Dan Mirahorian

Ce nu am făcut?

Nu am racordat corpul material la sursa. la izvorul vieţii. Nu am realizat în inima noastră graalul, trezirea iubirii, starea holografica de existenta.

În Yoga corpul fizic sau grosier este considerat unul dintre vehicule (un vas sau o haină pe care Sinele o îmbracă), iar acest vehicul trebuie antrenat pentru a deveni transparent la mişcările sufletului Divin şi opac sau invulnerabil la perturbaţiile şi agresiunile lumii materiale, fenomenale, în care în prezent suntem captivi. Corpul şi materia reprezintă o minte în formă sau o minte îngheţată, solidificată, care trebuie prin antrenament să redevină fluidă (să-şi piardă inerţia şi ataşările proprii actualei stări de decădere a omului) pentru a se reface contactul cu Divinitatea.

Asemănător, mintea reprezintă un alt vehicul, adică este la randul ei o solidificare a Marii Minţi a Universului, cu care trebuie reacordată pentru a realiza percepţia luminii necreate ori înrădăcinarea fiinţei umane în Izvorul Vieţii, în Inteligenţa Cosmică (în "Ling Shu" cap. VIII este denumită Bu Shen "înrădăcinarea în Shen", adică în Spirit).

"Fiecare fiinţă umana este o întrupare în care se manifesta universul holografic, care a devenit conştient de sine însuşi" "Voi (fiinţele umane) sunteţi lumina lumii (universului) " (Matei 5.14) Ce este lumina lumii?

În viziunea biblica, Lumina necreată, fara de care nu exista viaţă, a apărut înainte de Soare.

Iisus se refera la Lumina Interioara: "Iisus a răspuns: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi?

Daca umbla cineva ziua, nu se împiedică, pentru ca el vede lumina acestei lumi; Iar daca umbla cineva noaptea se împiedică, pentru ca lumina nu este în el. (Ioan 11.9-10).

Universul în integralitatea sa fiind aşadar un fel de fiinţă unica, în curs de elaborare.

În aceasta optica, putem considera ca o planeta şi oamenii care o locuiesc ar constitui o fiinţă unica ce trebuie respectata. De aici provine şi principiul etic de a nu provoca dezordini în alte sisteme om-planeta, care poseda o dimensiune metafizica, principiu care ar depăşi obişnuită grija profesionala a etnologului sau simplul respect arătat " obiectului de studiu ".

Revenind la acest subiect, al legăturii suflet-corp, textele afirma ca fenomenul ar utiliza chiar relaţiile de incertitudine pentru a permite fiinţei umane să-şi păstreze liberul arbitru, continuând "sa se supună legilor fizicii", idee care nu este lipsita de interes. Universul în totalitatea sa ar asculta de aceasta relaţie de incertitudine şi "nimic nu ar fi scris", contrar cunoscutului principiu din religia musulmana.

Fiecare fiinţă ar pastra, în fiecare moment, o posibilitate reala de a interveni în viitorul sau, asumându-şi responsabilităţile sale, continuând sa înoate la suprafaţa unui ocean de diferite instincte şi condiţionări.

Universul însuşi ar ignora propriul sau viitor şi s-ar comporta ca o caracatiţă care tricotează cu ajutorul multor andrele, un imens pulover desfăşurat în timp. Caracatiţa păstrându-şi deplina libertate de a schimba punctul în care lucrează, ca sa adauge ceva la pieptul sau la spatele puloverului ori sa sara ochiurile.

Observam ca acest model metafizic este mai curând apropiat de tipul iudeo-crestin-musulman decât inspirat de o idee ca aceea de reincarnare. După părerea UMMO, teoria reîncarnării şi credinţa în acest fenomen s-ar fi născut dintr-o interpretare eronata a contactelor experimentale dintre indivizii în viaţă şi nişte elemente din sufletul colectiv corespunzatore unor indivizi decedaţi, care le-au furnizat o impresie înşelătoare de viaţă anterioara. In cine sa ne încredem? O eroare de canale, într-un fel, dar grea de consecinţe.

