Dinastia doc
Yüklə 375,45 Kb.
|
|
SERIAL DOCUMENTAR “DINASTIA“ POVESTEA CELOR PATRU REGI AI ROMANIEI PRIMA PARTE DOMNIA LUI CAROL INTII 1866-1914
* Era acum momentul să fie folosită pentru consolidarea tînărului stat român. Detronarea lui Cuza din noaptea de 10/11 februarie 1866 a avut drept scop păstrarea Unirii. Pentru a fi siguri că lucrurile se vor petrece aşa cum au convenit complotiştii, Ion Brătianu pleacă încă din noiembrie l865 incognito în Occident (la Paris) pentru a obţine sprijinul împăratului Napoleon al lll-lea in ideea unui principe străin pe tronul de la Bucureşti. Complotul pentru detronarea lui Cuza era deja urzit la acea dată. *La detronarea lui Cuza, noaptea 10/11 februarie, locotenenţa domneasca care i-a luat locul îl proclamă pe contele Filip de Flandra drept domn. O săptămîna mai tîrziu, Filip de Flandra refuză oferta. * Lucrurile se complică. Principatele Unite trec prin clipe dificile. Dacă Franţa, Anglia, Italia susţin păstrarea unirii din 1859, Rusia, Austria şi Turcia refuză. Ion Brătianu, plecat din ţară se gîndeşte la un alt principele, de data asta german, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, înrudit atît cu regele Prusiei cît şi cu împăratul Franţei. În ziua in care Filip de Flandra trimite refuzul său la Bucureşti, de Vinerea Patimilor, Ion Brătianu, se află deja la Dusselfdorf. *Ion C. Brătianu cere audienţa la principele Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, guvernator militar al provinciei Rinului şi Westphaliei. Îi explică de ce a venit. A doua zi, 31 martie, dimineaţa, într-o audienţă care ţine trei ore, Brătianu, în numele locotenenţei domneşti, şi cu avizul împăratului Napoleon al lll-lea spune că doreşte să propună poporului român ca domn, pe al doilea fiu al principelui. Brătianu nu se aşteaptă să îl întîlnească şi pe cel căruia i se oferea coroana. Din fericire, Carol se afla la Dusseldorf, într-un scurt concediu, venit pentru săptămîna mare a Paştelui(catolic). Normal, ar fi trebuit să se afle la Berlin, unde servea ca locotenent al regimentului doi de gardă. Mai ales, spune prinţul, că ne pregătim de război. Austria şi Prusia erau în pragul unui conflict armat. În aceeaşi, zi, la ora şase, Brătianu revede pentru două ceasuri pe prinţ. Ii oferă coroana Principatelor Unite. Carol, un tînăr de 27 de ani (Brătianu are atunci 45, născut în 1821) nu refuză propunerea dar cere să se consulte mai întîi cu regele Prusiei, Wilhelm, şeful Casei Hohenzollern. * Carol pleacă la Berlin, unde discuta cu regele Wilhelm şi cancelarul Bismark. Este avansat căpitan al regimentului de garda. Ion Brătianu pleacă la Paris să negocieze la curtea Impăratului Napoleon. Tot la Paris se desfăşoară în acel timp conferinţa Puterilor garante în legătură cu situaţia din Principate. Dezbinarea dintre puterile europene a salvat atunci situaţia Unirii. * Locotenenţa domnească hotărăşte să organizeze un plebiscit care să arate clar voinţa ţării. La 8 aprilie, rezultatul plebiscitului, la care se prezintă cetăţenii cu drept de vot, este : cu 685.969 voturi pentru şi 224 contra. Cinci milioane de români se pronunţă astfel pentru Carol, domn al Principatelor române. Conferinţa de la Paris, continuă să recomande desfacerea Unirii, şi alegerea a doi domni pămînteni. Regele Prusiei se pregăteşte de război cu Austria şi nu vrea să contrarieze Rusia, deci nu se pronunţă