Despre carte

7.3.ADĂPOSTEŞTE-TE
Când ţi-e foarte frig, trebuie să găseşti cât mai repede un adăpost! înainte de a căuta, gândeşte repede şi ţine seama de: starea sănătăţii tale, uneltele disponibile, condiţiile înconjurătoare. Dar nu uita că îţi TREBUIE un adăpost - fie că e unul cu pereţi de piatră sau un simplu sac de plastic. Fă rost de el ÎNAINTE de: lăsarea întunericului, a te cuprinde panica, epuizarea forţelor.

Când vrei cu tărie ceva -poţi găsi oricând şi oriunde o soluţie (vezi la # 12.2.).

7.4. FĂ UN FOC
Este foarte important să aprinzi un foc. Cu el poţi încălzi mâncarea şi băutura. Usuci hainele. Te încălzeşti. Semnalizezi. Îţi dă curaj. Mintea funcţionează mai bine.

Pentru aprinderea focului ai nevoie de combustibil + oxigen (aer) + temperatura de aprindere; adică: o scânteie sau o flacără + amorse + vreascuri. Plus gândire - şi răbdare.

Dar e bine să ştii din capul locului că s-ar putea să nu reuşeşti să aprinzi focul! La primele încercări - sau vreodată. Mai ales în condiţii foarte grele. Sau, chiar dacă îl aprinzi şi vremea este foarte rece, focul poate fi inutil: uneori dă atât de puţină căldură încât ca să te încălzeşti va trebui să stai deasupra lui, să te bagi în el - şi-ţi pârleşti hainele.

Nu încerca să aprinzi focul pe vreme rea, decât atunci când eşti silit de situaţie.

Iată şi alte sfaturi utile:

- Totdeauna aprinde focul înainte de lăsarea întunericului;

- Nu aprinde focul dacă nu ai nevoie de el;

- Mult mai bine te încălzeşti cu 2-4 focuri mici, între care să stai ghemuit, decât de la un singur foc;

- Pregăteşte şi adună mereu, chiar de la început, vreascuri, aşchii, rămurele, alt combustibil. Chiar dacă sunt ude, se vor usca la focul pe care-l vei face;

- Păstrează şi economiseşte vreascurile, aşchiile, crenguţele, combustibilul şi chibriturile; ele pot fi încălzite sau uscate cu căldura corpului;

- Alege cu grijă locul unde faci primul foc. Să nu fie sub un copac plin de zăpadă. Nici sub o stâncă care abia se ţine la locul ei. Nu foarte aproape de automobil.

- Totdeauna amenajează, pregăteşte locul în care faci focul. Pune lemnele şi aprinde-le pe o vatră din pietre, buşteni, sau într-o gaură în pământ - NU direct pe sol, la întâmplare. De exemplu, câteva bucăţi de tablă, resturi de avion, capace de la roţi auto, bolovani pot constitui o vatră minunată pentru foc, plus că re-flectă căldură;

- în jurul focului folosit la prepararea hranei amenajează nişte pereţi care să reflecte şi să concentreze căldura. Sau fă focul lângă un perete, o stâncă. Ori găteşte deasupra găurii sau vetrei din sol în care ai făcut focul. Oala poate să se rezeme pe pietroaie puse în picioare, pe crengi verzi, sau bucăţi de metal. Flăcările şi căldura pot fi dirijate spre adăpostul semideschis în care stai, cu ajutorul unui reflector amenajat din pietre, lemne, crengi. NU aprinde focul în cort;

- Nu face un foc prea mare: va consuma inutil prea mult combustibil. Deşi uneori ar putea fi bun: la semnalizare, la uscarea hainelor. Oricum, e mai avantajoasă cantitatea unor focuri succesive mai mici, decât calitatea unuia singur mai mare;

- Nu consuma inutil chibriturile încercând să aprinzi un foc rău pregătit sau ca să aprinzi ţigări, când ai la dispoziţie alte metode;

- Chiar dacă ai un foc sau chibrituri, învaţă şi antrenează-te să aprinzi focul fără chibrituri (vezi mai jos). S-ar putea să ai nevoie de această îndemânare mult mai repede decât te aştepţi.

* Cu ce faci focul:

- Amorsele pentru aprinderea focului/ac jumătate din treaba chibritului. Cealaltă jumătate o face scânteia, căldura sau flacăra. Completează-ţi şi sporeşte-ţi mereu rezerva de amorse pentru aprinderea

focului: iască, praf de la carii de lemn, scame, fire din bumbac, rumeguş uscat, aşchii de lemn, sfoară despletită, scame de la fese sau bandaje, pânză, fire de lână, pene, scame din buzunar, bucăţi din cuiburi de pasăre, orice fel de praf, aşchii uscate ciocănite între două pietre, plută fărâmiţată, ace de pin. La care adaugi 1-2 picături de gaz (petrol lampant) - dacă ai.

Păzeşte-le cu grijă. Păstrează-le uscate. Poartă acest combustibil fragil şi valoros într-o cutie, o sticluţă sau în portofel. Ori de câte ori poţi, pune-le la soare să se usuce. Sau, expune-le la altă sursă de căldură. Scopul e să fie foarte uscate (ca tutunul).

- Vreascurile: adună-le de peste tot şi păstrează-le la căldură, uscate. Foloseşte orice material: hârtie (bani), fotografii, acte de identitate, crenguţe, tufe răşinoase, resturi de hrană, resturi de hârtie (ambalaje), cârpe, aşchii de lemn, plută, pene, iarbă uscată, coajă de copac, bucăţi de crenguţe cojite (astfel ca fâşiile de coajă să se onduleze în afară, ca la o minge de badminton), rădăcini, cetină, ulei de la motor (dacă nu ai vreun vas - îl scurgi direct pe sol, înainte de a se congela în motor), cuiburi de pasăre, frunze de palmier, ferigă.

Atenţie: NU folosi toate vreascurile pentru focul acesta. Mai lasă câteva şi pentru următorul foc, cel de mâine.

- Combustibilul: adună o rezervă imensă (de două ori mai mult decât apreciezi la început) din orice material care poate arde: crengi, buşteni, copăcei, tufişuri, bălegar, găinaţ, căzături de copaci, lemne sau cărbuni aduşi de apă pe ţărm, oase, lemn putred, componente din vehicul, plante. Lemnul uscat, necăzut pe pământ care poate fi doborât, rupt, despicat (cu o pană din piatră ascuţită), cioplit - este mai bun decât cel căzut pe sol (umed, îngheţat, putred). Lemnele verzi ard când sunt băgate în foc puternic. Orice fel de combustibil trebuie mai întâi mărunţit la dimensiunile necesare, convenabile.

Încearcă să foloseşti drept combustibil orice material găseşti. Dar mai întâi încearcă o cantitate mică, să vezi dacă arde. În cazul în care e e bun, foloseşte-1 mereu.

Înainte de aprinderea focului: stropeşte combustibilul cu gaz (petrol lampant), benzină sau spirt. Stropeşte vreascurile. Pune 2 picături pe amorse. După ce torni o cană peste o grămadă de lemne, poţi aprinde imediat un foc zdravăn.

De asemenea, uleiul, parafină şi spirtul solid pot să pornească bine focul. Dar niciodată NU turna sau arunca gaz, benzină etc. într-un foc sau pe flăcări.

Cu ce aprinzi focul:

Când călătoreşti departe de civilizaţie, e obligatoriu să ai la tine cel puţin do«4 metode de a aprinde focul: una asupra ta, iar cealalată în rucsac. Nu folosi chibriturile sau bricheta dacă ai la dispoziţie alte mijloace.

- Cu chibrituri: pentru a valorifica mai bine fiecare chibrit, nu încerca să aprinzi cu el direct focul, ci aprinde mai întâi o torţă - fabricată din hârtie, iarbă, vreascuri uscate; sau cel mai bine o lumânare.

Poţi să spinteci un chibrit în lungime ca să faci mai multe. Când aprinzi un astfel de chibrit subţire, apasă-i măciulia pe cutie cu degetul.

Fereşte-le de vânt, aprinzându-le în spaţiul dintre palme, cu măciulia în jos -astfel ca eventualul curent care pătrunde printre degete să împingă flacăra în sus spre băţ (fig. 7.2).

Dacă s-au umezit, usucă-le prin ştergere cu părul, sau frecându-le puternic între palme (cu măciulia în afară). Un chibrit umed trebuie lovit oblic pe cutie -nu frecat în lungul ei.

Chibriturile trebuie păstrate într-o învelitoare impermeabilă, dar astfel încât să nu se frece, să se sfărâme, ciocnească sau să se autoaprindă.

- Cu bricheta (de buzunar, de la automobil): foloseşte-o numai pentru aprinderea focului. Ţigările se vor aprinde altfel: de exemplu de la soare, cu o lentilă.

- Cu o lentilă convexă - poţi aprinde amorsa şi vreascurile de la razele soarelui. Anumite lentile (convergente) dau rezultate mai bune, altele mai slabe, iar

unele (cele divergente) nu aprind deloc. Sunt bune lentilele de la ochelarii persoanelor presbite (cu dioptrii „plus"). Geamul de la ceas este prea puţin convex, nu concentrează suficient razele soarelui. Cel mai bine e să suprapui două lentile - fie de la aceeaşi pereche de ochelari, fie de la două perechi (de la două persoane); şi mai bună e o combinaţie de 4 lentile suprapuse.

Lentilele binoclului sau lunetei de la puşcă sunt foarte bune (pentru aprinderea focului ele trebuie demontate).

Încearcă şi cu obiectivul fotografic demontat, sau cu dosul aparatului fotografic deschis. În poziţia „B" obturatorul rămâne deschis cât timp se apasă pe butonul declanşator (fig. 7.3). Deschide diafragma la maxim.

7.2. Cum aprinzi şi aperi chibritul contra vântului

7.3. Aprinderea focului cu lentila aparatului foto

- Cu cremenea şi amnarul: orice rocă dură (cremene, cuarţ) care nu se sparge sau zgârie uşor, poate produce scântei - când e ciocănită cu o bucată de oţel: pix, cuţit, şurubelniţă etc. Dificultatea constă în găsirea pietrei potrivite apoi în prinderea şi utilizarea scânteii. E nevoie de antrenament!

Încearcă să faci la fel cum aprinzi chibritul: între palme, contra vântului. Ţine piatra între degetul mare şi arătătorul mâinii stângi, iar amorsa de foc în palma stângă. Loveşte cu bucata de oţel ţinută în mâna dreaptă. Dacă scânteia prinde, suflă până apare flacăra.

Pentru aceasta, cea mai bună amorsa este o bucată de pânză (ruptă din cămaşă) şi împăturită astfel încât scânteile să ajungă în centrul ei.

- Prin frecarea a două lemne: o metodă foarte dificilă. Majoritatea oamenilor n-o pot folosi deoarece: nu au experienţă; nu au lemne cu calitatea necesară; condiţiile de lucru sunt proaste. Sălbaticii, vânătorii sau exploratorii care folosesc această metodă au o trusă specială, pe care o poartă la ei ca pe o cutie de chibrituri (vezi fig. 7.4).

Prin manevrarea arcului încoace şi încolo, ţăruşul (din lemn tare) se roteşte cât mai repede în lemnul de bază (moale, uscat, nerăşinos). Din frecarea lemnelor apare un rumeguş fin, care începe să ardă deasupra amorsei. Prin suflare, grămăjoara devine jăratic. Vârful ţăruşului trebuie rotit la marginea crestăturii din scândurica de bază, astfel încât praful de lemn aprins să cadă pe grămăjoara de amorse, pusă mai jos.

- Cu acumulatorul - chiar dacă autovehiculul, motocicleta sau şalupa nu are un aprinzător electric pentru ţigări. Dar atenţie - nimeni nu doreşte: mâini arse, baterie descărcată şi scântei pe motor. Acoperă preventiv motorul cu orice fel de învelitoare - de la un covor de cauciuc până la o haină. Şi acoperă-1 bine, căci vaporii de benzină sunt alături.

Pentru obţinerea unor scântei se pot folosi două metode:

- Se ating două chei fixe (sau alte obiecte metalice asemănătoare) care fac contact cu bornele bateriei;

Sau:

- La bornele bateriei se leagă două cabluri sau sârme (de exemplu sârmă ghimpată) care se duc în afara caroseriei maşinii, pentru a obţine scânteile cât mai departe de motor (fig. 7.5).

7.4. Aprinderea focului prin frecarea lemnelor

7.5. Aprinderea unei cârpe îmbibate cu benzină, de la scânteia acumulatorului

Nu exagera cu descărcarea acumulatorului. Nu se ştie când vei mai avea nevoie de el.

Scânteile pot fi prinse cu o cârpă pe care s-a picurat puţină benzină. Cârpa este ţinută legată cu o sârmă răsucită în spirală, suficient de rigidă pentru a nu se îndoi cu cârpa aprinsă şi a-ţi aprinde mâna sau mâneca. Pregăteşte din timp, în preajmă, o grămăjoară cu amorse şi vreascuri.

- Cu o armă de foc: puţin praf de puşcă amestecat cu amorse de foc pornesc bine focul. Pentru a obţine o flacără, taie tubul cartuşului şi scoate glonţul sau alicele, precum şi majoritatea pulberii (nu arunca nimic, resturile păstrează-le pentru alte utilizări!). Peste pulberea rămasă în tubul cartuş bagă un dop de cârpă uscată cu marginile zdrenţuite. Nu o îndesa. Încarcă arma cu cartuşul astfel modificat şi trage în aer. Cârpa va cădea aprinsă. Ia-o şi aprinde cu ea amorsa şi vreascurile.

Atenţie la manipularea prafului de puşcă!

* Cum aprinzi focul.

Foarte important: pregăteşte totul foarte bine, ca şi cum ai fi un chirurg înainte de operaţie. E păcat să obţii cu greu o flacără şi după aceea s-o pierzi, pentru că nu ai ce aprinde cu ea.

Construieşte o semi-piramidă din vreascuri. Lasă goluri pentru tiraj. Pune flacăra, torţa sau lumânarea la partea de jos a grămezii, dinspre vânt, acolo unde este golul, scorbura din piramidă. Totodată, apără flacăra de vânt. În principiu, flacăra prinde şi se întinde de la un vreasc la altul.

Când foloseşti o amorsa de foc, boţul de jeratec se introduce în gaura de la baza grămezii de vreascuri, în mijlocul unor materiale uşor inflamabile, răsfirate, puse acolo dinainte: hârtii etc.

Dacă vântul nu bate deloc, flacăra se poate obţine pornind de la o amorsa incandescentă introdusă într-o minge de iarbă uscată, hârtii, zdrenţe uleiate. Mingea trebuie legată la capătul unei sârme sau sfori, ca o praştie. Dacă roteşti în aer mingea ţinută de sfoară vei obţine un bulgăre de foc.

După ce vreascurile se aprind, adaugă bucăţi mici de lemn. Bagă în foc bucăţile mari numai după ce focul este suficient de puternic şi nu se mai poate înăbuşi. Nu îndesa lemnele prea tare, lasă goluri prin care să poată circula aerul (tirajul). Suflă în foc fără violenţă. Focul incipient, mic, trebuie protejat de vânt, ca să nu fie stins de un curent prea puternic.

Lemnele mari se bagă în foc aşezate în straturi. Beţele dintr-un strat vor fi orientate perpendicular pe cele din stratul inferior, formându-se interstiţii prin care să poată circula aerul şi flăcările.

* NU face focul pe o suprafaţă plană - amenajază o vatră - în pământ (sapă un şanţ) sau deasupra solului. Iată câteva feluri de vetre pentru foc:

- Focul în groapă sau şanţ - se foloseşte de regulă pentru încălzirea şi prepararea hranei.

Forma gropii poate fi un:

- trunchi de con cu vârful în jos, iar lemnele se aşează înclinat pe marginea acestuia unul lângă altul;

- şanţ simplu (fig. 7.6.);

- şanţ în cruce (fig. 7.7.).

Avantaje: se economiseşte combustibil (arde mai încet), jarul (acoperit cu cenuşă) se păstrează un timp îndelungat. Dezavantaje: dă o cantitate mai mică de căldură.

- Focul între pietre - dă mai multă căldură, cu combustibil mai puţin (fig. 7.8.). Pietrele pot fi folosite şi ca suport pentru vase, sârme sau bare metalice, pe care se pot frige (coace) diverse produse.

Avantaje: posibilitatea dirijării căldurii spre un loc anume, menţinerea acesteia şi după stingere - ca urmare a radiaţiei produse de pietrele supraîncălzite.

NU pune în foc sau lângă acesta pietre ude, din material poros - pot exploda şi-ţi scot ochii.

NU folosi pentru construcţia vetrei pietre moi, cu goluri interne - încearcă-le mai înainte prin lovire (sună a gol).

- Focul cu alimentare înclinată - lungeşte durata arderii (fig. 7.9.). Se recomandă când nu ai mult combustibil. Două lemne, crengi sau beţe se înfig paralele în pământ, înclinate, la o adâncime de 20-30 cm şi la o depărtare de 40-50 cm unul de altul; deasupra solului să rămână capetele de aproximativ 70-80 cm. Ele constituie stâlpii de susţinere pe care se aşează, suprapuse, lemnele pentru foc. Dispozitivul poate fi folosit şi în interiorul adăpostului. La nevoie, stâlpii înclinaţi pot fi susţinuţi cu alte lemne sau proptele. Lângă foc se pot aşeza oale şi vase cu diferite destinaţii.

7.6. Vatra de foc săpată simplu în sol

7.7. Vatra de foc săpată în cruce

7.8. Vatra din pietre -cu coş

- Focul în stea - pentru un foc mic, se aşează radial 5-7 bucăţi de lemn uscat cu un capăt spre centru şi cu celălalt spre exterior. În centrul vetrei poate fi făcută o mică adâncitură unde se aşează amorsele de aprindere şi vreascurile. Pe măsură ce capetele dinspre centru ard, lemnele se împing radial pe vatră spre centru] focului. În felul acesta lemnul arde complet, fără a fi nevoie să-l mărunţeşti dinainte.

Avantaje: focul în stea are un consum mic de combustibil, dă căldură suficientă şi usucă progresiv lemnele. Între capetele lemnelor este suficient spaţiu ca să aşezi vase, să frigi sau coci alimentele.

Depozitează lemnele lângă foc, mai ales dacă sunt umede. Peste noapte întreţine focul fie alimentându-1 mereu cu combustibil, fie acoperindu-1 cu buşteni sau frunze peste care pui pământ. A doua zi dimineaţa, ca să reaprinzi focul: dezveleşte je-raticul, adaugă câteva vreascuri şi suflă în ele.

7.5. O SOBĂ
Poţi improviza o sobă dintr-o cutie de conserve goală şi un izvor de căldură. Fasonează cutia ca în fig. 7.10 prin tăierea, turtirea şi răsucirea unor petale de tablă. Pentru această operaţie foloseşte sculele disponibile: bolovani, un cuţit, un piton etc.