Acest model şi aceste precizări au sedus un anumit număr de contactaţi spanioli, care au renunţat la convingerile lor religioase, înlocuindu-le cu aceasta noua credinţă. Nu se poate vorbi de o religie, fiindcă acest mod de a vedea lucrurile nu implica existenta unui cler sau practicarea ritualurilor unui cult. Fenomenul acesta, pur individual, nu a dat naştere unei secte grupate în jurul unui guru. Nu exista nici un demers iniţiatic de activitate meditativa.

Este doar o concepţie despre lume care lasa la latitudinea individului alegerea principiilor sale morale şi a conduitei sale, în sensul unei mai mari solidarităţi cu ansamblul subfamiliei umane.

Personal nu simt atras de curentele venite din Orient sau de cele care eventual au fost dichisite prin cine ştie ce capela de pe coasta de vest a SUA de genul New Age. Fastul ostentativ al religiilor institutionahzate ma face sa ma tin deoparte. Ceea ce e demn de reţinut din toată povestea asta e ca pentru prima oara un mesaj care se refera la metafizica evoca o posibila legătură cu fizica, o eventuala confirmare experimentala cruciala.

Deci s-a sfârşit cu ezoterismul, cu metaforele şi cu parabolele. Ceea ce se afima în text suna în esenţă asa: " Fizicieni. Înarmaţi-vă cu aparatele voastre şi căutaţi sufletul în profunzimile encefalului, fiindcă acolo il veţi găsi. "

În ansamblul documentelor UMMO, limbajul folosit se aseamănă cu cel ştiinţific. Sa zicem ca am citit aceste texte tocmai printr-o astfel de sita şi am crezut ca vad în elein domeniile care sunt de competenta mea, pe baza unor lucrări personale şi a altora apărute intre timp (cum ar fi, intre altele, şi cele privitoare la magnetohidrodinamica) – nişte elemete structurate ale unei cunoaşteri originale. Aceasta noua faţetă a mesajului UMMO pare a şi de alta natura. Poate e vorba de un nou ezoterism "scientist". Doar daca ştiinţa nu ar fi, după cum sugera Borges, decât " forma cea mai elaborata a literaturi fantastice".

Poate ca ezoteristii adepţii fenomenelor paranormale şi teologii vor fi interesaţi de acest ultim capitol. Daca şi ei se vor adânci la randul lor în studierea imensei documentaţii UMMO, vor vedea ca sunt foarte rau trataţi.

Fenomenele paranormale sunt prezentate în aceste texte ca nişte simple accesorii, reale dar fara prea mare interes, iar acţiunile îndeplinite de locuitorii Terrei apar în imensa lor majoritate, ca trucuri sau fenomene de isterie. Toate religiile instituţionalizate sunt puse în aceeaşi oala şi tratate ca nişte secte. Fiecare din aceste religii ar conţine, după opinia UMMO, cate un fragment de adevăr înecat într-o incredibila amestecătură de mituri de toate felurile – recordul absolut deţinându-l aici hinduismul.

În toate tradiţiile spirituale ale omenirii puterile supranaturale (in sanskrita: siddhis) sunt reale dar ele nu reprezintă decât nişte accesorii sau efecte secundare ale experientei de centra în realitatea suport. Atunci când aceste puteri reprezintă mobilul eforturilor ori un obiect de ataşare, ele se comporta ca nişte obstacole, care impiedioa centrarea şi readuc, căderea; în robia planului femomenal (acum într-o forma mai subtila). In afara setului de puteri supranaturale expus în Yoga Sutra (cartea a III-a, Vibhuti Pada) şi repetat în toate textele buddhiste şi shivaite care se ocupa de acest subiect, avem de-a face cu „nişte trucuri sau fenomene de isterie.

Observam ca în textele UMMO se face refenre la hipnoza patologica (vedeţi şcoala lui Charcot) când se utiliizeaza acest termen. "isterie " şi nu la cea benefica, pe care chiar ei au utilizat-o pentru vindecarea de boli reale sau imaginare.

