Cuvântarea I'

D. Prin tainuirea darurilor, se poate ajunge la dragostea desavarsita

D-l . Asa-i si cu crestinul care a descoperit in sine un dar duhovnicesc si se bucura launtric de mangaierea pe care i-o aduce acest dar. Acest crestin sa ascunda cu grija in sine mangaierea Duhului Sfant sau cunoasterea tainelor ceresti. Caci daca se va fali sau o va face pe grozavul fata de apro­piatii lui, acesta se va expune invidiei din partea rautatii, iar talharii nevazuti il vor jefui pe ascuns (nu intereseaza din ce cauza) pentru ca nu a chivernisit cum se cuvine darul primit si timp de luni de zile nu va mai fi randuit sa i se incre­dinteze chivernisirea de la imparatul ceresc a unei demnitati duhovnicesti. Caci, chivernisitorii tainelor lui Dumnezeu care pot cu adevarat sa ajute sufletele si au fost insarcinati de Duhul Sfant (in acest scop), aceia cu toate ca sunt in pos­esia bogatiei ceresti si propovaduiesc cu autoritate, fac acest lucru fara laudarosenie si fara slava desarta. „De aceea noi vorbim, spune Apostolul Pavel, nu asa ca sa placem oamenilor, ci lui Dumnezeu Care incearca inimile noastre"; si mai zice (inca): „Noi vorbim inaintea lui Dumnezeu, intru Hristos”.
D-2. Deci, cu o astfel de mare smerenie trebuie sa se grabeasca crestinii spre cele mai bune si mai mari daruri ale Duhului Sfant, aflandu-se plini de o pofta nesatula pen­tru bogatia cereasca, caci numai asa vor fi infometati si inse­tati de dreptatea, care este insasi desavarsita si neschimbatoarea dragoste. Fericitul Pavel indeamna si incurajeaza pe cei care au mari daruri sa nu se opreasca la acele daruri pe care le-a dobandit de la Duhul Sfant, ci sa se trudeasca spre a dobandi acel mare dar, chezas, impotriva oricarei caderi, care este dragostea desavarsita si nepieritoare a Duhului Sfant. Caci, intr-adevar acest (dar) cuprinde in sine toate darurile, iar Apostolul a descoperit ucenicilor sai ca dragos­tea este totodata calea cea intru_ totul superioara.
D-3. Caci, pentru cei care-au ajuns la acest stadiu, pa­timile rautatii sunt desfiintate; (cum adevereste Apostolul: ca „dragostea nu pizmuieste, nu se trufeste, nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu gandeste raul...". Dintr-acestia tasneste fara intrerupere si fara oprire izvorul cel viu al Duhului Sfant care vine din adancurile Dumnezeirii, dupa cum zice: „Cel care va bea din apa pe care i-o voi da, se va preface-n el intr-un izvor de apa, tasnind spre viata vesnica", care va duce continuu mintea (sufletul) spre negraitele taine ceresti si-1 va inalta din slava in slava, din lumina in lumina, din taine in taine, din puteri in puteri, din odihna in odihna de negrait, din virtuti in virtuti, din lumini supralumesti in lumini supraceresti.

E. Nu te saturi niciodata de adevarata dragoste pentru Dumnezeu

E-1. Ocupata intru totul cu cele dumnezeiesti si sublime, gandirea (discursiva) a unui astfel de suflet se gaseste mereu arzand de o dragoste duhovniceasca si de o dorinta sublima pentru inaltele frumuseti ale slavei si ale luminii Duhului Sfant; aceasta gandire este ranita de o dragoste care nu se sfarseste fata de Mirele ceresc si - ca sa zic asa - o dragoste nepasatoare fata de realitatile inferioare, caci ea de-acum inainte pastreaza dorinta stabila catre realitatile superioare si dumnezeiesti pe care cuvantul (omenesc) nu le poate spune si care nu poate fi lamurita prin gandire.

E-2. Si este asemeni unui fiu de imparat sau unei fiice crescuta in rasfatare si care arunca obiectele pretioase de la parinti si incepe a cauta ceea ce este de si mai mare valoare. De exemplu, in loc de-o farfurie de argint vrea una de aur; in loc de-o haina stralucitoare si de o roba pretioasa de matase se ingrijeste acum de vesminte impodobite cu pietre pretioase si brodate cu aur; in loc de un vin vechi si foarte bun pofteste unul si mai vechi si mai de pret. In dorinta ei de ceea ce-i mai bun, ea dispretuieste si ceea ce-i de mare pret, gasindu-l pe acel lucru dinainte ca pe unul obisnuit si cerand parintilor sa-i dea ceea ce-i de si mai mare valoare.
E-3. Tot asa sufletele intr-adevar imparatesti, cand s-au invrednicit sa dobandeasca Duhul imparatesc si maret au primit in ele puterea neschimbatoare si vesnica a dragostei. Fiind ranite de o desavarsita dragoste, pentru Mirele ceresc si nu le mai intereseaza patimile rautatii, deoarece prin multa osteneala si tarie cu lungi amanari si dupa o lup­ta dusa cu credinta pana la sfarsit au fost eliberate de pa­timi de Insusi Duhul Sfant si se gasesc neincetat miscate spre tainele ceresti ale aceluiasi Duh. Aceste sufletele sunt atrase intru totul de diversitatea frumusetii dumnezeiesti cautand cu toata dorinta ceea ce este si mai bun si mai inalt. Aceasta pentru ca Dumnezeirea Duhului Sfant are frumuseti diferite si infinit nuantate, de negrait si de necugetat, pe care le destainuie sufletelor vrednice ca sa le incante si sa le da­ruiasca bucurie, viata si odihna. Aceste (frumuseti) intorc de la pamant sufletele sfinte, hranite de iubire indreptandu-le totdeauna mai intens si mai aprinse catre Mirele ceresc, ele daruindu-se cu totul dragostei pentru El.
E-4. Sufletul crestin, devenind partas la har, nu trebuie deci, sa se opreasca si sa se declare pe deplin multumit, ca si cum ar fi dobandit ceva, ci sa-si atinteasca privirile la sco­pul de care vorbeste Apostolul si la care am facut referire. Acest suflet trebuie sa se straduiasca constant printr-o mare lupta si grea truda dusa cu credinta, spre a dobandi dragostea desavarsita care ne este fagaduita si care „inlatura frica" cum a spus-o Ioan. Acest suflet trebuie sa fie tot­deauna „flamand si insetai de dreptate" si sa considere in toata vremea ca abia a pus inceputul. Aceasta din pricina necuprinsei bogatii a Duhului Sfant fagaduit credinciosilor. Si atunci, sufletul evlavios are o asa de mare dorinta de bunatatile superioare, ca nu va pierde ceea ce a dobandit, ci va primi pe cele ce nu le are inca. Crestinul nu trebuie (sa fie) ca un mercenar sau sclav, pandind ocazii de a fugi de munca, ci sa se poarte ca fiu si mostenitor, slujind Tatalui cu tot devotamentul si cu toata ardoarea lui pana la sfarsit. Numai astfel va dobandi bunatatile parintesti.