favorabil. Dar Carol s-a decis să accepte. Politicienii români se folosesc de tactica faptului împlinit. Cum au făcut şi în 1859, cu ocazia Unirii. De altfel, acelaşi lucru sugereaza şi Bismark. Berlinul nu poate sprijini pe faţă aducerea unui Hohenzollern pe tronul de la Bucureşti, dar ar accepta situaţia, dacă ea s-ar produce. Totul depinde acum de hotărîrea printului Carol. Conferinţa de la Paris se blochează şi riscă să compromită Unirea prin prelungirea provizoratului. Ion Brătianu insotit de Ion Balaceanu, agentul nostru diplomatic la Paris, se află la Dusseldorf. Ei arată lui Carol hotărîrea românilor de a sfida Puterile Garante ostile. Cei doi emisari află decizia principelui Carol, de a accepta propunerea si a porni spre Bucuresti. *Patru zile mai tîrziu, principele Carol pleacă în cel mai mare secret spre Romania. E o zi ploioasă. La 10,00 îşi ia adio de la rude. Schimbă uniforma militară cu haine civile. Traseul cu trenul îl duce la Bonn. Dimineaţă ajunge, prin Meinz şi Darmstadt, la Freiburg. Putin dupa prinz ajunge în Elveţia, la Zurich. Vremea e tot proastă. Plouă torenţial şi e frig. Carol călătoreşte incognito, ferindu-se să nu fie recunoscut. * Rezultatul plebiscitului îi este deja cunoscut. Scrisorile şi mesajele de felicitare care sosesc risca să avertizeze insa autorităţile austriace. Bagajele lui Carol au fost curăţate de monogramele care ar fi deconspirat vamesilor si poliţiştilor adevărata identitate a prinţului. La Zurich i se eliberează un paşaport pe numele Karl Hettingen, negustor ce merge la Odessa. Călătoria cu trenul continuă, prin Augsburg, Munchen. Pentru a nu da de bănuit Carol stă într-un vagon clasa a doua, separat de însoţitori. La Salzburg unde se află graniţa dintre Bavaria şi Austria are loc controlul bagajelor şi documentelor. Trenul, dupa o calatorie de noapte, ajune la Viena dimineata. Gara e plină de trupe. Războiul este iminent. Dacă cineva l-ar deconspira, Carol ar fi făcut prizonier, pentru că este ofiţer prusac. Ar putea fi chiar mai rău, dacă ar fi luat drept spion. Traversează Viena într-o birjă, pentru a prinde legătura de Pesta din alta gara. Pericolui de a fi recunoscut este mare. *Trenul ajunge al Bratislava (Pressburg ), si aici gara e plină de trupe. La Pesta trenul ajunge la ora cinci după-amiază. După inca o călătorie de noapte, în zori, trenul ajunge la Timişoara, pe atunci un oraş austriac.Ca peste tot peroanele sunt pline de militari. *La ora nouă, trenul ajunge la Baziaş, ultima gară a acestei periculoase călătorii cu trenul. Carol mereu la clasa a doua, în civil, cu ochelari fumurii pe nas, ascuns în spatele unui ziar pentru a nu fi recunoscut. Din cauza transporturilor de trupe, trebuie să aştepte un vapor care îl va duce mai departe pe Dunăre. Cursele regulate au fost rechizionate de armată. Aşteptarea se prelungeşte două zile. În principate nu exista căi ferate şi trenuri. E primul contact cu noua lui ţară. Pînă atunci locuieşte într-un hotel mic şi mizer. Are doua zile timp să scrie scrisori, să se plimbe pe malul Dunării, să vada micul oraş. Dar mai ales să îşi pună gîndurile în ordine. * În memoriile sale, Carol îşi aminteşte cele două zile petrecute în aşteptarea vaporului de la Belgrad. " Seara, întreaga societate cină în odaia care servea de restaurant şi unde se adunară funcţionarii din Baziaş, începînd să discute politică. Se vorbi şi despre alegerea prinţului Carol de Hohenzollern la tronul Romaniei şi mulţi se exprimară în chip foarte puţin plăcut despre acest eveniment : Noul prinţ va ajunge tot atît de imposibil ca şi Cuza." " N-o să treacă mult şi o să-l gonească românii şi pe acesta !"