Curtea de Apel Cluj Decizii relevante
Fals intelectual. Complicitate la luare de mită. Elemente constitutive
Yüklə 1,47 Mb.
|
15.Fals intelectual. Complicitate la luare de mită. Elemente constitutiveCurtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Decizia penală nr. 753/A din 27 mai 2015Tribunalul Maramureş, prin Sentinţa penală nr. 323 din 18 iunie 2012, i-a condamnat pe inculpaţii: (…) 3) În temeiul art. 26 C.pen. raportat la art. 254 alin. 1 C.pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a C.pen. raportat la art. 76 alin. 1 lit. d şi alin. 3 C.pen., a condamnat pe inculpatul S.M.T.,, la 1 an închisoare, pt. complicitate la infracţiunea de luare de mită. În temeiul art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani. În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen. a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. g C.pr.pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul S.M.T., pt. săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C.pen., cu aplicarea art. 17 lit. c din Legea 78/2000, cu referire la art. 254 alin. 1 C.pen. În temeiul art. 118 lit. d C.pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1666 lei. În temeiul art. 353 C.pr.pen. a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, instituită prin ordonanţa nr. 208/P/2006 din data de 25.06.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie. În temeiul art. 348 C.pr.pen. a desfiinţat în întregime rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul S.M.T. privind terenurile situate în ..., str. C. şi str. T., aflate la filele 351 şi respectiv, 384 din dosarul de urmărire penală, vol. VI. (…)
În ceea ce priveşte infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.M.T., instanţa reţine următoarele: Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că subsecvent întâlnirii din luna martie 2003 dintre inculpaţii H.I. şi S.B., acesta din urmă i-a solicitat inculpatului S.M.T. să întocmească rapoarte de evaluare pentru terenurile ce urmau a forma obiectul contractului de schimb. (…) în raport de situaţia de fapt expusă, instanţa reţine că fapta inculpatului S.M.T. constând în aceea că, având cunoştinţă de activităţile infracţionale întreprinse de inculpatul H.I., cu intenţie, i-a acordat acestuia ajutor prin întocmirea unor rapoarte de evaluare a unor terenuri în care a menţionat valori nereale ale acestora pentru a facilita obţinerea de către inculpatul menţionat a unor avantaje patrimoniale necuvenite, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C.pen. raportat la art. 254 alin. 1 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. (…) În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C.pen. cu aplicarea art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. 1 C.pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.M.T., instanţa reţine că limitele de pedeapsă sunt de la 6 luni la 5 ani închisoare. În conformitate cu dispoziţiile art. 122 lit. d C.pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, iar ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 124 C.pen. privind prescripţia specială, termenul este de 7 ani şi 6 luni. În consecinţă, având în vedere că fapta de care este acuzat inculpatul a fost săvârşită în cursul lunii mai 2003 şi în considerarea notei şedinţei Secţiei penale din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 04.07.2011, instanţa reţine că termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni s-a împlinit în luna august 2011, în cauză s-a dispus încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. b C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. g C.pr.pen. (…)
Prin motivele scrise şi orale, procurorii DNA au criticat sentinţa Tribunalului pentru netemeinicie, în privinţa inculpaţilor H.I. şi S.M.T.. (…) Referitor la inculpatul S.M.T., procurorii DNA au solicitat ca pentru complicitatea la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 26 cp, rap. la art. 254 alin.(1) cp şi rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea să dispună executarea pedepsei în regim de detenţie şi înlăturarea circumstanţelor atenuante, întrucât planul pus la cale de către inculpaţii H.I. şi S.B., nu putea fi dus la îndeplinire fără participarea inculpatului S.M.T.. Acesta, prin poziţia pe care o ocupa în cadrul Primăriei ..., în calitate de consilier superior la Serviciul SPAPLU, a făcut ca solicitarea schimbului de terenuri să treacă într-un mod mai facil prin comisia de urbanism, prin întocmirea acelui raport de evaluare, la comanda inculpatului S.B. şi la presiunile inculpatului H.I.. Chiar dacă solicitarea de întocmire a raportului de evaluare a fost formulată de inculpatul S.B., este de remarcat faptul că, inculpatul H.I. a fost implicat direct în urgentarea procedurii de întocmire a acestuia, aspect recunoscut chiar de inculpatul S.M.T., personal. (…) Prin motivele scrise şi orale, inculpatul S.M.T. a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei Tribunalului Maramureş şi achitarea sa în baza art. 16 lit. a) C.proc.pen., de sub învinuirea comiterii ambelor infracţiuni imputate prin rechizitoriul Parchetului. De asemenea, arată că îşi menţine solicitarea întemeiată pe dispoziţiile art. 18 C.proc.pen. de continuare a procesului penal cu privire la infracţiunea de fals intelectual pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, urmare a intervenirii prescripţiei şi, potrivit art. 422 C.proc.pen. raportat la 404 alin. 4 lit. c şi d C.proc.pen., cere înlăturarea măsurii confiscării sumei de 1.666 lei, revocarea măsurii sechestrului dispuse de către instanţa de fond asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului – apelant S.T. şi înlăturarea dispoziţiei de obligare a inculpatului – apelant la plata cheltuielilor judiciare, considerând că acestea trebuie să rămână în sarcina statului. Apreciază că sentinţa apelată este netemeinică şi nelegală, insuficient motivată şi că se raportează la o stare de fapt conturată artificial şi distorsionat faţă de starea de fapt reală, având la bază un material probatoriu instrumentat şi interpretat în mod deficitar. (…)
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: (…)
În prima instanţă, în faţa Tribunalului, inculpatul S.M.T. a achiesat să dea declaraţie prin care a negat săvârşirea faptelor imputate prin rechizitoriul Parchetului. Astfel, în declaraţia sa din 5 iunie 2012 din faţa tribunalului, inculpatul S.M.T. arată că a aflat de la inculpatul S.B. că raportul de evaluare a terenurilor era necesar pentru efectuarea unui schimb şi a susţinut că acesta a fost întocmit corect, cu atât mai mult cu cât a luat la cunoştinţă că imobilele de pe str. T. şi S. erau ale inculpatului H.I. la mult timp după ce Consiliul Local a aprobat schimbul de terenuri. În faza de urmărire penală, inculpatul S.M.T. relevă că „a aflat că H.I. este proprietar al terenurilor cu ocazia întâlnirii de la hotelul R., întâlnire ce avut loc în cursul lunii aprilie 2003.” În apel, cu acordul său, inculpatul S.M.T. (fila 301) a fost ascultat la 17 mai 2013, acesta nerecunoscând săvârşirea infracţiunilor, cu aceleaşi motivaţii care au fost relevate şi în faţa Tribunalului Maramureş, susţinând că faptele nu există. Astfel, în faţa Curţii, inculpatul prin declaraţia de la fila 301 a afirmat că „în luna aprilie 2003 a fost contactat telefonic de inculpatul S., care i-a spus că este reprezentantul firmei X., şi care l-a rugat să întocmească un raport de evaluare care să vizeze schimbul a două terenuri. În urma telefonului şi-au dat întâlnire în atelierul de proiectare al martorului D.. Precizează că nu cunoştea împrejurarea că terenurile pe care le va cumpăra firma X. aparţin inculpatului H.. Precizează că a aflat că terenurile care au făcut obiectul schimbului, au aparţinut inculpatului H. la o distanţă considerabilă de data de 26 mai 2003. Pentru întocmirea rapoartelor de evaluare solicitate de inculpatul S., la 17 aprilie 2003 a încheiat un contract între firma sa SC S. SRL şi firma X. primind conform contractului suma de 1666 lei, ce au intrat în contul societăţii sale. Nu corespunde realităţii că în perioada întocmirii rapoartelor de evaluare să fi fost contactat de către inculpatul H. şi nici nu a discutat cu el, despre schiţele de dezmembrare ale terenului. Susţine că nici inculpatul S. nu l-a căutat pe durata redactării rapoartelor de evaluare. Afirmă că la 15 mai 2003, s-a întâlnit cu inculpatul S. care i-a achitat banii în numerar, conform chitanţelor, predând rapoartele de evaluare. Înainte de şedinţa consiliului local din 26 mai 2003, precizează că inculpatul S. i-a cerut să suplimenteze raportul de evaluare, în sensul că pe lângă suprafaţa de 26.000 mp şi cu o altă suprafaţă, care în final să totalizeze 32.000 mp, susţinând că Consiliul local nu aprobă schimbul decât în raport de 1 la 3. Apelantul susţine că în rapoartele de evaluare întocmite de el, a propus un raport de schimb de 1 la 2,37, fără nicio sultă, ulterior însă Consiliul local a decis un raport de schimb de 1 la 3. În luna iunie 2003 recunoaşte că martorul C.C. i-a atras atenţia că apărut Legea nr. 161/2003 şi că nu mai are voie să întocmească în afara serviciului alte activităţi, care să intre în conflict de interese cu meseria lui de bază. Învederează că nu corespunde realităţii că i-ar fi spus martorului C., că a întocmit rapoartele de evaluare la rugămintea inculpatului H. şi nici că acesta îi este prieten, neafirmând niciodată că ar fi avut cunoştinţă despre faptul că terenurile de pe strada T. şi S. ar fi aparţinut inculpatului H.. Susţine că, aplicând coeficientul de piaţă al bonităţii, a ajuns la concluzia că terenul lui H. este mai valoros decât cel de pe strada C.. Precizează că inculpatul S. nu i-a spus că rapoartele de evaluare vor fi însuşite de Consiliul local, beneficiarul acestora fiind X..... Mai mult, precizează că în contractul din 17 aprilie 2003 dintre SC S.M.T. şi SC X. era prevăzută o clauză de nepublicare a conţinutului contractului, inserată fiind şi în raportul de evaluare. Afirmă că rapoartele de evaluare le-a predat inculpatului S.. Susţine că în anul 2003 Legea nr. 215/2001 nu condiţiona aprobarea schimbului de terenuri de existenţa unor rapoarte de evaluare a acestora. ” Precizează că schiţele topografice privind terenurile care au fost schimbate de către B.R. cu Primăria ... nu au fost primite de la inculpatul S.. Afirmă că a predat rapoartele de evaluare inculpatului S. la 15 mai 2003. Recunoaşte că în concret nu a verificat extrasul CF din care să rezulte situaţia juridică a terenurilor cu privire la care a făcut acea explicaţie că sunt libere de orice sarcini. Învederează că nu a falsificat rapoartele de evaluare, deoarece data înscrisă în ele şi când au fost predate inculpatului S. este de 15 mai 2003, dar înainte de şedinţa Consiliului local a întregit suprafaţa la 32.000 mp, dar nu a mai modificat data când le-a întocmit pentru prima dată, rămânând tot aceea de 15 mai 2003. Susţine că nu a întocmit nici un proces-verbal care să ateste că a predat rapoartele de evaluare inculpatului S..” A solicitat prin apărătorul ales, administrarea de probe noi, respectiv audierea martorului A.V.A., persoană prezentă în biroul inculpatului H., când inculpatul S.M.T. a purtat discuţii cu acesta, despre identificarea terenurilor din perspectivă topografică. (…)
În cauză, se constată, însă, că în faţa Curţii de Apel, la 17 mai 2013, inculpatul a formulat o cerere expresă de continuare a procesului penal, condiţii în care magistraţii au administrat probe testimoniale şi ştiinţifice, stabilind fără dubiu implicarea apelantului în activitatea infracţională ce i s-a imputat. Astfel, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului S.M.T., din faţa Curţii (fila 301), din 17 mai 2013, în cursul lunii aprilie a anului 2003, acesta a fost contactat telefonic de inc. S.B., care s-a recomandat în calitate de reprezentant al firmei X.. Încă de la început, inculpatul S.B. i-a cerut lui S.M.T. să-i întocmească un raport de evaluare pentru un schimb de terenuri. Discuţia a avut loc la sediul unui atelier de proiectare, unde urmau a fi întocmite şi schiţele terenurilor. În această perioadă, inculpatul S.M.T. era angajat al Primăriei ..., în calitate de consilier superior la Serviciul SPAPLU. Curtea observă, că în luna aprilie 2003, SC B.R. nici măcar nu cumpărase de la familia H., terenurile din strada T. şi S., dar ideea schimbului era evident că va fi pusă în aplicare, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului S.M.T.. Prin această depoziţie, inculpatul S.M.T. confirmă pe deplin şi fără dubiu, că întâlnirea şi înţelegerea infracţională dintre inculpaţii H. şi S. a avut loc, la finele lunii martie 2003. Apare, astfel, evident, că în urma înţelegerii ilicite dintre aceştia, din luna martie 2003, privind cumpărarea la preţ supraevaluat, a terenurilor aparţinând inculpatului H., urmată apoi de schimbarea lor cu cel al Primăriei ... – situat pe str. C., cu ajutorul dat, în calitate de consilier, al inculpatului H., în validarea schimbului, inculpatul S. i-a solicitat în luna aprilie 2003, inculpatului S.M.T., să întocmească un raport de evaluare care să confirme preţul convenit de ei, de 550.000 euro, şi care să stea la baza unui schimb de terenuri cu Municipiul .... Pe de altă parte, Curtea având în vedere data documentelor trimise la Primăria ... de către X. (cererea de cumpărare), precum şi data hotărârilor de consiliu local, este indubitabil că discuţia dintre cei trei inculpaţi, cu privire la raportul de evaluare, ce trebuia întocmit, în vederea schimbului de terenuri, a avut loc în luna aprilie 2003, potrivit recunoaşterii inculpaţilor S. şi S.M.T., când B.R. nu avea în proprietate, nici un teren în ..., lipsind astfel, chiar „obiectul material” al schimbului. Curtea reţine că la 19 aprilie 2003 a intrat în vigoare Legea nr. 161/2003, care interzicea funcţionarilor publici, prestarea remunerată a unor astfel de servicii, dar cu toate acestea, inculpatul S.M.T. nu a renunţat la efectuarea rapoartelor de evaluare. Chiar dacă, actul normativ nu era în vigoare la data când inculpatul S.M.T. şi-a luat obligaţia de a efectua rapoartele de evaluare, acesta producându-şi efectele pentru viitor, începând cu 19 aprilie 2003, activitatea ilicită a inculpatului S.M.T., intră sub incidenţa sa, deoarece ea s-a finalizat la mijlocul lunii mai 2003. Sunt relevante în dovedirea vinovăţiei inculpatului S.M.T., propriile susţineri şi recunoaşteri, făcute fără a fi constrâns în faza de urmărire penală. Astfel, inculpatul S.M.T. în declaraţia de la fila 88, vol III u.p. învederează că „raportul de evaluare a fost înmânat de către el direct inculpatului S.B..” Mai mult, inculpatul S.M.T. arată că, în timp ce lucra la raport, a fost chemat de către H.I. în biroul său, de la hotel „R." din ... şi presat să întocmească documentul mai repede, acesta din urmă interesându-se de schiţele topografice, aspecte ce dovedesc că S.M.T. cunoştea faptul că inculpatul H.I. îi vindea inculpatului S.B. terenurile de pe str. T. şi S., iar acesta din urmă efectua demersuri pentru a realiza un schimb cu Municipiul ..., pentru a obţine terenul de pe str. C.. Precizează, în aceeaşi declaraţie, inculpatul S.M.T., că tot atunci, el a avut mai multe întâlniri şi cu inculpatul S., care insista să termine raportul „cât mai repede, întrucât proiectul urmează să intre în şedinţa Consiliului Local în luna mai 2003.” În faza de urmărire penală, inculpatul S.M.T. afirmă textual că „am aflat că H.I. este proprietar al terenurilor, cu ocazia întâlnirii de la Hotelul R., - întâlnire ce a avut loc în cursul lunii aprilie a anului 2003”. Recunoaşterea inculpatului S.M.T., din faza de urmărire penală, se coroborează perfect cu declaraţia martorei B.R., din faza de urmărire penală, care a învederat că solicitantul S.B. era „grăbit” să se realizeze investiţia. Vinovăţia inculpatului S.M.T. în săvârşirea faptelor imputate, rezultă şi din declaraţia martorului C.C., din faza de urmărire penală, care reproşându-i că îşi încalcă atribuţiile întocmind un raport la comanda unei firme private, inculpatul S.M.T. i-a răspuns că „H.I. îi este prieten, el fiind şi proprietarul terenurilor situate în str. T. şi S., după care a susţinut, în mod mincinos, că nu a primit nicio sumă de bani în schimbul efectuării raportului”. În aceste condiţii, susţinerile inculpatului S.M.T., din declaraţia din faţa Curţii, în sensul că nu ştia că terenurile ce vor fi cumpărate de inculpatul S. aparţin inculpatului H., aspect aflat la 26 mai 2003, sunt neveridice, şi vor fi înlăturate, revenirile asupra recunoaşterilor din faza de urmărire penală, nefiind justificate cu nimic. De asemenea, faţă de recunoaşterea benevolă şi a detaliilor oferite în faza de urmărire penală, în care atestă că a fost contactat de inculpaţii S. şi H., în perioada întocmirii rapoartelor de evaluare, şi că i-ar fi spus lui C.C. că le-a întocmit la rugămintea lui H.I., cu care este prieten, revenirea din faţa Curţii şi negarea acestor aspecte, fără vreo explicaţie plauzibilă, a acestei atitudini procesuale, justifică pe deplin concluzia nesincerităţii apelantului, cu consecinţa înlăturării acestor susţineri. Probele scrise ale dosarului şi chiar susţinerile inculpatului S.M.T., relevă că acesta, la 15 mai 2003, a predat rapoartele de evaluare, inculpatului S., primind drept plată, aşa cum arată în faza de urmărire penală „suma de 20.000.000 ROL prin bancă” (fila 87, vol. III). În faţa Curţii, afirmă textual că inculpatul S. i-a achitat în numerar, suma de 1660 lei, pentru care i-a eliberat chitanţă, în schimbul rapoartelor de evaluare predate. În fapt, Curtea reţine că, aşa cum rezultă din documentele puse la dispoziţie chiar de inculpatul S.M.T., plata pentru activitatea de evaluare prestată s-a făcut în numerar de către inculpatul S.B., în două tranşe, în sumă de 1666 lei. Este important de relevat, că cele două tranşe în care a primit banii, au fost fiecare, a doua zi după depunerea raportului (16 mai 2003) şi respectiv după şedinţa Consiliului Local din 26 mai 2003, bani proveniţi în numerar, de la inculpatul S.. Curtea reţine, din actele dosarului, că nici ziua de 15 mai 2003, nu a fost fixată întâmplător, de către inculpatul S., deoarece peste o perioadă scurtă, urma să aibă loc, şedinţa comisiilor de specialitate, în comisia de urbanism, fiind membru, inculpatul H.. Falsul intelectual comis de inculpatul S.M.T. este relevat de conţinutul rapoartelor de evaluare. În ordine cronologică, Curtea reţine că activitatea ilicită în care a fost implicat inculpatul S.M.T., s-a derulat astfel: La 22.05.2003, la Serviciul administrarea patrimoniului local şi utilităţi, S.C. X. ... S.R.L., prin adresa datată cu 16.05.2003 (înregistrată la Serviciul de Administrare a Patrimoniului Local şi Utilităţi sub nr.3207/12.05.2003) a solicitat aprobarea schimbului de teren, conform documentaţiei de urbanism şi documentaţiei de evaluare (vol.VI, fila 370). La 26.05.2003, prin H.C.L. nr.267 s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu pentru construirea X., planul fiind întocmit de S.C. M.U. S.R.L., firma lui D. A. (vol.VI, fila 299). În aceeaşi zi, prin H.C.L. nr.297 s-au aprobat rapoartele de evaluare întocmite şi depuse de inculpatul S.M.T. , atât pentru terenurile din străzile T. şi S., cât şi pentru terenul de 10.895 mp, proprietatea privată a Primăriei .... Totodată, s-a aprobat schimbul de terenuri între S.C. B.R. şi Primăria Municipiului .... Curtea reţine, conform probelor scrise şi testimoniale ale dosarului, că la 26 mai 2003, B.R. avea în proprietate numai 26.257 mp şi nu 32.734 mp, cum apare în H.C.L. Suprafaţa diferenţă de teren, până la 32.734 mp urma să fie dobândită de B.R. abia la 28.05.2003, când la Biroul Notarului Public C.N., sub nr.1635, s-a autentificat actul adiţional, la contractul de vânzare-cumpărare nr.1474 din 16.05.2003. Conform acestui document, H. P.A. şi H. A., prin mandatarii H.I. şi H. S., transmit către S.C. B.R., în considerarea preţului iniţial plătit şi un teren în suprafaţă de 6.477 mp, rezultat ca urmare a parcelării suprafeţei de 14.477 mp, fapt materializat în actul de parcelare autentificat sub nr. 1636/28.05.2003, la acelaşi birou notarial. Curtea reţine că explicaţia acestui fapt, rezidă în existenţa unei ipoteci asupra acestei suprafeţe de teren, în favoarea Băncii …. Astfel, rezultă că inculpatul S.M.T. a prezentat în rapoartele de evaluare, date nereale: respectiv, că terenul era în proprietatea B.R. integral, la data schimbului, iar pe de altă parte, ipoteca existentă diminua valoarea terenului. Actele dosarului relevă că o suprafaţă de 6.477 mp din terenul de pe str. T. şi S. era ipotecată la data întocmirii raportului, de către familia H., pentru garantarea unui credit. Falsurile săvârşite de inculpatul S.M.T., sunt puse în evidenţă, chiar prin declaraţia secretarei municipiului ..., din faza de urmărire penală, B.R., ce relatează că „a fost indusă în eroare legat de situaţia juridică a suprafeţei de 6.477 mp, întrucât, atât din schiţa de dezmembrare, cât şi din raportul de evaluare, rezulta că aceasta era proprietatea S.C. B.R..” Mai mult, în rapoartele de evaluare, inculpatul S.M.T. atestă nereal că „terenul este liber de sarcini” (suprafaţa totală de 32.734 mp). Actele scrise ale dosarului, relevă că terenul intabulat în CF 118116 cu nr. topo 2747/17/12/15/1 are un număr parcelar inexistent la 15 mai 2003, dezmembrarea acestuia şi atribuirea numărului topo sus-menţionat având loc la data de 28.05.2003, iar raportul a fost depus la 15.05.2003, inculpatul S.M.T. neavând de unde să ştie, ce număr urma să primească parcela, la 13 zile după depunerea documentului. În faza de urmărire penală, inculpatul S.M.T. nu a oferit nicio explicaţie legat de acest aspect (vol.III, fila 89), arătând doar că pe el „nu-l interesa succesiunea transmiterii dreptului de proprietate", iar în faţa Curţii, nu a menţionat nici un fel de apărări, cu privire la aceste învinuiri de fals. Curtea reţine că, indicarea unui număr parcelar ce nu exista la 15 mai 2003, arată fără echivoc, că asupra rapoartelor de evaluare, inculpatul S.M.T. a făcut menţiuni, ulterior datei de 28 mai 2003. Faptul că raportul de evaluare a fost lipsit de obiectivitate, este demonstrat de menţiunile nereale cuprinse în acesta, el fiind întocmit, aşa cum rezultă din probele testimoniale şi scrise ale cauzei, în baza dispoziţiilor şi indicaţiilor date de inculpaţii S. şi H., care, aşa cum relevă inculpatul S.M.T., în faza de urmărire penală „l-au contactat personal”. Mai mult, în faţa Curţii, inculpatul S.M.T. afirmă „nu am întocmit nici un proces-verbal care să ateste că am predat rapoartele de evaluare, inculpatului S., predarea având loc la ....” De altfel, Curtea reţine că dacă inculpatul susţine că a făcut un raport de evaluare corect, acesta nu avea cum să nu cunoască, din studierea documentelor cadastrale, şirul dobânditorilor succesivi. Rezultă astfel, din actele dosarului, că raportul de evaluare trebuia să disimuleze mita, într-o tranzacţie corectă. Curtea reţine că în condiţiile în care inculpatul S.M.T. cunoştea că firma X., prin S.B., urmează să cumpere de la inculpatul H. terenuri, care apoi să fie schimbate cu cele ale Primăriei ..., acesta a procedat la stabilirea unor valori mai mari decât cele reale, pentru terenurile aparţinând inculpatului H.I., într-o manieră menită să asigure aprobarea schimbului în cadrul Consiliului Local. În concret, inculpatul S.M.T. a stabilit o valoare de 465.573 Euro pentru terenurile situate pe str. T. şi str. S., deşi conform raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert B.Z., acestea aveau o valoare reală de 400.545 Euro. Deşi argumentată şi justificată de către apelant, prin aplicarea unor coeficienţi tehnici de specialitate, stabilirea în mod nereal a valorii menţionate a fost de natură să sprijine activitatea infracţională a inculpatului H.I. şi să asigure obţinerea hotărârii de aprobare a schimbului de terenuri. Reiese, din aceleaşi probe, că, echivalarea celor două terenuri, s-a făcut de către inculpatul S.M.T., tot pentru urgentarea schimbului, el propunând un raport de schimb de 1 la 2,37, cu sultă, ulterior însă, consiliul local a decis un raport de schimb de 1 la 3 , în favoarea municipiului ..., respectiv în schimbul unui metru pătrat cedat la B.R., municipiul urma să primească 3 mp. Practic, Consiliul local, prin Hotărârea 297, „a aprobat raportul de evaluare efectuat de S.M.T.”. În sinteză, Curtea reţine că „la data adoptării HCL nr. 297, consilierii locali au aprobat efectuarea unui schimb de terenuri, în condiţiile în care copermutantul, nu era proprietar al întregii suprafeţe de teren. La data de 26 mai 2003, B.R. avea în proprietate 26.257 mp, diferenţa obţinând-o la 28 mai 2003. Nu în ultimul rând, Curtea reţine că inculpatul S.M.T., fiind presat şi grăbit – de inculpaţii S. şi H. la întocmirea rapoartelor de evaluare, până la 26 mai 2003, aspect ce rezultă din declaraţia inculpatului S.M.T. din faza de urmărire penală, acesta a omis amănuntul că, data raportului este 15 mai 2003, iar transmiterea dreptului de proprietate, s-a făcut în două etape, la 16 mai 2003 şi 28 mai 2003. Mai mult, Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art.150 alin.2 din Cp., raportul de evaluare datat 15.05.2003, aparţine Consiliului Local ..., întrucât, real sau nu, depus sau nu la mapa consilierilor, a stat la baza emiterii hotărârii de Consiliu Local. Astfel, în referatul întocmit de SPAPLU se invocă acest raport, iar denumirea hotărârii de Consiliu Local este „de aprobare a raportului de evaluare". Rezultă că raportul s-a întocmit la comanda unei entităţi de drept privat, devenind apoi al instituţiei de drept public, Consiliul Local .... În concluzie, Curtea reţine că raportul de evaluare a inculpatului S.M.T., a condus la denaturarea valorii terenului inculpatului H., iar pe de altă parte, a fost aprobat, fără a avea anexate, actele de proprietate ale SC B.R. SRL. În sinteză, la 15 mai 2003, inculpatul S.M.T. i-a predat inculpatului S.B. rapoartele de evaluare a terenurilor situate în ..., str. T. şi respectiv, str. C. (f. 351, 384, vol. VI dosar urmărire penală). Potrivit acestora, terenul situat pe str. C. şi înscris în CF 8460 ... nr. topo 2708/1060 şi CF 10307 ... nr. topo 2693/29/39/7, în suprafaţă de 10.895 mp avea la data de 15.05.2003 o valoare de 13,79 miliarde ROL, respectiv 367.356 Euro şi 33,72 Euro/mp. Totodată, terenul situat între străzile S. şi T., în suprafaţă de 32.734 mp, identificat în CF 13040 ... nr. topo 2747/17/12/14; 2747/17/12/15/1 şi 2747/17/12/16 avea la aceeaşi dată o valoare de 17,477 miliarde ROL, respectiv 465.573 Euro şi 14,22 Euro/mp. Conform menţiunilor cuprinse în raport, pentru stabilirea valorii de piaţă, inculpatul S.M.T. a folosit două metode de evaluare, cea a experţilor tehnici prevăzută de H.G. nr. 834/1991 şi cea a comparaţiei prin bonitare (f. 357, vol. VI dosar urmărire penală). Curtea reţine că din declaraţiile martorilor C.C. şi I.M., ambii funcţionari în cadrul SPAPLU, din subordinea Consiliului Local ... a rezultat că documentaţia depusă de firma X. conţinea şi rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul S.M.T. (f. 135, 148, vol. VI dosar urmărire penală). Martorul C.C. a precizat că nu a fost de acord cu două rapoarte consecutive, întocmite de martora I.M., prin care se aviza favorabil schimbul, întrucât a apreciat că acesta era în dezavantajul Municipiului ..., iar terenul respectiv putea fi vândut, fără a fi nevoie de schimb. Martora I.M. a declarat că martorul C.C. i-a solicitat să întocmească raportul, privind cererea de schimb a terenurilor, în regim de urgenţă şi i-a spus să prezinte situaţia concretă, fără a propune efectuarea schimbului şi nici raportul de schimb (f. 149, vol. VI dosar urmărire penală). Audiaţi la Tribunalul Maramureş şi în faţa Curţii, ambii martori şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală. În faţa Curţii, cu privire la acest aspect, inculpatul S.M.T. a relevat că „în rapoartele de evaluare întocmite de mine, am propus un raport de schimb de 1 la 2,37, fără nicio sultă, ulterior însă Consiliul Local a decis un raport de schimb de 1 la 3.” Susţinerile inculpatului S.M.T. din faţa Curţii au fost confirmate prin declaraţiile martorilor, ascultaţi nemijlocit de către instanţa de apel: B.R., C.C. şi S.R., care au relevat că raportul de schimb iniţial a fost apreciat ca fiind prea redus, în considerarea faptului că terenul ce era oferit la schimb de S.C. B.R. S.R.L. urma să fie retrocedat în baza Legii 18/1991. Referitor la critica invocată de inculpatul S.M.T. în privinţa nereţinerii validităţii contractului încheiat sub nr. 10 la 17.04.2003, între SC S.M.T. şi SC X.... SRL, ca şi părţi contractante – persoane juridice – şi nu între persoane fizice şi a neanalizării efectelor acestuia, Curtea reţine următoarele: faptul că inculpatul S.M.T. a întocmit rapoartele de evaluare, formal, în numele