Curtea de Apel Cluj Decizii relevante

În opinia Curţii, faptul că raportul de schimb propus de S.M.T. este în marja de valori privind piaţa imobiliară din data executării lucrării, nu exclude răspunderea sa penală pentru activitatea infracţională derulată.

Mai mult, experţii au învederat că „raportul de evaluare întocmit de S.M.T. pentru terenul din strada C. in luna mai 2003 a stabilit o valoare de utilizare , valoare care nu are legătura cu valoarea de piaţă a terenului.”

În dovedirea vinovăţiei inculpatului S.M.T. sunt relevante concluziile experţilor evaluatori imobiliari care au învederat că „In urma analizei raportului întocmit de expertul S.M.T.. s-a constatat ca expertul a ţinut cont de acest coeficient de zona, cu valori de 1,1 si 0.55 dar aceste valori au fost stabilite arbitrar, neexistând o justificare de calcul privind valoarea acestui coeficient, valori ce trebuiau raportate la valorile din buletinul CET nr. 46 din 1998 -pagina 8.”

Relevantă pentru dovedirea vinovăţiei inculpatului S.M.T., este concluzia experţilor în sensul că „prin metodele de evaluare folosite, acesta nu a determinat valoarea reală de piaţă a terenurilor.” Mai mult, „metodologia prevăzuta prin HG 834/1991 evidenţiază o valoare de utilizare valabila numai pentru societăţile comerciale cu capital de stat, valoare care nu are nici o legătură cu valoarea de piaţa a terenurilor supuse schimbului.”

De asemenea, experţii arată că „valoarea de 94.080 lei utilizată ca valoare de bază, atât pentru terenul din strada C., cât şi pentru terenul din str. T., utilizată de inc. S.M.T., este subevaluată, faţă de valoarea prevăzută în Buletinul CET nr. 46/1998.” În esenţă, experţii precizează că „Raportul de evaluare întocmit de S.M.T. si C. pentru terenurile din str. C., T. şi S., la data de referinţa – luna mai 2003 - stabileşte o valoare de utilizare, valoare care nu are legătura cu valoarea de piaţa reala a terenurilor. Ca urmare a acestui aspect, valoarea de vânzare către X. ..., valoare ce reprezintă o valoare de piaţa, nu poate fi comparata cu valoarea de utilizare stabilita de S.M.T. si C. la 2003.”

Curtea reţine astfel că inculpatul S.M.T. a supraevaluat terenurile inculpatului H., stabilindu-le o valoare de piaţă de 14,22 euro/mp, în loc de 5,93 euro/mp, cât au învederat experţii, în prezenta speţă. Mai mult, şi concluzia experţilor, pe care Curtea o însuşeşte, este că “Raportul întocmit de S.M.T. evidenţiază o valoare de utilizare mai mare decât valoarea de piaţă estimată de specialişti, cu precizarea că cele două valori nu pot fi comparate”.

Având în vedere că valoarea de piaţă stabilită prin expertiza din 17 decembrie 2014 pentru terenurile situate în str. T. şi S. este de 194.112 euro, iar cea din expertiza efectuată de B.Z. este de 400.545 euro, nu se poate agrava situaţia inculpaţilor în propria cale de atac, rezultând o valoare a avantajelor patrimoniale de care a beneficiat inculpatul H., mai mare decât cea avută în vedere de magistraţi la pronunţarea hotărârii de către Tribunalul Maramureş.

Din aceste considerente, valoarea de piaţă a terenurilor de pe str. T. şi S., precum şi a celui de pe str. C., avută în vedere de către Curte la judecarea cauzei, va fi cea stabilită prin expertiza tehnică judiciară efectuată de expertul B.Z. în faţa Tribunalului Maramureş.

Curtea va înlătura concluziile expertizei efectuate de către expertul B.V., care a stabilit o valoare de piaţă a terenurilor aparţinând inculpatului H. de 672.000 euro, întrucât acestea nu sunt credibile, neavând nicio justificare ştiinţifică, nici chiar inculpatul H. nu şi le-a evaluat la o asemenea sumă, în baza lor apărând că acesta a fost în pierdere în momentul înstrăinării către firma X., ceea ce ar apărea ridicol.