Ca şi în ştiinţă, care cercetează lumea din atara, tot astfel în căile spirituale de centrare, adevărul nu poate fi deosebit de neadevăr decât prin experimentare. Experimentul poate exclude ipotezele false în măsura în care ne menţinem detaşarea şi imparţialitatea, în cursul experienta interioara a centrării în realitatea eterna şi omniprezenta (Ultima Realitate; Absolutul; Campul Fundamental Informaţional), lucrurile devin chiar şi mai dificile; percepi ceea ce vrei (crezi imaginezi), iar nu adevărul (de aici apar iluziile, halucinaţiile) Experienta centrării este distorsionata de programarea conceptuala (percepem ceea ce consideram ca este adevărat), de intenţii (se cere acţiune detaşată de fruct) şi de ataşări (identificări), adică de foarte multi factori care afectează conştientă imparţială detaşată. Suntem de acord cu afirmaţia privind hinduismul. Numai pentru a putea realiza o interpretare "corecta" a cărţii lui Pantajali intitulata Yoga Sutra, noi am fost obligaţi sa consultam peste 116 variante de traducere şi interpretare a celor 198 de reguli (Sutra) de experimentare expuse în acest text. Ne-am deplasat printr-un labirint mişcător, în care termenii au mereu o alta semnificaţie şi în care variantele consultate oscilează de la modele teoretice de înţelegere, specifice brahmanismului, buddhismului şi celor şase scoli filosofice ortodoxe (darshana), pana la scrieri în care sunt indicate modalităţi de centrare experimentala (shivaism nondualist). Ne-am fi rătăcit cu siguranţă în acest labirint daca nu ne-am fi fixat atenţia asupra unui singur text (Yoga Sutra) şi daca nu am fi beneficiat de sfaturile şi de bunăvoinţă celui care a fost consilier în probleme de Yoga al d-nei Indhira Gandhi, prim-ministru al Indiei, anume dl Dhirendra Brahmachari, care conduce un ashram din Kashmir. Am pus intre ghilimele termenul "corecta" pentru a arata ca în lipsa unui ghid spiritual, care să-mi fi îndrumat primii pasi în realizarea experientei Centrării, aceasta interpretare ar fi rămas inaccesibila şi inutila. Acum drumul poate fi parcurs de oricine experimentează atent calea expusa în Yoga Sutra.

Religia romano-catolică ar fi făcut şi ea, se pare, obiectul unor cercetări istorice destul de intense. Nişte documente de epoca ar fi fost regăsite sub forma unor suluri de metal gravate, ce au permis reconstituirea unei istorii considerabil deformate ulterior pe planeta noastră. Mesajul de iubire universala al lui Iisus Christos este privit cu simpatie, insa autorii rapoartelor nu sunt deloc blânzi cu cei care, de-a lungul timpului, au deformat în propriul lor folos conţinutul iniţial al mesajului, de solidaritate intre toate fapturile omeneşti, într-un mod cel mai adesea violent.

Autorii rapoartelor UMMO cunosc foarte bine istoria actualei civilizaţii de pe Terra, care a transformat mesajul de solidaritate universala dintre oameni, într-unul de intoleranta şi de propaganda a urii fata de alte opinii şi credinţe, de încurajare a colonizării şi nimicirii altor popoare, a distrugerii altor tradiţii şi culturi.

Iisus nu a apreciat somnul şi orbirea, ci trezirea şi deschiderea ochilor, spre a ieşi din tiparele în care şi azi religiile instituţionalizate ii menţin inca adormiţi pe o parte din oameni. Când a spus ca "pomul se cunoaşte după roade, iar omul după fapte", el ne-a arătat şi cum sa ne ferim de deformările doctrinei sale.

