De-crearea si virtualizarea lumii reale prin tehnica o cale spre sfarsitul ei? Abordare tehnica, socio-economica si duhovniceasca a utilizarii documentelor electronice si a tehnicii fara granite morale Autori

PROBLEMATICA DOCUMENTELOR ELECTRONICE

In cele ce urmeaza vom incerca sa prezentam punctual aspectele pe care le consideram importante in problematica documentelor electronice asa cum este ea vazuta de la nivelul omului obisnuit.

Lucrurile par sa fie foarte simple. Traind intr-o lume din ce in ce mai sofisticata statul capata o putere din ce in ce mai mare prin reglementarea si apoi controlul unor zone din ce in ce mai mari din zona economicului, socialului si, mai nou, chiar a vietii private. Pentru aceasta s-au dezvoltat instrumente specifice a caror utilizare a devenit aproape de neevitat. In acest context apar desigur in discutie si aspecte teologice ce se refera in special la aspectele sociale si etice generate de fenomenul utilizarii documentelor electronice.

Desi in opinia autorilor problematica utilizarii documentelor electronice reprezinta doar un aspect punctual (i-am putea spune chiar particular) al intregului fenomen de schimbare pe care-l parcuge lumea in prezent (si pe care-l vom aborda in partea a doua a lucrarii) am dorit sa facem aceasta prezentare cu scopul de a facilita o mai buna intelegere a modului in care documentele electronice contribuie la schimbarea lumii si ii atrag pe oameni in tavalugul care ii va duce la imposibilitatea intelegerii adevarului ontologic al existentei lor.

De la guvernarea clasica spre cea totalitara

Pentru început avem misiunea de a face o reprezentare a guvernarii în zilele noastre. Acest lucru este important deoarece, pentru noi, atitudinea anti-sistem ca principiu, contestarea de-a valma a guvernării este ceva străin de ethosul creştin.

Evangheliile şi Epistolele Apostolului Pavel pun problema funcţiilor legitime dar şi nelegitime ale puterii:

• 
  Este legitim pentru stat de a pretinde taxe şi dări de la cetăţeni şi de a păzi cu „spada” (sau prin violenţă legitimă) legea (care ar trebui să corespundă unui cod etic al societăţii).
  
• 
  Este nelegitim atunci când statul pretinde de la cetăţeni să aducă închinare împăraţilor sau să îşi lepede credinţa, să adopte credinţe sau doctrine care contrazic Evanghelia; atunci statul îşi depăşeşte sfera sa legitimă şi devine uzurpator, tiranic, totalitar.
  

Problema noastră, a celor ce trăim în acest veac, este că, îndeosebi din modernitate încoace, actul guvernării a devenit mult mai complex şi s-a inserat, difuz şi profund, în straturile societăţii (în economie, în social, chiar şi în Biserică), ale comunităţii restrânse şi chiar în interiorul familiei.

De mult guvernul nu mai este restrâns doar la funcţiile de prelevare a taxelor şi de pază armată a legii. El administrează, din ce în ce mai detaliat, tot ce se afla in raza sa de putere in continua crestere. Încă înainte de experienţele totalitare extreme ale nazismului şi comunismului, despre o astfel de guvernare se spunea că este totală, deoarece ea priveşte totalitatea proceselor ce se desfăşoară în societate, văzute ca un fel de funcţii ale organismului social.

Guvernarea totală presupune că nu mai există aspect al vieţii noastre care să nu intre în sfera puterii: totul sau aproape totul este reglementat şi normat, îndreptat către scopuri specifice acesteia, astfel încât obiectul reglementării să împlinească o funcţie utilă organismului social.

Pentru a folosi un exemplu banal, familia face obiectul unor politici publice în funcţie de scopurile stabilite de guvernare: fie când stabileşte de la ce vârstă este obligatorie educarea, de către stat, a copilului, fie când descurajează natalitatea prin instrumente specifice.⁹

La fel de insinuos s-a dezvoltat şi o altă dimensiune cheie a guvernării: cea a controlării şi supravegherii societăţii, a oamenilor. Există studii care arată că funcţia de supraveghere s-a derulat, încă din secolele trecute, în logica unei „transparentizări” a omului în faţa puterii, a unei disciplinări a acestuia, depăşindu-se astfel stadiul în care omul respecta legea de frica pedepsei, ci cumva condiţionat să aibă un comportament şi o mentalitate girate de guvernare.

Fenomenul este denumit în literatura de specialitate panoptism¹⁰ şi noua putere este definită ca o bioputere, deoarece se insinuează cumva nu doar în interiorul societăţii, ci chiar şi al persoanei, pe care încearcă să o „programeze” social. Reiterăm faptul că bioputerea şi panoptismul sunt concepte specifice pentru guvernarea din sec. XVIII-XIX.

Noile dimensiuni pe care guvernarea le-a dobândit de-a lungul timpului sunt potenţate dincolo de orice închipuire în zilele noastre, prin tehnologie, tehnicile de supraveghere si control prezente pe toate palierele vietii comunitare si personale (ex.: camerele TV, prelevarea datelor biometrice - uneori chiar şi a ADN-ului) dispozitivele electronice pentru identificarea oamenilor, sistemelor informatice naţionale şi trans-naţionale - care includ baze de date integrate etc).

Guvernarea totala ce utilizeaza instrumentele de care dispune pentru conditionarea oamenilor se transforma intr-o guvernare totalitara. Se observa foarte usor asadar cat de subtire este in prezent linia de demarcatie dintre guvernarea totala si cea totalitara.

Concluzii:

• 
  Guvernarea timpurilor noastre a evoluat de la una de tip clasic (prelevarea taxelor, aplicarea legii cu sabia) la una complexă, totală, care are în vedere controlul total asupra oamenilor şi administrarea in detaliu a bunurilor acestora;
  
• 
  Guvernarea totală nu mai funcţionează prin frica de pedeapsă, ci prin supravegherea, controlarea şi disciplinarea omului – devenind, astfel, o bioputere;
  
• 
  Bioputerea se perpetuează prin mecanisme fine de programare socială – mai ales prin programarea din interior a persoanei umane;
  
• 
  Noile tehnologii (traduse prin acte electronice, sisteme informatice naţionale şi trans-naţionale) potenţează la maxim bioputerea şi guvernarea totală.
  
• 
  Utilizarea instrumentelor de care dispune in scopul conditionarii persoanei transforma guvernarea totala intr-una totalitara.