Pe de altă parte, la polul opus, comisia de 3 experţi evaluatori imobiliari, a stabilit valoarea de piaţă a terenurilor inculpatului H. doar la 194.112 euro, de aceea instanţa de apel, pentru a nu agrava situaţia inculpaţilor în propria cale de atac, va reţine că valoarea de piaţă a terenurilor implicate în schimb, este cea stabilită de expertul B.Z., în faţa Tribunalului Maramureş, probă ştiinţifică avută în vedere de către judecătorul fondului la pronunţarea hotărârii, respectiv de 400.545 euro (terenurile din str. T. şi S.), respectiv 348.150 euro (terenul din str. C.).

Pe cale de consecinţă, Curtea îşi însuşeşte integral valabilitatea şi adevărul concluziilor expuse în expertiza de evaluare a proprietăţii imobiliare din 17 decembrie 2014, dar pentru respectarea principiului non reformatio in pejus, se va raporta la concluziile probei ştiinţifice efectuată de expert B.Z., la stabilirea valorii mitei încasate de inculpatul H..

Curtea reţine că şi expertiza contabilă efectuată în faţa tribunalului, confirmă împrejurarea că municipiul ... şi SC B.R. au convenit ca schimbul de terenuri, obiect al contractului nr. 1831/11.06.2003 să fie efectuat la preţul de 17.476.683.000 lei (echivalentul a 465.573,10 Euro) la care se adaugă TVA, iar pentru diferenţa valorică a terenurilor, municipiul să nu fie obligat la plata vreunei sulte. Astfel, s-a schimbat suprafaţa de 10.895 mp proprietatea Municipiului ... cu terenul de 32.734 mp proprietatea S.C. B.R. S.R.L., cu un raport de schimb de 1 la 3, fără a rezulta o diferenţă de valoare şi fără a fi datorată sultă.

Comisia de trei experţi contabili, în faţa Curţii, în luna ianuarie 2015 a statuat următoarele:

La obiectivul stabilit de către Curte, care privea “stabilirea faptului dacă, prin schimbul de terenuri, Primăria ... a fost prejudiciată şi care este valoarea acestei pagube, la data schimbului – 11.06.2003” experţii au statuat că “Având în vedere raportul de 1 la 3 aferent suprafeţelor schimbate, raportul de 1 la 2,37 al valorilor pe mp între terenurile deţinute de către Mun. ... şi terenurile deţinute de către B.R. S.R.L. care fac obiectul contractului de schimb autentificat sub nr. 1831/11.06.2003 şi menţiunea expresă făcută în contract cu privire la scutirea de la plata vreunei sulte de către Primăria Mun. ..., s-a relevat că prin realizarea acestui schimb nu s-a adus vreun prejudiciu Primăriei Mun. ....

În măsura în care, la baza stabilirii valorii de schimb ar fi fost preluată integral HCL ... nr. 297/26.05.2003 privind schimbul de terenuri între Municipiul ... si B.R. S.R.L., însuşirea raportului tehnic de evaluare din 15.05.2003 întocmit de evaluator S.M.T., atunci valoarea facturii şi compensarea ar fi fost de 13.789.802.000 lei+tva, adică 16.409.864.380 lei fără a crea nici un prejudiciu Primăriei ....

La obiectivul stabilit de către Curte, “dacă la data schimbului operaţia de compensare trebuia făcută la valoarea cea mai mica şi în situaţia în care B.R. nu ar fi renunţat la sultă” experţii au concluzionat că “dacă B.R. S.R.L. nu ar fi renunţat la sultă, având în vedere evaluarea care a stat la baza realizării contractului de schimb autentificat sub nr. 1831/11.06.2003, Primăria Mun ... ar fi facturat terenul deţinut la valoarea de 13.789.801.500 lei plus 2.620.062.285 lei TVA (total facturat: 16.409.863.785 lei), în timp ce B.R. S.R.L. ar fi facturat terenul deţinut la valoarea de 17.476.682.600 lei plus 3.320.569.694 lei TVA (total facturat: 20.797.252.294 lei). In aceste condiţii compensarea nu se putea face decât pe valoarea de 16.409.863.785 lei (valoarea cea mai mica facturată), fapt care obliga Primăria Mun. ... la plata sultei de 3.686.881.100 lei, aşa cum a precizat şi inculpatul S.M.T. în cuprinsul raportului de evaluare.

Au mai arătat experţii: „conform Hotărârii Consiliului Local, schimbul ar fi trebuit să fie perfectat, având în vedere valorile de evaluare, fără plata vreunei sulte de către vreuna dintre părţile din contract, ceea ce înseamnă că ambele părţi ar fi trebuit să emită facturi şi ordine de compensare pentru suma de 16.409.863.785 lei fără a exista o diferenţă de plată sau de încasat de către vreuna dintre părţi.”