Sursa de căldură poate fi: o lumânare (în acest caz nu te mai osteni să tai partea superioară a cutiei de conserve; este suficient doar să-i dai câteva găuri); nisip, pământ sau pietriş îmbibat cu motorină, ulei, parafină, benzină, spirt; o baie de ulei în care stă fitilul (realizat din muşchi, cârpă, chingă), susţinut în axa cutiei de un suport din sârmă, pietre, metal (ca la candelă); un boţ de grăsime animală agăţat deasupra unei cârpe aprinse (untura se topeşte, iar picăturile cad pe cârpă, unde ard); cauciuc, ceară, izolaţia unui cablu electric - acestea ard mai bine într-o sobă decât la foc deschis.

NU turna petrol, gaz sau alt combustibil lichid într-o sobă deja aprinsă.

Chiar aprinderea unei sobe cu petrol lampant este o operaţie destul de periculoasă: aşteaptă până chibritul arde bine şi apoi aruncă-l în sobă (NU-I băga cu mâna); totodată fereşte-te şi fă un pas înapoi.

Iată câteva reparaţii, improvizaţii ce pot fi făcute unei sobe cu combustibil lichid (spirt, benzină, petrol) la presiune (tip Primus):

- Dispozitivul care lăţeşte flacăra poate fi înlocuit cu o cruce (făcută din două dispozitive de desfundare, îndoite împreună) care se aşează deasupra arzătorului. Sau cu o piatră sau o bucată de metal.

- Garnitura ruptă sau uzată de la pompiţă poate fi reparată prin ungerea ei cu unt, ulei, unsoare, după care se remontează cu grijă înapoi la locul ei.

- Un picior rupt al pirostriei (care ţine oala deasupra flăcării) poate fi înlocuit cu una sau mai multe pietre aranjate lângă sobă.

- Dacă nu mai ai spirt denaturat (folosit pentru pornirea sobei), înfăşoară strâns un sul din hârtie răsucită în jurul tubului arzătorului, în cupa pentru spirt. Închide ventilul sobei. Pompează. Va ţâşni combustibil şi va îmbiba sulul de hârtie. Aprinde hârtia şi aşteaptă să se amorseze şi încălzească soba, apoi deschide treptat ventilul şi pompează cât e nevoie pentru a aduce flacăra la parametrii normali.

La alte tipuri de sobe (cu gaz comprimat etc.) poţi interveni în mod asemănător.

Gândeşte şi improvizează!

7.9. Vatra cu alimentare automată şi reflector de căldură

7.10. Sobă din cutie de conservea - cu nisip îmbibat cu benzină etc. b - cu fitil susţinut de o sârmă
8. INCENDIUL
8.1. Incendiul dintr-o clădire Cheamă pompierii, Luptă cu focul

8.2. Cum poţi stinge un foc Udă-1! înăbuşe-1! Bate-1! îngrădeşte-1! Teme-te de foc!

8.3. S-au aprins hainele

8.4. Deplasarea prin fum

8.5. Pădurea în flăcări Pleacă! îngroapă-te! Stai în maşină! Stingerea focului în pădure, Focul contra focului, Traversează flăcările

8.6. Autovehiculul a luat foc

8.7. Incendiul din avion

8.8. Trăsnetul În casă, în automobil, în exterior.

Frica de foc este foarte puternică - la om şi la celelalte vieţuitoare.

Căldura insuportabilă poate împinge un om să facă tot felul de greşeli, de exemplu să sară în gol de la o înălţime ameţitoare, să spargă uşa unei camere cuprinse de flăcări, să arunce apă pe benzina sau pe uleiul aprins etc.

Dacă nu a fost instruit să facă ce trebuie, el va acţiona orbeşte, conform instinctului de conservare. De obicei, acţiunea comandată de instinct este greşită şi duce la epuizare, asfixiere, arsuri, chiar la incinerare.

Multe incendii se nasc din neglijenţa cu care sunt manevrate ţigările sau chibriturile aprinse. Dar sunt şi cauze accidentale aproape inevitabile. De exemplu, focul poate fi aprins în timpul secetei, de razele soarelui care trec printr-o bucată de geam având întâmplător o formă de lentilă convergentă ş.a.m.d.

Orice ardere este condiţionată de:

- încălzirea materialului respectiv până la o anumită temperatură de aprindere;

- Prezenţa aerului (oxigenului) necesar arderii.

Dacă una din aceste două condiţii nu este îndeplinită, arderea nu poate avea loc. Cea mai bună protecţie împotriva incendiului este prevenirea lui prin:

- îndepărtarea materialelor combustibile din locuinţă sau de lângă ea;

- Procurarea mijloacelor de stingere a incendiilor, amplasarea lor la îndemână, verificarea periodică a bunei lor stări de funcţionare;

- Antrenarea şi organizarea tuturor locuitorilor, a vecinilor, pentru prevenirea şi stingerea focului.

Ori de câte ori locuinţa rămâne nelocuită, chiar şi pentru un timp scurt, trebuie stins focul din sobe, lămpile cu petrol sau cu gaze, din candelă etc. şi întrerupt iluminatul electric. Rezervele de petrol sau alte materiale combustibile ori lichidele uşor inflamabile se vor evacua din casă şi se vor păstra în magazii, de preferinţă subterane.

În perioade cu situaţii mai speciale, de exemplu după declanşarea „Stării de război", obiectele uşor inflamabile ca: perdele, cărţi, tablouri etc, vor fi depozitate în dulapuri sau lăzi. Din podul casei se vor evacua materialele care s-ar putea aprinde uşor, iar dacă rezistenţa planşeului permite, pardoseala podului se va acoperi cu un strat de nisip sau pământ afânat gros de 5-10 cm, care va contribui la stingerea rapidă a incendiului.

În locurile cele mai periculoase din punctul de vedere al apariţiei incendiilor se vor instala lăzi cu nisip sau pământ afânat, butoaie cu apă, găleţi, lopeţi, topoare şi răngi.

O măsură de pregătire importantă pentru lupta cu focul este asigurarea unor surse suplimentare sau alternative de apă. De exemplu, se poate amenaja din timp un heleşteu, un rezervor sau un bazin cu o capacitate de cel puţin 250 mc, situat la o distanţă de 300 m de locuinţă. E nevoie numai de puţină responsabilitate.

Indiferent că este produsă de flăcări sau de vreme, căldura excesivă poate fi totuşi controlată un timp suficient de lung pentru a reuşi să te salvezi, ba uneori poate fi chiar combătută. Pentru aceasta trebuie să-ţi păstrezi sângele rece şi să te ocupi mai întâi de priorităţi.

8.1. INCENDIUL DINTR-O CLĂDIRE
Când observi începutul unui foc într-o clădire, ia imediat măsuri:

-NU TE SPERIA;

-Alarmează toţi oamenii: ţipă cât de mult şi de tare poţi: FOOC! Dacă există o alarmă de incendiu, acţioneaz-o.

- Evacuează oamenii şi animalele: adună familia şi oamenii cât mai departe de foc, într-un loc bun pentru a striga după ajutor şi pentru salvare. Evacuează toate persoanele din camera incendiată, apoi scoate-le afară din clădire. Pentru a ieşi din clădire foloseşte „scara de evacuare" prestabilită, NU liftul. Sări pe geam NUMAI dacă eşti la parter (vezi la #15).

- Dacă eşti blocat, stai pe loc. Încearcă să nu urci -caută să scapi pe la parterul clădirii. Dacă uşile de la parter sunt blocate, ieşi pe fereastră.

- închide toate geamurile şi uşile dintre foc şi tine. Etanşează uşa - îndeasă sub ea covorul sau aşternutul de pat. Închide uşile şi ferestrele dintr-o clădire incendiată, pentru a contribui la potolirea sau înăbuşirea focului prin lipsă de aer. Orice curent de aer măreşte imediat focul şi-l transformă în vâlvătaie. Uşile deschise ajută şi la răspândirea flăcărilor şi fumului. O uşă închisă întârzie trecerea flăcărilor cel puţin 20 - 30 minute. Focul s-ar putea s-o ocolească şi să n-o atace imediat.

NU arunca pietre din afară, ca să spargi geamurile unei clădiri, ale unui tren sau atelier în flăcări.

- Strigă după ajutor; deschide o fereastră, stai lângă ea şi ţipă pentru a anunţa că eşti acolo.

Cineva trebuie să stea mereu la fereastra deschisă şi să strige după ajutor, astfel încât trecătorii sau vecinii să fie avertizaţi de pericol, iar pompierii să fie chemaţi şi să vină cât mai repede.

Persoanele speriate sau slăbite de căldură, fum şi panică vor fi împiedicate să sară pe fereastră. Li se va impune să stea pe jos, iar cineva mai solid va sta la fereastră să blocheze trecerea.

- Cheamă pompierii.

- Dacă poţi, încearcă să stingi focul sau să limitezi incendiul.

- încearcă să stabileşti unde este focul din clădire. Dacă apare un fir de fum pe sub o uşă, fii atent. În dosul uşii focul poate fi mic - sau foarte mare. Dacă vrei să vezi care este situaţia dintr-o cameră suspectă, foloseşte uşa ca pavăză şi deschide-o doar câteva degete. Atenţie când clanţa este caldă. NU deschide larg uşa.

Ghemuieşte-te când deschizi uşa, pentru ca eventualele gaze calde şi flăcări să-ţi treacă pe deasupra. Propteşte un picior pe pardoseală şi opreşte cu el uşa care se deschide spre tine. Dacă îndărătul uşii focul e mare, închide-o imediat.

- Gândeşte-te la o soluţie alternativă de salvare, de evacuare sau de coborâre, pentru cazul în care cei din afară nu pot ajunge suficient de repede la voi (vezi la #15).

Pregăteşte o funie pentru coborâre (improvizată din cearceafuri înnodate) şi aruncă saltele pe care să cazi dacă sari pe fereastră. În nici un caz să NU sari sau să cobori pe pereţi netezi, de la o înălţime mai mare decât etajul doi - trei, în afară de cazul în care nu mai ai nici o altă scăpare. De exemplu, chiar dacă flăcările te silesc să ieşi pe fereastră, nu sări, ci stai agăţat pe o streaşină, de o cornişă, un brâu de zidărie, un burlan de scurgere ori de un balcon.

Cu puţină răbdare şi sânge rece, poţi să-ţi salvezi viaţa sau să scapi de schilodire.

Când sosesc Pompierii s-ar putea să fii la 30 m înălţime. Nu te speria. Ei îţi vor trimite scara telescopică şi te vor îndruma cum să cobori pe ea. Sau îţi vor strigă să sari pe o prelată ţinută întinsă de mai mulţi oameni.

Încrede-te şi fă ce zic ei.

Cheamă Pompierii: sună la telefonul 981 sau strigă la altcineva să-i sune, când tu eşti împiedicat să o faci.

Dacă eşti foarte departe de un telefon (de exemplu într-o pădure), aleargă până la cea mai apropiată locuinţă şi împrumută o bicicletă, o maşină sau o căruţă cu care să ajungi la un telefon.

Chiar dacă eşti surprins de flăcări, nu acţiona la întâmplare, nu te panica. Încearcă să analizezi calm situaţia după următoarea schemă de întrebări:

- Unde (arde)?

- Ce (arde)?

- Cum (lămureşte-te despre ce e vorba) ?

- Cât (de mare e)?;

- Ce pericole sunt?

- Ce e de făcut?

Apoi anunţă Pompierii - şi lămureşte-i.

Cheamă TOTDEAUNA Pompierii, chiar dacă focul pare prea mic pentru a-i deranja. Nu uita că toate necazurile mari au fost la început mici.