SC S.M.T., care ar fi avut încheiat contract cu firma X., în acest sens, nu exclude vinovăţia sa în comiterea infracţiunii de fals intelectual, deoarece, fiind unic acţionar şi administrator al acesteia, faptele sale sunt faptele persoanei juridice însăşi, neprezentând relevanţă, că inculpatul S. nu a semnat din partea firmei X., contractul cu acesta, ci şeful său, W.A.. Inculpatul S. era mandatat de firma X. să-i reprezinte interesele, încă din 7 mai 2003. Nu s-a pus problema antrenării răspunderii penale a persoanei juridice SC S. SRL, câtă vreme, falsul intelectual nu a fost comis în exercitarea obiectului de activitate al firmei. De aceea, s-a apreciat că în speţă, este operantă răspunderea penală a persoanei fizice S.M.T., aceasta pentru că o condiţie esenţială pentru angajarea răspunderii penale a persoanei juridice se referă la comiterea infracţiunii în realizarea obiectului de activitate al acesteia, de unde rezultă că fapta este direct legată de activităţile care conduc la realizarea obiectului social al entităţii în cauză, ori de politica generală a acesteia. Mai mult, rapoartele de evaluare au fost întocmite de către inculpatul S.M.T. în calitate de expert şi nicidecum de asociat şi administrator al persoanei juridice, de aceea s-a dat eficienţă răspunderii penale a persoanei fizice. Aşa fiind, Curtea apreciază că rapoartele de evaluare au fost executate în speţă de către inculpatul S.M.T., ca persoană fizică – expert – şi nicidecum, în calitate de asociat şi administrator al persoanei juridice SC S. SRL, considerente în baza cărora, nu va fi avut în vedere, în cuprinsul materialului probator, contractul nr. 10 din 17 aprilie 2003, încheiat între firma inculpatului şi firma X.. Mai mult, sumele reprezentând contravaloarea rapoartelor de evaluare, au fost remise direct inculpatului S.M.T., în numerar, de către inculpatul S., în două tranşe, ceea ce justifică concluzia că a fost vizat patrimoniul persoanei fizice S.M.T. şi nicidecum cel al persoanei juridice, aspecte relevate chiar prin declaraţia inculpatului S.M.T. din faza de urmărire penală. Pe cale de consecinţă, este legală confiscarea sumei de 1.666 lei, de la inculpatul S.M.T., aceasta provenind din comiterea unei infracţiuni. Contractul dintre SC S.M.T. şi X. a fost redactat formal, pentru a masca incompatibilitatea în care se afla inculpatul S.M.T., după data de 19.04.2003, când a intrat în vigoare Legea nr. 161/2003. De asemenea, în mod judicios Tribunalul Maramureş a reţinut, alături de Curte, că rapoartele de evaluare au fost comandate de inculpatul S.. Chiar dacă, potrivit clauzelor contractuale, lucrarea este comandată de SC X. ... SRL, prin reprezentant legal A.W., care şi semnează convenţia, nu trebuie omisă împrejurarea, esenţială, că la 7 mai 2003, firma X. l-a mandatat cu puteri depline pe inculpatul S., să-i reprezinte interesele şi să acţioneze în numele său, pentru dobândirea terenului de pe strada C. din ..., sens în care avea îndrituirea legală să solicite orice acte şi să îndeplinească orice activitate subsumată acestui scop. Vinovăţia inculpatului S.M.T. în săvârşirea faptelor deduse judecăţii, rezultă fără dubiu, din propria recunoaştere a acestuia în faza de urmărire penală, unde afirmă textual „am aflat că H. este proprietar al terenurilor, cu ocazia întâlnirii de la hotelul R., întâlnire ce a avut loc în luna aprilie 2003.” De asemenea, la apostrofarea de către şeful său C.C., în sensul de a opta pentru refuzul efectuării rapoartelor de evaluare, prin prisma incompatibilităţilor impuse prin Legea nr. 161/2003, inculpatul S.M.T. i-a replicat că „a făcut evaluarea pentru că H. îi este prieten, acesta din urmă fiind şi proprietarul terenurilor situate în str. T. şi S.”. Mai mult, a afirmat mincinos, fată de C.C. că „nu a primit nicio sumă de bani, în schimbul raportului.” (vol. II, fila136-138 u.p.) De asemenea, în declaraţia de la fila 88 vol. III up, inculpatul S.M.T. recunoaşte că „în timp ce lucra la raport, a fost chemat de către H. în biroul său, de la hotelul R. din ... şi presat să întocmească documentul mai repede, acesta din urmă interesându-se de schiţele topografice. ” În faţa Curţii , a fost audiat, în apărarea inculpatului S.M.T., martorul A.V.A., fila 46 vol. II Curte, care învederează că inculpatul H. s-a întâlnit cu S.M.T., în biroul inculpatului H. de la Hotelul R. , dar în prezenţa lui, martorul nu-şi aduce aminte şi nu crede că S.M.T. a purtat vreo discuţie legată de lucrarea topografică. Martorul arată că în prezenţa lui, cei doi inculpaţi nu au discutat despre evaluarea terenurilor, dar Curtea reţine că acest fapt nu exclude existenţa vreunei discuţii anterioare sau posterioare întâlnirii între toţi trei. În aceeaşi declaraţie, inculpatul S.M.T. precizează că „în timpul redactării rapoartelor de evaluare, a fost contactat şi de inculpatul S., care „insista să termine raportul cât mai repede, întrucât proiectul urmează să intre în şedinţa consiliului local în luna mai 2003”. Coroborând susţinerile şi recunoaşterile inculpatului S.M.T., cu cele ale inculpatului S.B., şi cu cele ale martorilor B.R., C.C., I.M., din toate fazele procesului penal, rezultă fără echivoc că, fiind coleg de serviciu şi prieten cu inculpatul H., a aflat în luna aprilie 2003, în primul rând că inculpatul S. reprezenta interesele firmei X. şi că intenţiona să realizeze un schimb de terenuri cu municipiul .... Din întâlnirea, din luna aprilie 2003, de la hotelul R., avută şi cu inculpatul H., unde au discutat despre schiţele de dezmembrare ale terenurilor, este evident că inculpatul S.M.T. cunoştea faptul că inculpatul H. îi vindea inculpatului S., terenurile de pe str. T. şi S., iar acesta din urmă efectua demersuri pentru a realiza un schimb cu municipiul ..., pentru a obţine terenul de pe str. C.. În aceste condiţii, efectuarea unor rapoarte de evaluare, care să confirme preţul stabilit de inculpaţii H. şi S., ca fiind cel real, al valorii terenurilor înstrăinate de familia H. către firma X., inculpatul S.M.T. i-a dat un dublu ajutor, inculpatului H., atât în obţinerea unor sume superioare, valorii reale a imobilelor vândute, iar pe de altă parte, acestea i-au asigurat, aprobarea schimbului de terenuri cu consiliul local, ceea ce constituie complicitate la luare de mită. Aşa fiind, câtă vreme s-a dovedit că inculpatul S.M.T., cunoştea ceea ce urmăreau să realizeze inculpaţii S. şi H., şi cu intenţie a procedat la stabilirea unor valori mai mari, decât cele reale, pentru terenurile aparţinând inculpatului H., rezultă că prin aceste „manopere” i-a garantat aprobarea schimbului în cadrul consiliului local, ajutându-l direct pe H. să dobândească foloase materiale necuvenite. Complicitatea este caracterizată printr-o activitate de ajutorare, de înlesnire, legată în mod mijlocit şi indirect de cea care constituie latura obiectivă a infracţiunii, unită cu intenţia de a ajuta, a înlesni comiterea unei infracţiuni. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „nu există complicitate decât dacă cel care ajută sau înlesneşte săvârşirea unei infracţiuni are reprezentarea că fapta sa va constitui un ajutor dat autorului în comiterea acelei infracţiuni şi doreşte producerea acestui rezultat sau acceptă eventualitatea sa”. Practica judiciară este unanimă când relevă că „pentru existenţa complicităţii nu este necesară o înţelegere, prealabilă sau concomitentă, între autor şi complice; ceea ce se cere, sub aspect subiectiv, este numai ca respectivul complice să fi cunoscut ceea ce urmăreşte autorul şi să fi voit să-l ajute, dorind sau acceptând rezultatul infracţiunii la a cărei săvârşire a contribuit”. Chiar recunoaşterea inculpatului S.M.T. din faza de urmărire penală, făcută faţă de martorul C.C., în sensul că „este prieten cu inculpatul H. şi doreşte să-l ajute” reliefează forma de participare a complicităţii, acesta acceptând rezultatul infracţiunii, la a cărei săvârşire, a contribuit. De asemenea, instanţele au statuat că „o persoană poate fi considerată complice numai atunci când prin activitatea sa intenţionată a contribuit la săvârşirea faptei stabilită în sarcina autorului; nimeni nu poate fi tras la răspundere penală, ca şi complice, pentru o faptă a autorului – fără nicio legătură cu activitatea sa – pe care nu a cunoscut-o şi nu a prevăzut-o. Simpla prezenţă a unei persoane la locul săvârşirii infracţiunii nu este suficientă pentru a se conchide că prin aceasta ea ar fi intenţionat să înlesnească sau să ajute la comiterea infracţiunii, din moment ce nu s-a stabilit că ar fi cunoscut sau prevăzut intenţia autorului”. Practica judiciară a relevat că „pentru existenţa complicităţii nu este suficient un act material de natură să ajute la săvârşirea unei infracţiuni, ci mai trebuie ca acesta să fie făcut cu intenţia de a ajuta la săvârşirea infracţiunii respective. Învinuirea de complicitate este neîntemeiată dacă în cauză se stabileşte că inculpatul a contribuit în mod obiectiv la infracţiunea săvârşită de autor, fără însă să fi cunoscut intenţia infracţională a acestuia. Prevederea, ca element al intenţiei complicelui, trebuie să cuprindă, în primul rând, toate împrejurările de fapt care formează latura obiectivă a conţinutului infracţiunii săvârşite de autor, iar, în al doilea rând, legătura cauzală dintre propriile sale acţiuni şi infracţiunea comisă de autor. Pe baza celui de al doilea element, intenţia complicelui trebuie să conţină conştiinţa acestuia că acţiunile sale creează condiţiile necesare, care dau autorului, posibilitatea de a săvârşi infracţiunea. Intenţia poate fi directă, când se doreşte survenirea rezultatului şi indirectă, când se admite în mod conştient intervenirea lui”. Literatura a statuat că „sub aspectul existenţei complicităţii nu interesează dacă acel complice a avut sau nu vreun folos în schimbul ajutorului pe care l-a dat autorului la săvârşirea infracţiunii”. Nu în ultimul rând, practica a relevat că „există complicitate, sub aspectul laturii subiective şi atunci când complicele, fără a fi dorit rezultatul infracţiunii comise de autor, a prevăzut producerea lui şi l-a acceptat. Aşa cum rezultă din raportul de evaluare, inculpatul S.M.T. a stabilit o valoare de 465.573 euro, pentru terenurile situate pe strada T. şi S., deşi conform raportului de expertiză tehnică judiciară, efectuat de expert B.Z., acestea aveau o valoare de piaţă, reală, de 400.545 euro (stabilită prin metoda comparaţiei de piaţă.) Pe de altă parte, inserarea menţiunilor false, vizând valoarea terenurilor şi situaţia lor faptică şi juridică în cuprinsul rapoartelor de evaluare, cu scopul de a realiza foloase materiale necuvenite, atât el cât şi inculpatul H., dovedeşte şi comiterea de către apelant, a infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.pen., rap. La art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Vinovăţia inculpatului S.M.T. rezultă şi din recunoaşterea din faţa Curţii a acestuia, în sensul că nu a verificat extrasul de carte funciară. Astfel, acesta recunoaşte textual „… eu în concret nu am verificat extrasul CF, din care să rezulte situaţia juridică a terenului, cu privire la care am făcut acea explicaţie.” Nu poate fi primită, critica inculpatului S.M.T. în sensul că rapoartele de evaluare fiind întocmite la comanda beneficiarului SC B.R., nu erau destinate publicităţii, şi nici însuşirii lor de către Consiliul Local. Curtea reţine că potrivit art.150 alin.2 din Cp, raportul de evaluare datat 15.05.2003, aparţine Consiliului Local ..., întrucât, real sau nu, depus sau nu la mapa consilierilor, a stat la baza emiterii hotărârii de Consiliu Local. Astfel, în referatul întocmit de SPAPLU se invocă acest raport, iar denumirea hotărârii de Consiliu Local este „de aprobare a raportului de evaluare". Corespunde realităţii că raportul s-a întocmit la comanda unei entităţi de drept privat, devenind apoi al instituţiei de drept public, Consiliul Local .... Obligaţiile prevăzute în raportul de evaluare între evaluator şi beneficiar nu pot fi opozabile Consiliului Local. Câtă vreme, chiar beneficiarul, respectiv SC B.R. a depus rapoartele de evaluare la Consiliul Local, este evident că acestea au fost solicitate a fi efectuate, pentru a sta la baza schimbului de terenuri dintre primărie şi familia H., în sensul dovedirii valorii acestora. Corespunde realităţii că în lunile mai-iunie 2003, nu exista un cadru legal specific, aplicabil operaţiunilor de schimb de terenuri din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, care să impună ca şi condiţie de valabilitate a hotărârii de consiliu de aprobare a schimbului, existenţa unui raport de evaluare, pe care autoritatea locală să-l însuşească, dar, în condiţiile în care, chiar beneficiarul raportului de evaluare, comandat, îl depune la consiliul local, pentru a fi avut în vedere la schimbul de terenuri, iar acesta îl însuşeşte, nu mai poate fi ignorat conţinutul său, independent de faptul că raportul de evaluare nu era de fapt necesar pentru validitatea hotărârii de consiliu. Este real, că orice contract de schimb se încheie în faţa notarului public, printr-un act semnat în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute, dar tot adevărat este, că orice raport de evaluare întocmit, pentru a sta la baza aprobării unui schimb de terenuri, trebuie să conţină date reale, veridice, deoarece pe baza concluziilor expertului, consilierii aprobă sau nu schimbul. În speţă, inculpatul S.M.T. trebuia să menţioneze în rapoartele de evaluare, datele reale ale cauzei, respectiv că terenul evaluat nu era total în proprietatea beneficiarului, şi nici întru totul liber de sarcini, rămânând la latitudinea consilierilor, dacă aprobă sau nu schimbul, în raport de aceste împrejurări. Chiar dacă, s-ar accepta ideea că rapoartele erau destinate exclusiv uzului firmei X., acestea trebuiau să conţină date reale. Inculpatul S.M.T., putea să prevadă, ştiind că rapoartele de evaluare erau necesare schimbului de terenuri, că acestea ar putea fi depuse la consiliul local, de către firma X., pentru a justifica valoarea terenurilor, implicate în acea operaţiune juridică. Menţionarea în cuprinsul rapoartelor a unor date nereale, avea tocmai menirea inducerii în eroare a consilierilor şi aprobarea schimbului. Aşa fiind, declaraţia matorului P.M.O.R. din faţa tribunalului în sensul că „rapoartele de evaluare au avut o valoare orientativă”, va fi înlăturată, deoarece s-a dovedit că acestea au fost însuşite de către consiliul local, cu excepţia raportului de schimb.
Aşa fiind, nu pot fi primite, nici aceste critici ale inculpatului S.M.T., invocate prin motivele de apel, şi susţinerile din faţa Curţii din 17 mai 2013. Nu sunt fondate nici nemulţumirile legate de modul în care au fost interpretate de către Tribunalul Maramureş concluziile probelor ştiinţifice, referitor la valoarea de piaţă a imobilelor. Astfel, curtea reţine că potrivit rapoartelor de evaluare, terenul situat pe str. C. şi înscris în CF 8460 ... nr. topo 2708/1060 şi CF 10307 ... nr. topo 2693/29/39/7, în suprafaţă de 10.895 mp avea la data de 15.05.2003 o valoare de 13,79 miliarde ROL, respectiv 367.356 Euro şi 33,72 Euro/mp, iar terenul situat între străzile S. şi T., în suprafaţă de 32.734 mp, identificat în CF 13040 ... nr. topo 2747/17/12/14; 2747/17/12/15/1 şi 2747/17/12/16 avea la aceeaşi dată o valoare de 17,477 miliarde ROL, respectiv 465.573 Euro şi 14,22 Euro/mp. Conform menţiunilor cuprinse în raport, pentru stabilirea valorii de piaţă, inculpatul S.M.T. a folosit două metode de evaluare, cea a experţilor tehnici prevăzută de H.G. nr. 834/1991 şi cea a comparaţiei prin bonitare. Pentru că rapoartele de constatare ale DNA nu au putut fi luate în considerare, fiind efectuate în etapa actelor premergătoare, şi rezultatul lor nefiind înglobat, într-un proces verbal care să constituie mijloc de probă, în mod judicios Tribunalul Maramureş a dispus efectuarea unor probe ştiinţifice, pentru dovedirea valorii de piaţă a imobilelor, supuse schimbului. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul B.Z. (f. 229, vol. IV), în urma aplicării a două metode distincte de evaluare s-au concluzionat următoarele: - prin metoda comparaţiei prin bonitare, unde s-au folosit mai mulţi coeficienţi tehnici, valoarea terenurilor situate pe str. T. şi S., în suprafaţă totală de 32.734 mp a fost stabilită la nivelul sumei de 476.198 Euro, iar cea a terenului situat pe str. C., în suprafaţă de 10.895 mp la nivelul sumei de 520.454 Euro. - prin metoda comparaţiei de piaţă, valoarea terenurilor situate pe str. T. şi S., în suprafaţă totală de 32.734 mp a fost stabilită la nivelul sumei de 400.545 Euro, iar cea a terenului situat pe str. C., prin aplicarea unor coeficienţi de corecţie, la o valoare medie de 348.150 Euro.
Aşa fiind, Tribunalul Maramureş a avut în vedere, la stabilirea valorii terenurilor, exclusiv valoarea acestora, stabilită prin metoda comparaţiei de piaţă. Pe cale de consecinţă, stabilind prin rapoartele de evaluare întocmite, o valoare a terenurilor ce îi aparţineau inculpatului H., la un nivel neveridic de 465.573 euro, faţă de valoarea de piaţă, reală, de 400.545 euro, dovedită prin expertiză, tocmai pentru a-l ajuta, în realizarea ulterioară a schimbului cu municipiul ..., activitatea infracţională a inculpatului S.M.T. constituie complicitate la luare de mită şi fals intelectual. Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză, suprafaţa de 32.734 mp de teren situată pe str. T. şi S. din ..., pe care a vândut-o inculpatul H.I. către B.R., avea în acea perioadă o valoare de piaţă de 400.545 Euro, conform expertizei depuse la dosar (f. 229, vol. IV instanţă), rezultând astfel o diferenţă de 149.455 Euro. În aceste condiţii, suma de 149.455 Euro reprezentând diferenţa de preţ dintre valoarea reală, de piaţă, a terenului şi cea efectiv încasată de inculpatul H.I., constituie un avantaj patrimonial obţinut de acesta, dar care va antrena răspunderea penală a inculpatului S.M.T., pentru complicitate la luare de mită, în limita acestei sume. Nu poate fi primită susţinerea apelantului S.M.T. că, rapoartele făcute au vizat un schimb de terenuri şi nu operaţiunea de vânzare a lor, de către inculpatul H. către firma B.R., deoarece tocmai acesta a fost scopul evaluării, respectiv atribuirea unor valori de piaţă excesive, nereale, în favoarea terenurilor de pe strada T. şi S., care să justifice preţul încasat de inculpatul H. de la B.R. şi care în acelaşi timp să influenţeze pozitiv, aprobarea schimbului de către consilieri, tocmai în considerarea importanţei economice a acestora. În faţa Curţii, pentru verificarea veridicităţii celor susţinute în concluziile probelor ştiinţifice, ataşate cauzei, din faţa Tribunalului Maramureş, s-a procedat la efectuarea altor expertize tehnice judiciare şi contabile, pentru stabilirea valorii de piaţă a terenurilor implicate în schimb. Astfel, prin expertiza efectuată de expertul B.V., fila 4 vol.3 Curte, se concluzionează că preţul de circulaţie pentru terenurile situate în ..., strada T. şi S. este de 672.700 euro, iar pentru cel de pe strada C. este de 516.000 euro. La acest raport de expertiză s-a efectuat un supliment, solicitat de către instanţă, probă ştiinţifică la care au participat experţi parte, atât ai inculpatului H. cât şi ai DNA. Concluzia experţilor a fost că la data schimbului de terenuri, 11 iunie 2003, valoarea de piaţă a celui din strada C., a fost de 19.464.193.800 lei (echivalent 516.000 euro), iar cea a terenurilor de pe str. T. şi S. de 25.370.443.500 lei (echivalent 672.700 euro). Mai mult, experţii au susţinut că nu se poate discuta de o pagubă pentru Primăria ..., cât timp aceasta a primit o suprafaţă de teren echivalentă celei predate, la un raport de schimb corect. De asemenea, valoarea de schimb menţionată în contract, de 17 miliarde lei rezultă implicit din modul prin care Consiliul local a aprobat schimbul prin HCL 297 din 26 mai 2003, nefiind de acord cu plata sultei, ci cu un raport de schimb de 1 la 3. Consiliul local a hotărât că valoarea terenului din strada C. este egală cu valoarea terenurilor din strada T. şi S..
Nu în ultimul rând, experţii au stabilit că valoarea de piaţă a terenului din str. C. este de 47,36 euro/mp, înainte de PUZ, deci la data efectuării schimbului, deci superioară valorii stabilite de inculpatul S.M.T.. Rezultă, fără echivoc, că prin concluziile acestei expertize s-a dovedit faptul că inculpatul S.M.T. a supraevaluat valoarea terenurilor inculpatului H., subevaluându-l pe cel al Primăriei. Mai mult, la procedeele de calcul utilizate, a aplicat coeficienţi tehnici de specialitate, în mod greşit, astfel încât valorile terenurilor nu sunt cele reale. În speţă, s-a efectuat în faţa Curţii şi o expertiză contabilă, de către M.V., care a statuat că (fila 263-264 din dosar, pagina 11) înregistrarea contabilă a operaţiunii de schimb a terenurilor din contractul de schimb nr.1831 /l1.06.2003 si in baza HCL 297/2003 evidenţiază: Factura fiscala nr. 552945 /l8.06.2003 emisa de SC B.R. SRL către Primăria ... in valoare de 17 476 683 000 lei la care se adaugă TVA in suma de 3 320 569 770 lei; Factura fiscala nr. 9406854/18.06.2003 emisa de Primăria ... către SC B.R. SRL in valoare de 17 476 683 000 lei la care se adaugă TVA in suma de 3 320 569 770 lei. Primăria ..., prin efectuarea acestui schimb nu a înregistrat nicio pagubă, deoarece valorile terenurilor implicate în schimb sunt egale, opinie la care au ajuns consilierii locali, alături de fixarea unui raport de schimb de 1 la 3. În faţa Curţii, experta contabilă a fost audiată ca martor, (fila 289 vol. II), ocazie cu care a învederat că Primăria ..., prin acest schimb, nu a suferit nici un prejudiciu. Având în vedere că toate opiniile experţilor contabili din probele ştiinţifice administrate nemijlocit în faţa instanţelor, sunt convergente, la pronunţarea deciziei în prezenta speţă, ele vor fi avute în vedere în integralitatea lor, de către Curte. Mai mult, s-a dispus în luna octombrie 2014, efectuarea unor expertize de evaluare a proprietăţii imobiliare, şi contabile, de către comisii compuse din trei experţi, ale căror concluzii au confirmat şi ele, ca neveridice, datele cuprinse în rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul S.M.T.. Astfel, s-a învederat de către comisia de experţi, că metoda de calcul utilizata in raportul de evaluare din 15 mai 2003 de către inculpatul S.M.T. , respectiv, folosirea la preţul de baza a aceleiaşi valori de pornire de 95.050 lei pentru suprafeţe supuse schimbului, este eronată, pentru următoarele considerente:
a)In mod eronat in raportul întocmit de S.M.T. s-a considerat ca toate cele trei terenuri sunt amplasate in zona 4 -in afara localităţii. In realitate, terenul situat in strada C. s-a apreciat că este amplasat in zona 2 - zona de mijloc, iar terenurile din T. si S. sunt amplasate in zona 3 -periferie. b) In raportul S.M.T. se pleacă pentru zona 4 de la valoarea de baza 147 000 lei, conform buletinului nr. 46 din 1998 (eronată, deoarece greşit a pornit de la aceeaşi valoare, conform precizării de mai sus) reducând aceasta valoare prin înmulţirea succesiva si nejustificata de două ori cu 0,8. Calcul: 147000x0,8 =117 000 lei/mp, 117 000 x 0,8 =94 080 lei /mp, când in mod corect este necesara o singura aplicare a corecţiei prin înmulţire cu 0,8. Valoarea de calcul ar fi trebuit sa fie, astfel, de 117 000 lei/mp in baza celor de mai sus. Conform situaţiei reale de zonare amintite mai sus ,pentru amplasamentele terenurilor si pentru oraşe cu populaţia cuprinsa intre 50 000 -200 000 locuitori, valorile de pornire sunt următoarele: -pentru terenul din strada C. -zona 2 de mijloc, valoarea este 263.000 lei/mp x 0,8 =210.400 ROL/mp. -pentru terenurile din strada T. si S. situate in zona 3 periferica, valoarea de baza este de 205.000 lei/mp x 0,8 = 164.000 ROL/mp. c) Valorile calculate nu reprezintă valori de piaţa, ci sunt valori de utilizare conform precizărilor de mai sus. Ca o concluzie generală, experţii au statuat că „Întrucât valorile stabilite de către expertul S.M.T. sunt incorecte, s-a apreciat că raportul de schimb si sulta au fost stabilite incorect.” De asemenea, experţii arată că „Valorile terenurilor care au făcut obiectul compensării, nu reflecta preturile de piaţă, întrucât se raportează la valori de utilizare. Astfel, preturile de piaţa stabilite prin expertiză sunt : Terenul din strada C. = 13,79 euro/mp x 10 895 mp = 150 242,05 euro echivalent a 5 666 979 883,95 ROL; Terenul din strada T. si S. = 5,93 euro/mp x 32734 mp = 194 112,62 euro echivalent a 7 321 733 913,78 ROL.
Experţii mai arată că „în conformitate cu articolul 2 din HCL 297/2003 reiese ca s-a aprobat schimbul de teren intre Municipiul ... - proprietarul terenului din strada C. in suprafaţa de 10 895 mp si SC B.R. SRL -proprietarul terenului situat in ... străzile S. si T. in suprafaţa de 32 734 mp, nemenţionându-se însă şi valoarea de schimb la care s-a efectuat schimbul de terenuri. In conformitate cu articolul 1 al HCL 297 /2003 prin care se însuşeşte raportul de evaluare întocmit de evaluatorul S.M.T., valoarea terenului din strada C. a fost stabilita la 1 265 700 lei x 10 895 mp = 73 789 801 500 lei. Terenul din strada T. si S. a fost stabilita la 533 900 lei/mp x 32734 mp = 17 476 682 600 lei. Sulta stabilita prin raportul S.M.T. (pagina 9 din raport)este de 3 686 881100 lei. Aceasta sulta stabilita prin raport nu se mai regăseşte in HCL 297/2003 , valoarea de schimb conform facturilor aferente a fost de 17 476 682 600 lei.” Yüklə 1,47 Mb. Dostları ilə paylaş:
|