La obiectivul stabilit de către Curte, care privea “dacă prin încheierea contractului de schimb şi efectuarea operaţiunii de compensare la valoarea cea mai mare, s-a creat aparenţa că Primăria a realizat o tranzacţie avantajoasă”, experţii au statuat “dacă se consideră corectă valoarea de schimb menţionată în contractul nr. 1831/11.06.2003, atunci documentele justificative existente (facturile) sunt corect întocmite şi implicit ordinele de compensare. În acest caz,compensarea la valoarea de 20.797.252.770 lei a fost realizată în conformitate cu şi în baza contractului de schimb, convenit între părţi. Dacă se are în vedere doar HCL 297/2003, atunci facturile şi ordinele de compensare ar fi trebuit să se realizeze la valoarea de 16.409.863.785 lei. Compensarea creanţelor reciproce nu se poate face decât la nivelul creanţei celei mai mici. Ea nu poate crea aparenţa unei tranzacţii avantajoase. Singurul care poate oferi informaţii legate de crearea aparenţei unei tranzacţii avantajoase este raportul de schimb, respectiv măsura în care acesta a fost stabilit corect sau nu.”

La obiectivul stabilit de către Curte, “dacă valoarea de schimb de 17 mld lei menţionată în contractul de schimb este fundamentată sau nu, deoarece nu rezultă din prevederile contractuale şi nu există o aprobare a consiliului local care să precizeze valoarea de schimb”, experţii au statuat că “actul de schimb autentificat sub nr. 1831/11.06.2003 cuprinde prevederi referitoare la valoarea de 17 mld lei, ca fiind valoarea de schimb agreată de părţi, cu privire la înregistrarea în contabilitate şi în vederea calculului taxelor notariale. Prin HCL 297/2003, s-a însuşit raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul I.. S.M.T. (suprafaţă pe metru pătrat) şi s-a aprobat schimbul de terenuri, considerându-se echivalente, fără a se aproba diferenţe de plată în sarcina vreunei părţi (sulte). În acest context, dacă, conţinutul hotărârii s-ar fi preluat în integralitate, în cadrul contractului de schimb, valoarea terenurilor schimbate (vânzare/cumpărare simultană şi plata preţului prin compensare) ar fi trebuit să se realizeze la valoarea cea mai mică dintre cele 2 valori, adică la valoarea de 13.789.802.000 lei+tva. Aşa fiind, se apreciază că valoarea de schimb de 17 mld. lei menţionată în contractul de schimb, nu a fost expres aprobată de Consiliul Local.”

Curtea reţine deci, că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 297/2003 s-a însuşit raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul I.. S.M.T., deşi raportul de schimb şi sulta, au fost stabilite incorect, ca urmare a supraevaluării terenurilor inculpatului H..

Concluzia Curţii în privinţa vinovăţiei inculpatului S.M.T., are la bază statuările experţilor în sensul că „paguba poate să rezulte tocmai din raportul de schimb între cele două terenuri şi din valorile de piaţă stabilite de către evaluator”.

Or, atâta vreme cât prin raportul de evaluare, inculpatul S.M.T. a stabilit un raport de schimb greşit, alături de o valoare de piaţă eronată a terenurilor, rezultă clar intenţia sa de a-l favoriza pe inculpatul H., prin săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În sinteză, probele administrate nemijlocit în faţa Curţii, cât şi în faţa tribunalului, dovedesc fără dubiu, că inculpatul S.M.T., funcţionar în aparatul primăriei, fiind coleg şi prieten cu inculpatul H., şi cunoscând că acesta îşi vinde terenurile personale firmei B.R., reprezentant al firmei X., aceasta din urmă reprezentată de inculpatul S., care efectua demersuri pentru a realiza un schimb cu municipiul ..., pentru a dobândi terenul de pe str. C., cu nesocotirea incompatibilităţilor impuse de Legea nr. 161/2003, intrată în vigoare pe perioada realizării lucrărilor, cu intenţie, l-a ajutat şi favorizat pe inculpatul H., cu prilejul întocmirii rapoartelor de evaluare, prin stabilirea unor valori mai mari pentru terenurile acestuia, activitate derulată pentru a-i asigura aprobarea schimbului de terenuri în cadrul Consiliului Local.

În speţă, judicios s-a reţinut complicitatea la luare de mită, întrucât între cei trei inculpaţi a existat o adevărată „înţelegere infracţională”, reliefată indirect prin propria recunoaştere a inculpatului S.M.T., coroborată cu declaraţia martorului C.C. şi declaraţiile inculpatului S.B., din faza de urmărire penală.

Este evident că în momentul în care a acceptat să efectueze rapoartele de evaluare, tocmai pentru firma implicată în schimbul de terenuri cu Primăria ..., în timp ce el era angajatul Consiliului Local, reliefează existenţa interesului infracţional.

Era evident că dacă B.R. dorea o evaluare corectă, apela la un expert independent, din afara entităţii cu care efectua schimbul.

Mai mult, inculpatul S.M.T. afirmă către martorul C.C., că „inculpatul H. îi este prieten şi proprietarul terenurilor de pe str. T. şi S., condiţii în care este nevoit să efectueze evaluarea”. Susţine totodată mincinos, către martorul C. „că nu a primit nicio sumă de bani pentru evaluare”.

Ori, se naşte legitim întrebarea, raportat la apărarea inculpatului S.M.T.: dacă lucrarea era în mod real contractată de firma sa, în condiţii legale, cu respectarea dispoziţiilor ce stabileau incompatibilităţile, de a ce a ascuns aceste aspecte şefului său, căruia trebuia să-i comunice că rapoartele de evaluare se realizează în baza unui contract, legal încheiat, în schimbul lor, fiind plătit de firma beneficiară şi nicidecum să susţină că nu va primi nimic pentru munca prestată.

Ascunderea acestor aspecte, esenţiale, denotă nesinceritatea inculpatului S.M.T., în apărările din faţa Curţii.

Mai mult, faptul că a acceptat în luna aprilie 2003, să efectueze rapoarte de evaluare ale unor terenuri, ce urmau să facă obiectul unui schimb, dar la data realizării rapoartelor, terenurile nu erau încă în posesia proprietarului B.R., demonstrează că, fiind prieten şi coleg la Consiliul local cu inculpatul H., a aflat de planul infracţional intervenit între acesta şi inculpatul S., şi chiar dacă nu ştia suma exactă de care va beneficia inculpatul H., în urma tranzacţiei cu firma X., i-a dat acestuia ajutor, prin lucrările realizate, ceea ce nu exclude răspunderea sa penală pentru complicitate la luare de mită.

Pe de altă parte, inserarea în rapoartele de evaluare a unor date nereale, cu privire la suprafeţele de teren deţinute de B.R. la data schimbului şi atribuirea unor valori de piaţă superioare, terenurilor deţinute de inculpatul H., demonstrează intenţia infracţională a inculpatului S.M.T., de a-l favoriza pe acesta în realizarea schimbului de terenuri şi totodată obţinerea în scop personal a unor sume de bani.

Curtea reaminteşte că „existenţa infracţiunii de fals intelectual, nu este condiţionată de un anumit mobil determinat sau de un anumit scop urmărit de infractor, odată ce inculpatul şi-a dat seama că săvârşind fapta, alterează adevărul pe care actul trebuia să îl exprime şi a voit sau a acceptat acest rezultat, indiferent de considerentele ce l-au determinat să acţioneze”, cerinţe întrunite în speţa de faţă prin activitatea inculpatului S.M.T..

Falsurile săvârşite de inculpatul S.M.T. şi manoperele sale infracţionale sunt relevate prin concluziile experţilor evaluatori imobiliari, care statuează fără echivoc că „întrucât valorile stabilite de expertul S.M.T. sunt incorecte, raportul de schimb şi sulta au fost stabilite incorect”.

De asemenea, ca o concluzie generală, se arată că „preţurile stabilite prin rapoartele de evaluare sunt valori de utilizare, deci nu corespund cu preţurile de piaţă, de la data tranzacţiei.”

Mai mult, intenţia frauduloasă de subevaluare a terenului de pe str. C., rezultă din faptul că acesta a stabilit valori ale terenului în mod arbitrar, pe baza unor coeficienţi, care nu au nicio justificare a modului de calcul, încălcând dispoziţiile Buletinului CET nr. 46/1998. De asemenea, „metodologia prevăzuta prin HG 834/1991 evidenţiază o valoare de utilizare valabila numai pentru societăţile comerciale cu capital de stat, valoare care nu are nici o legătură cu valoarea de piaţa a terenurilor supuse schimbului.” În plus, valoarea de 94.080 lei utilizată de inculpatul S.M.T. este subevaluata fata de valoarea prevăzuta in buletinul CET nr. 46/1998. Mai mult, experţii au stabilit că „raportul de evaluare întocmit de S.M.T. si C. pentru terenul din strada C. la data de referinţa – luna mai 2003 - stabileşte o valoare de utilizare, valoare care nu are legătura cu valoarea de piaţa reală a terenului.

Nu în ultimul rând, Curtea reţine că în rapoartele de evaluare ale inculpatului S.M.T. s-a stabilit, chiar în condiţiile unor calcule eronate, necesitatea plăţii unei sulte.

Curtea reţine astfel că inculpatul S.M.T. a supraevaluat terenurile inculpatului H., stabilindu-le o valoare de piaţă de 14,22 euro/mp, în loc de 5,93 euro/mp, cât au învederat experţii, în prezenta speţă. Mai mult, şi concluzia experţilor, pe care Curtea o însuşeşte, este că “Raportul întocmit de S.M.T. evidenţiază o valoare de utilizare mai mare decât valoarea de piaţă estimată de specialişti, cu precizarea că cele două valori nu pot fi comparate”.

Intenţia, ţinând de latura subiectivă a infracţiunii, rezultă însă numai din materialitatea faptelor, iar elementele de fapt conţinute de probe se interpretează prin coroborare, analiză în cadrul căreia declaraţiile inculpaţilor, care sunt întotdeauna divizibile, pot servi la aflarea adevărului, în măsura în care converg, într-o cheie de interpretare ce ţine de silogismul logico-juridic, în mod credibil şi convingător, către ceea ce rezultă din ansamblul celorlalte probe administrate.

Ori, declaraţia inculpatului S.M.T., ca de altfel şi a celorlalţi inculpaţi, de nerecunoaştere a infracţiunilor imputate, este singulară, nefiind susţinută de vastul probatoriu scris, testimonial şi ştiinţific, ataşat cauzei, condiţii în care va fi înlăturată.

Deoarece complicitatea la infracţiunea de luare de mită a fost dovedită fără echivoc, iar în privinţa individualizării judiciare a pedepsei aplicate a fost admis apelul DNA, fiind majorat cuantumul sancţiunii şi schimbată modalitatea de executare a pedepsei, este evident că apare admisibil apelul inculpatului, doar cu privire la incidenţa art. 16 lit. f) CPP, rap. la art. 396 alin.(6) CPP pentru cea de-a doua infracţiune imputată prin actul de sesizare al instanţei.

Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului S.M.T. este fondat doar în privinţa încadrării juridice a infracţiunii de fals intelectual, deoarece de la data trimiterii în judecată şi până în prezent, articolul 17 din Legea nr. 78/2000, invocat în rechizitoriu a fost abrogat, de pct. 10 al art. 79 din Legea nr. 187/2012, sens în care în baza art. 421 pct. 2 lit.a) CPP, se va admite împotriva Sentinţei penale nr. 323 din 18 iunie 2012 a Tribunalului Maramureş, pe care o va desfiinţa în aceste limite, şi judecând:

În baza art. 16 lit. f) rap. la art. 396 alin.(6) CPP, va înceta procesul penal faţă de inculpatul S.M.T., pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 VCP cu referire la art. 254 alin.(1) VCP, cu art. 5 NCP, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 289 C.pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin.(1) CP.

Aşa fiind, Curtea constată , după efectuarea cercetării judecătoreşti, că nu se poate reţine existenţa unui caz de excludere a răspunderii penale, ori de inexistenţă a acestei răspunderi (art. 16, fost art. 10 alin.(1) lit. a)-e) C.pr.pen.), situaţia anterioară a inculpatului rămânând neschimbată, astfel că, efectele cauzei de înlăturare a răspunderii penale fiind câştigate speţei, se va menţine încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie, pentru infracţiunea de fals intelectual. Dat fiind faptul că instanţa a fost învestită numai cu apelul inculpatului – respectând principiul non reformatio in pejus, a examinat criticile acestuia pe fond, constatându-le, însă, ca fiind neîntemeiate.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei, inclusiv măsurile asigurătorii, ca efect al constatării vinovăţiei pentru faptele deduse judecăţii.

Întrucât toate probele ştiinţifice efectuate în apel au fost dispuse din oficiu de către instanţă, acestea vor fi suportate din sumele avansate de stat, în baza art. 272 alin.(1) C.proc.pen.

În baza art. 275 alin.(3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului. (...) (Judecător Delia Purice)