şi altele asemenea. Unul citi într-o gazetă că turcii ar fi năvălit şi că s-ar fi dat cîteva lupte.".Carol ascultă toate acestea, Dumnezeu ştie cu ce gînduri. Vaporul mult aşteptat in sfirsit sosi. Sosi pe neaşteptate de la Pesta, cu trenul, venit de la Paris, si Ion Brătianu,. Cei doi vor calatori pe acelaşi vapor spre ţară. Principele s-a instalat ca de obicei la clasa a doua. Aici, " între saci şi lăzi de bagaje" ii scrie o scrisoare împăratului Franz Josef, la Viena, asigurîndu-l că doreşte relaţii prieteneşti. Tocmai ieşea de pe teritoriul imperiului habsburgic. La Orşova, vaporul ajunge după trei ore şi jumătate lungi de călătorie prin măreţul peisaj al Portilor de fier. In aceasi zi ajunge la Turnu Severin. E duminica Rusaliilor. * Printul Carol ii spune capitanului ca e negustor si merge la Odessa, dar coboara să se plimbe cîteva minute. Abia după ce pasagerul de la clasa a doua coboară, comandandatul vasului intelege pe cine transportase. : " Pe Dumnezeul meu, dacă ăsta nu a fost prinţul de Hohenzollern !". Prefectului, nedumerit de insotitorul sau, Ion Brătianu ii spune : Salută pe Domnitorul Romaniei ! Mulţimea curioasă priveşte. E duminică după amiază, lumea a ieşit la plimbare fără să bănuiască ce se întîmplă. Ion Brătianu telegrafiază la Bucureşti că au ajuns cu bine. De teama unei unei expediţii turceşti al nord de Dunare - la Rusciuk erau masate trupe sub comanda lui Omer Paşa- se cere prudenţă. Constantinopolul nu agrează ideea unui prinţ străin pe tronul de la Bucureşti. Turcii doresc desfacerea Unirii. Pericolele nu s-au terminat. *Într-un poştalion tras de opt cai, printul Carol porneşte spre capitala noii sale ţări.E deja opt seara. Spre patru dimineaţa au ajuns la Jiu. La ora şase sunt la Craiova, unde îl aşteaptă populaţia. Carol răspunde aclamaţiilor cu un scurt cu cîteva cuvinte. Se formează un cortegiu, cu dorobanţi si trăsuri ale orăşenilor. Populaţia entuziastă aruncă flori. Pe o vreme frumoasă, cortegiul ajunge la Slatina. Carol trece Oltul cu podul plutitor. Mulţimi pe ambele maluri aclamă. Inainte de înserat, Carol este primit de locuitorii Piteştiului. Ţărani, tîrgoveţi, militari, arcuri de triumf ridicate de autorităţi. De la Bucureşti au venit Ion Ghica, ministrul de externe, şi generalul Golescu, membru al locotenenţei domneşti. Mai tîrziu vine şi Dimitrie Sturza. *Carol înnoptează la Goleşti. Primul decret care i se da la semnat este graţierea mitropolitului Moldovei, Calinic Miclescu, care condusese după detronarea lui Cuza, o mişcare de separatistă în Moldova. A doua zi dimineaţa la opt, cortegiul pleacă spre Bucureşti. Ultima zi a calatoriei atinge traseul Găeşti, Titu, Bucureşti. O escortă călare îl însoţeşte.La Ciocăneşti, pe moşia boierului Dimitrie Ghica. Aici Carol schimbă ţinuta de călătorie cu una oficiala, imbraca fracul pentru a-şi face intrarea în Bucureşti. *Pe la doua, post meridian, se vad turlele Bucuretiului. Solemnitatea are loc la Băneasa, în apropierea castelului neterminat al lui Bibescu, fost domnitor în anii 40. Primarul Dimitrie Brătianu, fratele lui Ion Brătianu, îl întîmpină pe noul domn. Sînt 30.000 de