înţelegerea prealabilă intervenită între el şi ceilalţi inculpaţi), declaraţiile persoanei vătămate L. (fostă M.) I. K., raportul psihologic întocmit de psihologul din cadrul Fundaţiei Raţiu pentru Democraţie Turda, declaraţiile martorilor M. E., M. A.M., K.S. A.M., M. L., B.M..

Raportat la probele administrate în cursul urmăririi penale instanţa a apreciat că infracţiunea de proxenetism reţinută în sarcina inculpatului B.R.A., pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, este deplin dovedită, fapta fiind săvârşită cu premeditare şi intenţie directă, inculpatul urmărind rezultatul faptei, de a trage foloase din practicarea prostituţiei.

S-a mai reţinut că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii între 2 şi 7 ani, că acesta a recunoscut fapta, că are loc de muncă şi nu are antecedente penale.

Acordul recunoaşterii vinovăţiei din data de 14.07.2014 aflat la dosar, a fost încheiat de procurorul din cadrul DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj cu inculpatul B.R.A. în forma scrisă, acesta conţine menţiunile prevăzute de art. 482 Cod procedură penală, la încheierea lui inculpatul fiind asistat de avocat desemnat din oficiu C.O.M., a cărui delegaţie se află la dosar.

Pentru considerentele arătate şi apreciind că cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat sunt suficiente pentru obţinerea scopului şi funcţiilor pedepsei, în baza art. 485 alin. 1 lit. a rap. la art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj cu inculpatul B.R.A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969 şi art. 5 Cod penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, obiect al doarului nr. (...)/D/P/2014.

S-a dispus condamnarea inculpatului B.R.A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a Cod penal 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal 1969, art. 5 Cod penal.

Pedeapsa accesorie a fost aplicată în conţinutul prevăzut de art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a-II-a Cod penal 1969, ţinând seama de natura infracţiunii şi datele care caracterizează persoana celui în cauză.

Conform art. 86/1 şi următoarele Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani şi 6 luni.

În baza art. 86/3 alin. 1 şi 3 Cod penal 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii după cum urmează: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să nu intre în legătură cu persoana vătămată L. (fostă M.) I. K. şi să nu comunice direct sau indirect cu aceasta.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86/4 Cod penal 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare, precum şi în cazul în care nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite în sarcina sa.

S-a atrs atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86/5 Cod penal 1969 privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Conform art. 486 alin. 2 Cod procedură penală, latura civilă a cauzei a fost lăsată nesoluţionată.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a avut în vedere că între inculpatul B.R.A. şi persoana vătămată L. I. K. nu a fost încheiată o „tranzacţie” sau „acorda de mediere” cu privire la acţiunea civilă, care astfel a fost lăsată nesoluţionată.

S-a stabilit în favoarea avocaţilor din oficiu Cuibuş Oana M., 200 lei onorar avocat din oficiu, Săsărman Monica 100 lei onorar avocat din oficiu şi în favoarea avocat Rădăcină Irina Iuliana 400 lei onorariu avocat din oficiu, sume care se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Conform art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea vătămată L. I. K., apel care este inadmisibil.

Curtea examinând apelul declarat, ajunge la următoarele constatări:

În reglementarea noului Cod de procedură penală, acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia.

Acordul poate fi încheiat în cursul urmăririi penale, numai după punerea în mişcare a acţiunii penale în condiţiile art. 309 NCPP respectiv de îndată ce se constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin.1 NCPP.

Acordul are o natură consensuală şi personală, fiind încheiat, în caz de participaţie cu fiecare inculpat în parte.



După cum se observă, acordul se încheie între procuror şi inculpatul major, fără participarea persoanei vătămate. Nu este reglementat dreptul acesteia de a fi informată în privinţa acordului ce urmează a fi încheiat.

Împotriva sentinţei prin care s-a admis sau s-a respins acordul, procurorul şi inculpatul pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare; împotriva sentinţei de admitere a acordului se poate declara apel numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia, fiind excluse alte motive.

Nu se prevede posibilitatea introducerii căii de atac a apelului şi cu privire la chestiuni care privesc legala încheiere a acordului. Totodată, nu se prevede posibilitatea atacării sentinţei pe latură civilă.

Apelul părţii vătămate este inadmisibil şi prin prisma obiectului juridic special al infracţiunii de proxenetism care a făcut obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei dintre procuror şi inculpatul B..

Astfel, infracţiunea de proxenetism are ca obiect juridic special, relaţiile sociale care implică procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă, în condiţii de respect pentru regulile de morală şi de asigurare a demnităţii umane, cu excluderea oricăror acte de proliferare a prostituţiei sau de dobândire a unor foloase din practicarea acesteia, de către o altă persoană.

Instanţa supremă s-a pronunţat printr-un recurs în interesul legii, stabilind că distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane ( pentru care dorea partea vătămată pedepsirea inculpatului) şi cea de proxenetism este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială distinctă, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor de trafic de persoane aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiunea persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism, apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi asigurare licită a mijloacelor de existenţă. Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei, ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism.

Mai mult, şi în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafică persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism.

Prin prisma celor relevate mai sus, este de observat că doar în privinţa infracţiunii de trafic de persoane există o parte vătămată, protejată de lege prin apărarea dreptului său la libertatea de voinţă, pe când în cazul infracţiunii de proxenetism, nu există calitatea de parte vătămată, obiectul juridic generic al acesteia fiind apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi asigurare onestă şi licită a mijloacelor de existenţă.

Aşa fiind, câtă vreme obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procuror şi inculpatul B. vizează infracţiunea de proxenetism iar aceasta nu presupune şi nu permite existenţa unei părţi vătămate, apelul declarat în cauză de către L. (fostă M.) I. K. apare ca inadmisibil şi se va respinge ca atare în baza art. 421 pct 1 lit a CPP.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 150 lei, onorar apărător oficiu pentru avocat … ce se achită din FMJ, conform art.272 alin 1 CPP.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, onorar apărător oficiu pentru avocat … ce se achită din FMJ, conform art.272 alin 1 CPP.

Va obliga partea vătămată să achite statului 200 lei cheltuieli judiciare, conform art.275 alin.2 CPP. (Judecător Delia Purice)




Yüklə 1,47 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   25




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin