Modul Psihopedagogic Nivelul II

Modul Psihopedagogic Nivelul II
Specializarea: Informatică


Psihologia adolescenţilor, tinerilor şi adulţilor


Modul elevilor de a învăța între pasiune și poruncă

- Referat -

Profesor: Mih Viorel Student: Nechifor Caleb Otniel Traian
-2009-

Cluj-Napoca
În vremea pe care o trăim, modul elevilor de a dobândi noi informații pendulează între pasiune si poruncă. Cele mai multe materii se învață pentru ca la sfârșitul semestrului media să fie cât mai aproape de zece. Deoarece sistemul actual de admitere la facultate, dar si la liceu este pe baza mediilor din liceu respectiv pe cele din gimnaziu. Astfel că elevii învață conduși de gandul de a avea o medie cat mai mare la sfarsitul gimnziului sau a liceului. Ei nu mai simt nici o pasiune pentru ceea ce invata, in cel mai bun caz ei „tocesc” o anumita materie, doar pentru ca trebuie invatata, si pe cat de repede o retin o anumită informatie pe atat de repede o si uita.

Dacă vorbim de un liceu cu un anumit profil, ne confruntăm de asemenea cu o tendinta a elevilor de a accentua numai anumite materii (in special pe cele de profil), crezand ca celelalte nu sunt importante pentru viitorul lor. Insa liceul nu este destinat realizarii unor specialisti in anumite domenii, ci pentru a le prezenta intreg spectrul educational, urmand ca in facultate , fostii elevi, actualii studenti sa se specializeze pe domeniul dorit.

De asemenea cei mai multi elevi invata datorita „poruncilor” date de părinti sau de profesori. Cum putem motiva elevii sa invete nu fortati de imprejurări, ci din pasiune.

Cum să motivez elevii să invete din pasiune nu datorita poruncii ?

Sunt anumiti elevi care sunt entuziasmati atunci cand se preda o lectie noua, dar marea lor majoritate asteptă de la profesorii lor să ii inspire, să ii provoace si să îi stimuleze. Studiile arată că a invăta in clasa depinde foarte mult de abilitatea profesorilor de a mentine interesul elevilor astfel incat sa ii facă pe acestia să frecventeze cursul.

Din pacate, nu exista o formula magica de a motiva elevii. Exista mai multi factori care influenteaza comportamentul copiilor asfel incat ii determina pe acestia de a munci si invata. Printre acestia se numara: interesul sporit in subiect, perceptia ca el este folositor pentru mai departe, dorinta de a obtine mai mult, increderea in sine, rabdarea etc. Si este de asemenea lesne de inteles ca nu fiecare elev este motivat de aceleasi valori, dorinte nevoi ca un altul. Unii pot fi stimulati de provocari si de mediul competitiv.

Pentru a incuraja elvii sa devina increzători in fortele proprii, profesorii pot să facă următoarele lucruri:

• 
  sa dea in mod constant feedback pozitiv pentru ca in acest fel vor creste increderea elevului că s-a descurcat cum trebuie si că pot să facă un lucru destul de bine;
  
• 
  sa asigure sanse propice pentru elevi prin acordarea unor proiecte care solicita cat de cat cercetare si munca in echipă;
  
• 
  să ajute elevii cand vine vorba de materiale, acordandu-le referinte si cărti daca este nevoie;
  
• 
  să creeze o atmosferă deschisă si pozitivă
  
• 
  să ajute elevii să simtă că sunt valorosi ca membri activi intr-o comunitate in care se pune accentul pe invatatură si cunostinte;
  

Multi studenti răspund pozitiv la o lectie foarte bine organizată predat de către un profesor care are un interes mărit in a invăta copiii să acumuleze cunostinte cat ai bine.

Profesorii pentru a fii eficinti trebuie să isi concentreze atentia asupra nevoilor deja existente ale elevilor. Acestia invată cel mai bine atunci cand sunt stimulati sa o facă, intr-o clasă in care ii ajuta să se implice activ la o lectie.

Printre lucrurile pe care elevii vor sa le intalneasca intr-o clasa se numara: nevoia de invata ceva pentru a incheia cu succes un proiect, nevoia de a incerca ceva nou, nevoia de a-si perfectiona abilitatile, nevoia de a face fata la provocari, nevoia de a deveni o persoana competenta, nevoia de a reusi si de a interactiona cu ceilalti. Pentru a indeplini aceste nevoi profesorii ar fi bine să conceapă sarcini, activitati si intrebari care sa se plieze la aceste nevoi. Este responsabilitatea lor de a-i determina pe elevi să participe activi la lectie. Elevii invata atunci cand realizează, creeaza, scriu, rezolva, concep. Pasivitatea este un factor care blocheaza motivarea si curiozitatea elevilor. Este bine ca profesorul să pună intrebări, să ii incurajeze să sugereze abordari diferite la diverse probleme sau sa ghiceasca rezultatele unui experiment. De asemenea este recomandat să se folosească munca in echipa. Este necesar ca profesorul să solicite elevii sa analizeze ceea ce se intampla in clasa lor. Să le ceară sa isi aduca aminte doua perioade recente: una in care s-au simtit cel mai motivat si cealalta in care motivatia lor a fost redusa.
Sunt cateva lucruri care contribuie cel mai mult la motivarea elevului de a invata din pasiune nu de obligatie, si anume:
- Entuziasmul profesorilor;
- Relevanta materialului;
- Organizarea lectiei;
- Nivelul potrivit de dificultate al materialului;
- Implicarea activa a elevilor;
- Diversitate;
- Relatie potrivita intre profesori si elevi;
- Folosirea de exemple concrete si lesne de inteles

In lipsa unei motivatii de lunga durata, un elev va alege (fie deliberat, fie in mod involuntar) un comportament care este foarte probabil sa maximizeze satisfactia de moment. Daca se intampla ca scolarul nostru sa fie pasionat de matematica, va invata matematica. Daca imi place sa piarda vremea cu cei din anturajul lui, aceasta va face. Inainte de ‘89, motivatia de a invata era destul de clara: o facultate iti oferea un statut social care iti permitea sa luxul de a nu avea de-a face zilnic cu prostimea. Cum era obligatoriu sa ai serviciu, dupa terminarea scolii aveai doua optiuni: sa te alaturi “cercului elitist” al celor cu diploma de studii superioare, sau sa dai la saiba alaturi de marlani (precursorii manelistilor de astazi).

La ora actuala, motivatia elevilor din Romania pentru scoala este in cel mai fericit caz vaga. Motivatia intrinseca (vreau sa invat pentru a sti mai multe, pentru a fi mai cult, mai destept) suna bine in teorie, insa mi se pare extrem de fragila in practica. Ganditi-va ce se intampla in scoala cu orele de istoria muzicii. Sau cum tratau matematica cei care dadeau la medicina.

Am ajuns astfel la ceea ce consider ca este problema majora care influenteaza in mod negativ calitatea invatamantului romanesc: lipsa unui “career path” pentru absolventii de studii superioare (exista la ora actuala doar cateva exceptii, cea mai notabila fiind medicina). Inchipuiti-va cum s-ar schimba motivatia (si performantele) scolarilor daca li s-ar face urmatoarea propunere: daca inveti bine si esti in primii 20% din clasa ta, la sfarsitul facultatii sunt 95% sanse sa fii angajat ca specialist la ING/Microsoft/Uzinele BMW/etc. Ce credeti ca ar influenta mai mult motivatia si performantele scolare: perspectiva clara a unei cariere si a unui viitor mai bun, sau factori precum cei listati in studiile specialistilor ministerului educatiei?

In continuare vreau sa prezint cateva teorii ale invatarii.
Realizand o scurta incursiune in istoria diferitelor teorii ale invatarii vom observa complexitatea acestui proces, care a fost abordat in mod diferit de-a lungul timpului de catre oamenii de stiinta si care nici astazi nu este un subiect lipsit de controverse.

Primele teorii aparute in domeniul invatarii au fost teoriile lui I.P. Pavlov, E. Thorndike si Watson, teorii care cautau explicarea invatarii prin prisma teoriilor asociationiste ale lui H. Spencer si H. Taine. Pavlov definea invatarea intr-un mod simplist, ca pe o substituire de stimuli, realizata intern prin formarea temporara a unor legaturi intre diferiti centri nervosi, si considera drept factori principali ai invatarii intaririle aplicate subiectului, imitatia si curiozitatea lui. Thorndike a formulat “legea efectului”: invatarea este o succesiune de incercari si erori, din care subiectul retine incercarile soldate cu succese si respinge caile ce au dus la esec. Deci, invatarea in conceptia lui Thorndike este o substituire de reactii, avand la baza formarea de conexiuni in creier, de unde si numele de “conexionism”. Watson a fost adeptul unei psihologii strict obiective, pe baza observatiei comportamentului (behaviorism). Dupa Watson, invatarea era o succesiune de reflexe conditionate.

Aceste teorii asociationiste au fost infirmate de experientele ulterioare, care au dovedit ca, chiar si in cele mai simple forme ale ei, invatarea antreneaza intreaga viata psihica: procesele de cunoastere, afectivitatea, priceperile motorii, vointa.

O alta teorie a invatarii se desprinde din teoria psihogenezei operatiilor intelectuale, datorata lui J. Piaget. Acesta a demonstrat pe baza observatiilor facute asupra intelectului copiilor de diferite varste, ca actiunile mintale, operatiile mentale se nasc prin interiorizarea actiunilor reale. “Epistemologia genetica” fondata de Piaget a influentat in mod pozitiv psihologia contemporana si studiile asupra invatamantului.

Teoria genetic-cognitiva a lui J. Bruner a fost fondata pe baza operei lui Piaget. El prezinta posibilitatea cunoasterii lumii astfel:

1. 
   Modalitatea activa, realizata prin manipularea libera a obiectelor si exersare (indispensabile in formarea priceperilor si deprinderilor, dar si in achizitionarea primelor cunostinte). Aceasta modalitate este caracteristica primilor ani ai vietii.
   
2. 
   Modalitatea iconica se bazeaza pe imagini mai ales vizuale fara manipulare efectiva (caracteristica varstei intre 5 si 7 ani).
   
3. 
   Modalitatea simbolica, atunci cand simbolurile (cuvintele sau alte semne conventionale) inlocuiesc imaginile, permitand aparitia conceptelor, a notiunilor.
   

In cadrul invatarii, se remarca preponderenta succesiva a proceselor psihice: primei modalitati de cunoastere ii corespunde cunoasterea data de senzatii si perceptii, celei de-a doua modalitati ii corespunde cunoasterea data de reprezentari si imaginatie, apoi, intr-o ultima faza, este implicat procesul superior al gandirii, al abstractizarii.

Teoria lui Bruner evidentiaza atat aspectele pozitive cat si cele negative ale invatarii scolare: pe de o parte, scoaterea invatamantului din contextul “actiunii imediate” si transformarea invatarii intr-o activitate independenta, cu un scop bine determinat, faciliteaza distingerea esentialului de neesential si elaborarea de idei complexe. Dezavantajul ar fi riscul aparitiei formalismului si ruperii de realitate. De aceea, se pune accentul pe o invatare cu scop formativ a elevului.

 

 

Bibliografie

1.www.calificativ.ro/Cum_motivez_eleviii-a15071.html

2.www.proeducation.md

3. www.eduard.ro/2008/09/motivatie-si-mediocritate.html

4. http://www.referatele.com/referate/psihologie/online7/Tipuri-de-invatare-si-dezvoltarii-personalitati-prin-invatare-referatele-com.php