Încercaţi sa discutaţi cu o persoana îndoctrinată de o religie deformata instituţionalizata şi veţi observa fructul: indisponibilitatea la dialog. Persoana în chestiune este dispusa doar la monolog, nu aude şi nu vede decât ceea ce crede. Locul conştientei, al sensibilităţii şi al raţiunii a fost luat de credinţă oarba în nişte adevăruri trunchiate; dialogul este înlocuit cu referirea la nişte adevăruri prefabricate neînţelese şi generalizate care au condus la moarte, la deşertificarea planetei şi la deteriorarea echilibrului ecologic, prin distrugerea unor întregi specii de plante şi animale care au fost privite ca buruieni şi neghina ("lupta binelui şi a raului"). Aceeaşi politica a îngheţat evoluţia civilizaţiei umane terestre timp de mii de ani fiindcă au fost promovata doar o educaţie, care este mai degrabă o condiţionare pt a cenzura nonconformismul şi au fost înlăturaţi toţi oamenii care au descoperit ceva diferit, de dogmele celor care se considerau deţinători unici ai adevărului.

Stăteam de vorba cu un profesor chinez, Tao Jian Wen, care m-a ajutat la traducerea cărţii lui Lao Tseu şi acesta sesiza în intoleranta din fanatismul religios şi în bolile psihice aceeaşi rupere de realitate şi de prezent, specifica şi halucinaţiilor hipnotice autoinduse.

Este evident ca aceleaşi legi fizice operează atât la noi, în Europa, cat şi în China, India, Tibet sau Japonia.

Nimeni nu poate nega ca apa va începe sa fiarbă daca va fi încălzită peste o anumită temperatura, oriunde pe Terra. Cine poate nega ca automobilele, avioanele şi televizoarele construite în Europa nu funcţionează şi pe celelalte continente şi invers? Desi aceste lucruri dovedite experimental nu mai sunt negate, continua în schimb respingerea adevărurilor spirituale descoperite de civilizaţii de pe alte continente, civilizaţii care s-au specializat în explorarea tărâmului interior. Doar îndoctrinarea şi manipularea ştiinţifică, politica (ideologica) şi religioasa ne-au sădit concepţia egocentrista a adevanilui unic deţinut de liderii noştri sau de noi înşine şi care ne face "sa nu vedem desi avem ochi", şi să-i culpabilizam pe semenii noştri.

Am asistat odată la o discuţie în care un aşa-zis expert în isihasm, care s-a plimbat prin India, afirma ca "acupunctura nu are nici un efect la europeni [rasa alba], ci doar la chinezi, şi nu se bazează decât pe efectul placebo". Daca acupunctura ar fi limitata la o anumită rasa umana, ma întreb atunci cum de este posibil sa se obţină anestezia prin acupunctura la animale prin aceleaşi puncte ca la om.

Tot aşa transa hipnotica a fost considerata iniţial drept o simulare, un rol sau un efect placebo, de către cei ce nu voiau sa vadă realitatea, ca nici o fiinţă umana nu poate simula anestezia, care a permis amputarea a mii de picioare, de către dr James Baird în India în 1845, ce a folosit drept anestetic: hipnoza.

Încremeniţi în prejudecăţi de acelaşi fel, alţii afirma ca doar lisus ar fi adevăratul trimis al lui Dumnezeu pe pământ, fiindcă doar el ar fi reînviat, lăsând mormântul gol. Dar câţi din aceşti oameni ar fi dispuşi sa accepte ca şi în taoism reînvierea şi mormântul gol erau un fenomen manifestat de toţi marii maeştri care au intrat în Cale (Tao)? Mesajul lui Iisus este "sa nu abandonaţi niciodată ceea ce sunteţi [conştientă imparţială] pentru ceea ce nu sunteţi [credinţe, opinii, prejudecăţi, ideologii, răspunsuri prefabricate, ataşări, identificări, false].

Nu uitaţi sa fiţi şi sa rămâneţi martori conştienţi pt. a nu va pierde pe voi înşivă în a avea [dorinţe, placeri, avere, poziţii sociale, politice şi profesionale], fiindcă "acolo unde îţi e averea îţi este şi inima (atenţia; ancorarea) ".

La trezire individuala iar nu colectivista se referea Iisus când spunea "morţii cu morţii şi viii cu viii". Nu putem cere acelor fiinţe umane care s-au identificat cu ceea ce poseda ("acolo unde îţi este averea ii este şi inima") sa se transforme peste noapte din recipiente, în izvoare. Rodul adormirii şi al inconstentei este moartea şi robia, boala şi înstrăinarea, insensibilitatea şi ura. Judecaţi în permanenta cu propria dumneavoastră minte, bazându-vă pe propria sensibilitate şi experienta pentru a deosebi ceea ce este fals, de ceea ce este adevărat, pentru a va "deştepta ".

Dintre diferitele anecdote am ales una destul de amuzanta.

În perioada în care ei începeau sa se familiarizeze cu tradiţiile culturale de pe Terra, nişte UMMO s-au dus sa facă turul Indiei. Acolo, ei au fost martorii unei scene care i-a descumpănit. Un magician aşezase lângă el un cos conţinând un ghem de funie. Apoi, cântând din flaut el a provocat ridicarea acestei funii pana la o înălţime de câţiva metri. Pe măsură ce funia era văzută urcând şi rigidizandu-se, la câţiva metri de cântăreţul din flaut, volumul ghemului din cos scădea în mod corespunzător. Un copil se catara pe funie şi cobora. Apoi, continuând sa cânte din flaut, magicianul realiza operaţia inversa şi pleca mai departe cu coşul sub brat, plus cele câteva rupii primite de la spectatori.

UMMO au rămas năuciţi. Foarte hotărâţi sa clarifice lucrunle, ei au revenit, afirma ei, cu nava lor, noaptea, după ce au lăsat sa se afunde în sol acea sonda MHD în forma de ciuperca de ţesut ciorapii. Imaginea tridimensionala a locului le-a revelat resturile unor galerii care fuseseră folosite de iluzionistul cu turban şi de banda sa. Aşezând pe sol coşul, care era găurit la baza, acesta introducea discret un capăt al funiei într-un gol din sol abia vizibil mascat de ierburi, şi fara ca spectatorii sai sa observe ceva. In timp ce unii trăgeau lent funia în jos el scotea afara o prăjină de lemn al carei aspect exterior imita perfect o funie întărită. Odată încheiat actul magic, ei făceau din nou aceeaşi operaţie m sens invers cu o arta desăvârşită. Expediţionarii concluzionau (aceasta operaţie ii costase un dispozitiv extrem de sofisticat) ca "tereştrii ar face mai bine sa se ocupe de alte lucruri decât sa inventeze astfel de neghiobii. "

Explicaţia alegerii contactaţilor

Când contactele telefonice intre vizitatorii de pe UMMO şi contactaţi au început sa se intensifice, Rafael 1-a întrebat într-o zi pe unul din nevăzuţii sai interlocutori:

— De ce v-aţi oprit tocmai la noi, din atâţia şi atâţia inşi pe care ati fi putut să-i alegeţi?

— Deoarece creierele voastre au o configuraţie diferita de aceea a altor tereştri.

Daca îmi aduc eu bine aminte, UMMO ar fi explicat ca locuitorii Terrei s-ar afla pe punctul de a suferi un fel de mutaţie în structura lor encefalica. Profit de acest prilej ca sa fac o digresiune pe aceasta tema a mutaţiilor, aşa cum este ea prezentata în documente. Schema generala se depărtează de nepdarwinism, din cauza existentei unei structuri etajate a memoriei.*

În textele UMMO noţiunea de informaţie este esenţială, apărând în toate documentele. Cine zice informaţie, zice memorie. La nivelul fiinţei umane, aceste informaţii ar fi distribute în trei structuri, dintre care noua ne este cunoscuta una singura: ADN-ul. A doua ar fi apa din citoplasma celulara, a carei înlănţuire transmoleculara ar permite înmagazinarea pentru o perioada mai îndelungată a unor stimuli de natura electromagnetica. Cea de-a treia memorie ar fi situata într-un pachet de atomi ai unui gaz rar, deci inerţi din punct de vedere chimic, dar cu o capacitate depăşind net pe celelalte doua. Aceşti 86 de atomi – pe care nu trebuie să-i confundam cu cei amintiţi mai sus – ar fi situaţi la extremităţile lanţurilor ADN. După autorii textelor, aceasta memorie de tip nuclear, asociata celulelor, ar conţine, ca o gigantica banca de date, informaţii asupra tuturor formelor posibile de viaţă în general, informaţii din care sistemele planetare nu ar utiliza decât o parte neînsemnată. In cazul exercitării unei "presiuni de mutaţie", când mediul ar deveni favorabil ecloziunii unei noi formule sau când o forma se dovedeşte a nu mai fi viabila într-un mediu alterat, atunci memoria nucleara intra în funcţiune, ordonând ADN-ului declanşarea mutaţiei. Mutaţia aceasta nu s-ar produce la întâmplare, fiindcă iată un citat din text: "Închipuiţi-vă ca într-o tara de pe Terra, o tara cu o tehnologie foarte avansata, s-ar fi construit o uriaşă uzina de avioane. Finanţarea unei asemenea întreprinderi s-a făcut fara nici un fel de restricţii iar creditele s-au acordat cu toată largheţea.

S-au construit deci sumedenie de tuneluri aerodinamice, laboratoare care ocupa mai multe clădiri, birouri de informare şi de documentare conectate cu toate centrele de cercetare de pe Terra şi ca sute de mii de ingineri, fizicieni şi specialişti în electronica an fost pusi în contact pentru a planifica aceste cercetări.

Ştim ca un proiect nu este decât pura ficţiune: nu e vorba nici mai mult nici mai putin decât de confecţionarea planurilor tuturor modelelot de avioane susceptibile sa se deplaseze într-un fluid: aerul. Nu e nevoie sa fie cineva specialist, ca să-şi dea seama ca un asemenea proiect cuprinde miliarde de modele. Aceste planuri, concepute în funcţie de fiecare cerinţă a condiţiilor aeronautice sau ale navigaţiei aeriene, sunt stocate într-un calculator.

Într-o zi se efectuează un zbor cu unul din aparatele cele mai moderne, al cărui reactor de propulsie a fost conceput sa funcţioneze la un plafon de 12.000 de metri. Sa presupunem ca acesta trebuie sa zboare deasupra unei zone inamice, dotata cu rachete cu ghidaj în infraroşu. Avioanele sunt deci distruse unul după altul, astfel încât supravieţuirea acestui tip este pusa sub semnul întrebării. Mediul care în care trebuie sa zboare avionul devine incompatibil cu construcţia sa.

Dar inginerii care se afla în avioane nu pierd timpul. Cu ajutorul echipamentelor speciale, ei detectează cauzele eşecului şi stabilesc datele problemei. Ei observa de exemplu ca rachetele inamice au reflectori parabolici instalaţi în interiorul vârfurilor de atac din material plastic, ca acestea nu emit unde de înaltă frecventa şi deci nu au fost concepute ca sa emită unde radar. Aceiaşi ingineri mai observa modul în care rachetele se orientează spre aparatele lor, către zonele de evacuare a gazelor fierbinţi şi deduc astfel ca aceste rachete aer-aer sunt înzestrate cu detectoare în infraroşu foarte sensibile. Se cer deci introduse schimbări importante în construcţia avionului, dar nu e timp pentru proiectarea şi pentru încercarea prototipului. Atunci e suficient sa fie întrebata memoria centrala, care oferă pe loc proiectul unui avion cu performante la fel de bune, destul de asemănător proiectului anterior, dar având în plus o coroana, care protejează ajutajele în vederea atenuării difuziei radiaţiei în infraroşu.

* Este vorba de raportul intitulat Bazele biogenetice ale fiinţelor vii care populează cosmosul, primit în 1967 de Alicia Aranjo. (n. J. P. P)

Cum proiectul noului model este deja gata, realizarea lui este mult uşurată.»