oameni adunaţi la Băneasa. Semn bun, izbucneşte ploaia. Prima după trei luni de secetă. Carol, cu generalul Golescu şi Ion Ghica într-o trăsură cu şase cai pornesc spre oraş. Este urmat de multe oficialităţi civile şi militare.Un regiment de ulani merge în frunte. Convoiul merge o ia pe şoseaua Kiseleff, apoi pe Podul Mogoşoaiei unde casele sunt decorate cu flori şi covoare. E nevoie de un ceas şi jumătate pentru a traversa oraşul pînă la dealul Mitropoliei. Se aud salve de tun, urale, clopotele oraşului batind. Mitropolitul Nifon, în veşminte de aur, înconjurat de preoţi în odăjdii strălucitoare il intimpina. Carol săruta Biblia. În biserica se află miniştrii, alte oficialităţi. Are loc un TeDeum. Apoi cortegiul trece în Cameră Deputatilor, aflata chiar lîngă Mitropolie. Preşedintele Camerei Costache Epureanu, îl întîmpină. Tribunele sunt pline de lume care aclamă neîntrerupt. Colonelul Nicolae Haralamb, membru al Locotenentei Domnesti, citeşte formula jurămîntului : " Jur a păzi legile Romaniei ; de a menţine de a menţine drepturile sale şi integritatea teritoriului."Carol spune pe romaneşte" Jur ". Apoi ţine un scurt discurs: …….. * Dupa incheierea ceremoniei convoiul traversează oraşul în sens invers, spre palat, pregatit in fosta casa Golescu, unde fusese găzduit şi Alexandru Ioan Cuza. Aici se adună membrii guvernului provizoriu. La ora 6, are loc un prînz pentru oficialităţi. Seara, domnitorul Carol face o scurtă plimbare prin centrul oraşului. La zece seara locotentenţa şi guvernul se strîng la palat pentru a-şi oferi demisiile şi a permite lui domnitorului să formeze primul guvern. Începe o nouă epocă. INSERT TANASE “ Wilhelm Intii ,bunicul lui Wilhelm al doilea a spus : ”Un Hohezolllern la izvoarele Dunarii si altul la varsare nu este chiar asa de rau “ Cancelarul Bismark ii spune lui Carol cind vine sa ii ceara permisiunea:” Daca reusiti cu atit mai bine ptr dvs.! Daca nu, va veti intoarce cu amintiri interesante”… ------------------------- EPISODUL DOI CRIZA DINASTICA ST : 1/ In 1866, la 10 mai, Carol era un tinar de 27 de ani abia impliniti. Se nascuse in 1839, la 2o aprilie. Parintii sai : Printul Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen si Josephina de Baden. Era al doilea fiu, dupa primul nascut al familiei, Leopold, cu 4 ani mai devreme. Dupa Carol s-au nascut Anton, in 1841, Friederich Eugen in 1843 si Marie Luize, in 1845. Chiar in anul cind devine domn al Principatelor Unite, 1866, in famile se petrece o tragedie. Anton este ranit grav in lupta dintre austrieci si prusaci de la Koniggratz, si moare. Avea 25 de ani. 2/ Printul a sosit incognito la Bucuresti. Aducerea sa pe tron a fost rodul unei manevre indraznete derulata in mare secret. Firele complotului duc la Imparatul Napoleon al lll-lea al Frantei şi la Otto von Bismark, cancelarul Prusiei. Dar este pus la cale la Bucuresti de politicieni ca Ion Bratianu si CA Rosetti, liberali, si Lascar Catargiu conservator. Fireste, inrudirea domnitorului cu familii monarhice din Europa a fost un argument care a cintarit greu. Marea intrebare era : Vor recunoaste Puterile Garante unirea ? Off: Austria si Rusia se considera inselate si nu sunt de acord. Ele cer revenira la situatia din 1859. Doua capitale, doi domnitori, nici unul strain.Turcia maseaza trupe la sudul Dunarii. Situatie e critica. Noul regim are nevoie sa se intareasca pe plen intern. La doua luni de la instalarea sa, textul noii Constitutii este gata. Carol urca din nou Dealul Mitropoliei si depune juramintul. A fost una dintre cele mai democratice din Europa. Principatele Unite, devin o monarhie constitutionala. Libertatea presei si a vietii politice garantate. Politica faptului implinit a jucat si de data asta un un rol. Romanii si-au conferit o constituie fara se consulte Puterile Garante. Agentii diplomatici romani duc negocieri intense la Paris, Londra, Viena, Sankt Petersburg si Berlin. Pe aceasta harta, capitala imperiului Otoman e un punct fierbinte. Sultanul intelegea sa isi exercite suzeranitatea in vechile conditii, indiferent de schimbarea care se produsese la Bucuresti. Domnitorul Carol hotaraste sa mearga la Istanbul. In octombrie 1866 face prima sa calatorie ca domnitor al Pricipatelor Unite dincolo de granite. La Istanbul este primit de doua ori de sultanul Abdul Aziz. Si se intilneste cu ministri, cu şefii misiunilor diplomatice. Bosforul si orasul aflat intre Orient si Occident, l-au impresionat. Sederea la Istanbul a atenuat o parte din tensiuni. Tactul sau în relaţiile cu oficialii otomani a dat rezultate. Carol este recunocut ca domn ereditar. ST Calatoria a durat cu totul doua saptamini, intre 9 si 21 octombrie, si fost un succes diplomatic. Drumul a inceput cu trasura pina la Giurgiu, apoi cu un vas pe Dunare, si a continut cu trenul, si iar cu trasura, pina la Varna. De aici Carol si suita sa se imbarca pe un iaht trimis de sultan, drumul continua pe Marea Neagra pina la Istanbul unde ajunge la 12 octombrie. Este gazduit in palatul Beyilerbeyi de pe tarmul Bosforului. La intoarcere Carol noteaza : “Vizita a costat 20.000 de galbeni (24.ooo de franci) deorece printul a trebuit sa faca demnitarilor daruri pretioase si…sa imparta pretutindeni -la orice vizita- bacsisuri insemnate…” Off: Intors la Bucuresti, Domnitorul este preocupat de linistea tarii, intr-o tara cu viata politica agitata. Guvernele se succed, crizele la fel, ministrii demisioneaza usor. Cele doua grupari -liberala si conservatoare - sunt abia la inceput. Primul Guvern, instalat chiar la 10 mai, 1866, dirijat de de Lascar Catargiu se destrama repede. Ii urmeaza altele cu aceeasi soarta. In primii cinci ani de domnie, au existat cinci guverne iar Parlamentul a fost dizolvat de sase ori. *Urmatoarea calatorie a domnitorului este in Rusia. Drumul începe la inceputui lunii august 1869 la Bucureşti, cu trăsura. Apoi pe Dunăre, de la Olteniţa cu vasul spre Galaţi si Sulina. Carol ajunge la Odessa, de aici pleacă spre Crimeea pe vasul Kazbek, trimis de ţarul Alexandru. Pe 7 august are loc prima întîlnire dintre ţar şi domnitorul Carol.” Impăratul, care, din cauza marii călduri, este cam indispus, îi spune la începutul convorbirii : A fost de-ajuns să faceţi un pas curtenitor spre mine, pentru a avea toată Europa contra Voastră ; apoi conversaţia se întoarce asupra Romaniei, şi împăratul se arată sincer interesat de situaţia bisericii şi de planurile prinţului.” noteaza Carol. Domnitorul stă mai multe zile la Livadia, apoi, la finalul şederii, trece prin Yalta, inainte de a porni spre Romania. Drumul înapoi este făcut pe acelaşi vas al flotei ruseşti, Kazbek, pînă la Sulina, pe o mare agitată. Carol ajunge la palatul Cotroceni pe o vreme ploioasa, pe mijlocul puţin înainte de sărbătoarea Sfintei Marii.
* In campania care urmeaza armata franceza bate in tragere si este infrinta in mai multe bătălii. Germanii se îndreaptă spre Paris. In Romania emotia este puternica. Au loc tulburări la Ploieşti. Cazarma dorobanţilor este luată cu asalt. Este proclamată ' republica de la Ploieşti '. Nicolae Golescu este declarat locotenent provizoriu (el fusese şi în 1866 în locotentenţă), iar Ion Brătianu, ministru de interne. Capul revoltei este Candiano Popescu, deputat, care se grabeste sa se declare prefect. Revolta este curmată în 24 de ore. Candiano Popescu fuge, dar este arestat la Buzău. Se fac şi alte arestări, printre cei reţinuţi Nicolae Golescu, Ion Brătianu. Atmosfera este incarcata. Domnitorul Carol, pentru prima dată de cînd s-a urcat pe tron, este într-o situaţie dificilă. Este izolat. Simte ca nu mai este inconjurat cu simpatie. * La Sedan, Impăratul Napoleon al lll-lea capitulează si este luat prizonier. Imperiul francez se prabuseste. Imparateasa Eugenia fuge din Paris. * La Bucuresti, regina Elisabeta naşte o fată. La palatul Cotroceni vin miniştrii, mitropolitul, preşedinţii celor doua camere. Primarul înregistrează copilul la oficiul stării civile, cu numele Maria. Botezul noii născute, are loc la 1 octombrie la Cotroceni, în prezenţa celor doi mitropoliţi.Dar in afara familiei, care traieste acest eveniment fericit, Carol e in dificultate. Opinia publica, susţinătoare entuziasta a Franţei, îi este ostilă. Dar mai exista un subiect care anima spiritele: Incurcata afacerea Strousberg. (se citeste : strusberg) Construirea retelei de cai ferate in Romania - dorinta puternica a domnitorului – este concesionata in mare parte consortiului german Strousberg. Este o mare afacere care invirteste sume de bani uriase. In decembrie 1870 Stroubserg anunta ca nu va achita cuponul scadent actionarilor si ca obligatia revine statului roman. Se produce panica. Apar acuzatiile de coruptie.. Contractul este cercetat de presa si de politicieni cu atentie. Se descopersa ca Strousberg nu oferise cele mai bune conditii, ca s-au facut si multe nereguli. Devizele au fost mult incarcate, lucrarile au intirziat.Vinovat de situatie sunt facuti citiva ministri, dar mai ales domnitorul Carol. Compania Strousberg fusese impusa de el, iar comisarul statului roman pentru supravegherea lucrarilor nu era aceeasi persoana, un anume Ambron, comisar financiar al Casei Hohenzolleren-Sigmaringen ! Acest Ambron a facu oepratiuni financiare incorecte. Spiritele se incing. Ajunsa in presa, afacerea declanseaza un enorm scandal.
ST : (vezi filmare) În seara de 10 martie la Sala Slătineanu din Calea Victoriei are loc întrunirea comunităţii germane din Bucureşti. Manifestaţia avea loc în fiecare an. Acum ea sărbătoreşte victoria asupra Franţei. Situaţia în Bucureşti e tensionată. În timpul întîlnirii grupuri de simtizanti ai Frantei sparg geamurile sălii Slătineanu. Au loc ciocniri, poliţia intervine. Se strîng mii de oameni scandînd slogane antigermane, împotriva regelui, în favoarea Franţei. Unele dintre ele cer republica. Apoi multimea de la Sala Slatineanu se îndreapta spre palat.Este o demonstraţie spontană sau este manipulată din culise ? De catre cine ? De Ion Bratianu, de Rosetti, de primul ministru Ion Ghica ? Se repeta conspiratia care il alungase pe Cuza? Acuzatiile reciproce nu au lipsit. S-a vorbit in epoca de republica, de un alt domn, un Bibescu, chiar de intoarcerea lui Cuza. Off : Spiritele sunt extrem de infierbintate. Lumea este masata pe strazile din centrul orasului. Generalul Ion Solomon, comandantul garnizoanei Bucureşti, scoate trupa din cazarma Malmaison şi protejează palatul. Mulţimea se risipeşte la primele avertismente. Primulministru, Ion Ghica, liberal şi francofil, de negasit in acea zi, soseste la Palat abia dupa miezul noptii, cind ordinea fusese deja restabilita. Are o discutie de cinci ceasuri cu domnitorul, dupa care demisioneaza. Carol convoacă locotenenţa domneasca din 1866, pentru a comunica decizia de abdicare. Criza pare fara iesire. Se prezintă la palat doi dintre locotenenţii domnesti, Lascăr Catargiu şi generalul Nicolae Golescu. Colonelul Nicolae Haralambie, nu este în oraş. Cei doi îi cer să nu renunte la tron. Lascar Catargiu exclama :” aiasta ar dezlantui mari nenorociri pentru Romania “. In cele din urma Carol acceptă sa renunte la ideea abdicarii cu conditia formarii unui guvern de mînă forte capabil să asigure ordinea. În timpul nopţii care urmează, Lascăr Catargiu preia guvernul. Adunarea Deputaţilor respinge insa plecarea guvernului Ion Ghica. Situatia e iar blocata. La 16 martie, Parlamentul este dizolvat şi au loc alegeri. Rezultatul lor aduce o infringere grea liberalilor si majoritate conservatoare, in frunte cu autoritarul primministru Lascăr Catargiu. Va fi guvernul cu viata cea mai lunga de pina atunci. Va rezista pina in 1876 si va asigura linistea. Criza dinastică este rezolvată. ST : Abdicarea domnitorului Carol in 1871 ar fi însemnat ruperea Unirii cu tot ce decurgea de aici. Nici nu ne putem imagina ce ar fi însemnat sfirsitul acelui de secol. Primejdiile politicii Europene erau nenumărate. Pretentiile Marilor puteri europene mereu prezente. Viata politica interna agitata, ar fi adus alte crize. Nu ştim dacă Romania ar fi supravieţuit. Cel care a dat unitate, si a ţinut lucrurile împreună a fost domnitorul Carol.
CRIZA ORIENTALA * Pentru a contracara guvernarea Lascăr Catargiu, în 1875 liberalii din Moldova şi cei din Valahia, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Mihail Kogălniceanu, CA Rosetti, fraţii Brătianu, formează partidul liberal. Isi propun sa iesa din opoziţia în care se aflau inca din 1871. Intr-adevar, Guvernul conservator Lascăr Catargiu cade în 1876. După un guvern interimar de trei luni, Carol îl invită pe Ion Bratianu sa formeze noul Guvern. * De la inceput, trebuie să facă faţa unei situaţii critice în Balcani. Rusia caută război cu Turcia, o Turcie e slăbită, confruntata cu protestele din Bosnia si Hertegovina. In iulie 1876, răscoala se extinde, tocmai datorita amestecului Rusiei. Voluntarii rusi trec la sudul Dunarii si cu acceptul autorităţilor romane. Marile puteri intervin si propun in martie 1877 un plan de pace. Turcia îl respinge. * La Bucuresti trebuia să se ia o decizie în jocul complicat al intereselor marilor puteri europene. Un pas greşit putea să distrugă opera unei generaţii de politicieni. Romania, la 18 ani de la Unire, si la 11 ani de cînd Carol se afla pe tron, nu era consolidată. Existau oameni de valoare, mari patrioti, ca IC Brătianu, Lascar Catargiu, C ARosetti, Petre P Carp, Petre Mavrogheni, CARosetti, Costache Manolache Epureanu, DA Sturza, fratii Golescu. Toţi ştiau că un război în Balcani implica soarta Romaniei. Unii sunt favorabili păstrarii neutralităţii si cred ca e mai bine sa nu se rişte ceea ce se cîştigase pînă atunci. Printre ei Ion Ghica, Dimitrie Sturza. Alţii sint insa de părere ca România trebuie intre in razboi de partea Rusiei, chiar daca politica ei de control a gurilor Dunării şi a strîmtorii Dardanele insemna mari pericole pentru România. *Ion Brătianu face o vizită în Crimeea, la Livadia, unde fusese şi domnitorul Carol in 1869. Aici se întîlneşte cu împăratul Alexandru al ll-lea, cu primul ministrul Nikolai Gorceakov, cu ministrul de război Miliutin. Brătianu consimte la trecerea Armatei ruse pe teritoriul României spre teatrele de lupta din Balcani. Ţarul nu doreşte