O situaţie mutagena survenita pe Terra ar fi dus la naşterea unor indivizi prezentând anumite diferenţe, neprecizate, la nivelul masei lor cerebrale, care a devenit astfel caracteristica lor comuna. Era pentru prima oara în cazul contactaţilor – sau al celor ce se pretind astfel -cand sursa de manipulare oferea o explicaţie de tip raţional.

Marea manipulare

Aceasta explicate merge în paralel cu elaborarea unui proiect cu caracter aparte, am putea zice metafizic. In modelul UMMO, orice individ care se gândeşte la ceva, care citeşte un text sau care discuta cu cineva despre un anumit subiect nu face altceva decât sa "informeze" acea structura psihica uriaşă care este creierul colectiv.

Se mai afirma totodată ca aceste structuri psihice planetare nu fac intre ele schimburi de informaţii. Pentru a încerca sa acţioneze asupra acestui gigantic suflet colectiv planetar, UMMO şi-au imaginat ca cea mai buna soluţie ar fi contactarea unuimic număr de indivizi înzestraţi cu acea uşoară particularitate a creierului şi să-i facă sa funcţioneze ca un fel de antene. Farsa? Manipulare? Tentativa de creare a unei noi religii? Operaţie de dezinformare? Sau poate chiar realitate?

Au sosit mormane de rapoarte conţinând informaţii asupra structurii şi a funcţionării acestor structuri metafizice individual sau colective. Cei patru contactaţi au citit aceste texte îngrozitor de hermetice – dar mereu la fel de "scientiste" – cu multa sârguinţă şi încercând sa formuleze păreri cu privire la acest subiect.

UMMO şi-au exprimat satisfacţia. Apoi, pe neaşteptate, totul s-a terminat în 1989. Dominguez "s-a rupt" dintr-o data şi fara explicaţii. După ce douăzeci de ani fusese inundat de corespondenta, a întors spatele acestor chestiuni, pe cat de brusc pe cat de complet. Grupul s-a dezintegrat rapid şi „expenenta” a fost întreruptă.

Dominguez n-a mai acceptat niciodată sa discute ceva despre aceasta afacere, nici măcar lucruri lipsite de însemnătate. Ea devenise pentru el de parca ar fi fost blestemata. Apoi sensorile au început sa se rărească, ultima sosita pana în momentul când scriu aceste rânduri fiind cea care se referea la războiul din Golf pomenita în primele pagini ale cărţii. Reţeaua pare a fi intrat într-o noua faza de tăcere.

EPILOG

Iată-ne la sfârşitul acestei marturii şi al rapidului tur de orizont asupra dosarului UMMO. Bilanţul pe care 1-as face n-ar putea fi decât unul strict personal. Timp de şaisprezece ani faptul de a fi fost în contact cu aceste documente mi-a influenţat serios viaţa profesionala. Daca Maurice nu mi-ar fi dat acele prime cincizeci de pagini în 1975, cariera mea ştiinţifică ar fi urmat fara îndoială un drum cu totul altul, incomparabil mai liniştit.

Înainte nu eram cine ştie ce interesat de problema OZN-urilor şi inca şi mai putin de eventualitatea unor contacte cu reprezentanţi ai unor civilizaţii din alte sisteme stelare. Când am răsfoit primele documente, nu mi-aş fi închipuit în mptul capului ca e vorba de un dosar de doua mii de pagini şi ca acestea acoperă o perioada de douăzeci şi noua de ani. Una din caracteristicile dosarului UMMO ar fi mai întâi volumul sau, după care vine marea varietate a temelor abordate. Sa mai amintesc şi stractura comunicărilor, cu o terminologie preluata adesea din limbajul ştiinţific contemporan, pana într-atât încât dau de multe ori impresia ca ar fi nişte note tehnice. Prin asta, dosarul UMMO ocupa un loc cu totul aparte fata de mesajele celor care se pretind contactaţi şi care de obicei trădează repede o mare sărăcie de idei sau se vădesc a fi de un ezoterism de nepătruns.