prezenţa armatei romane la sudul Dunării. O participare românească însemna cereri din partea Bucurestiului la conferinţa de pace. Chestiunea Basarabiei, pierduta de Rusia dupa razboiul Crimeii – dupa ce o ocupase in 1812- ramine neclarificată in timpul discutiilor. * Regele dizolvă Camerele şi cere alegeri. Trebuia un Guvern puternic, capabil sa infrunte razboiul care se apropia. Rezultatul este favorabil liberalilor. Chiar în timpul campaniei electorale, Ruşii intră în război cu Turcia. La 3 aprilie Mihail Kogălniceanu este numit ministru de externe. A doua zi, 4 aprilie, el semnează Convenţia cu Rusia. Reprezentantul nostru diplomatic părăseşte Constantinopole. Calafatul este bombardat de artileria turceasca din Vidin. Urmează Giurgiu, Olteniţa, Corabia. Parlamentul ia notă că suntem în război cu Turcia şi la 9 mai 1877, declară independenţa. 50.000 de soldaţi sunt mobilizaţi pe Dunăre. Fireste, Carol comandă Armata romana.Rusii trec Dunărea începînd cu 10 iunie. Vremea rea şi proasta organizare întîrzie operatiile. Ostilităţile nu decurg aşa cum se aşteaptă tarul Alexandru al ll-lea, venit si el pe front. Osman Paşa concentrează trupe la Plevna, cheia întregului sistem defensiv turc. Efectivul trupelor rusesti este mic, iar pregătirile de campanie insuficiente. Ruşii au subestimat capacitatea de rezistenţă a Armatei otomane. Situatia lor devine critică la sudul Dunării. In faţa Plevnei ruşii sufera mari pierderi. *La 19 iulie 1877, Marele Duce Nicolae cere domnitorului Carol să intervină cu armata pentru a salva situaţia.
PRINCE CHARLES DE ROUMANIE A l’endroit ou se trouve le Quartier General Roumain Les Turcs ayant ammasse les plus grandes masses a Plevna, nous abiment. Prie, de faire fusion, demonstration et, si possible, passage du Danube que Tu desires faire. Entre le Jiul et Corabia cette demonstration est indispensable pour faciliter mes mouvements. Nicolas.” Traducere text, de citit; Domnitorului Carol al Romaniei,…Turcii inghesuind multe trupe la Plevna ne infring. Va rog, sa faceti fuziune. Demonstratie si, daca e posibil, sa treceti Dunarea asa cum doriti. Intre Jiu si Corabia aceassta demsotratei este idneispensabila pentru a-mi usura msicarile. Semnat Nicolae. Marele Duce Nicolae este fratele Tarului. * Carol cere ca armata romana să rămînă sub comanda sa şi să aibe o zona proprie de operaţii. La 16 august, la cartierul general rus la Gornia-Studena, se întîlneşte cu ţarul Alexandru al ll-lea şi Marele Duce Nicolae care oferă domnitorului comanda trupelor din faţa Plevnei. La 19 august, are loc la Corabia un consiliu de război, unde se hotăraşte trecerea Dunării, chiar a doua zi. Dupa un serviciu divin, trecerea începe dupa amiaza pe un pod de vase. Carol asistă la operatie de pe malul românesc. E o clipa mare, un moment de mare tensiune şi însufleţire. Direcţia de marş : Plevna. *Sosirea armatei romane echilibrează situaţia. Atacul asupra pozitiilor otomane începe supa o saptamina. După 4 zile de bombardament începe asaltul asupra Plevnei. Carol a fost de părere să nu se dea atacul, dar rusii au insistat. Romanii atacă la Griviţa. Turcii se apără furibund. Vremea ploioasă si santurile de aparare ajuta apărătorilor redutei. Romanii sunt respinşi cu mari pierderi. Printre cei căzuţi căpitanul Valter Mărăcineanu şi maiorul Gheorghe Sonţu. Românii revin si cuceresc primul şanţ al redutei Grivita în seara unei duminici sîngeroase, 30 august 1877. Poziţia Plevnei este esenţială pentru frontul din Balcani. La 7 noiembrie soldaţii români atacă Rahova. Seara după multe pilde de curaj şi eroism, romanii intră în Rahova. Turcii sunt izolaţi, lipsiţi de hrană, de muniţii şi armament. La 28 noiembrie ei ataca poziţiile româneşti şi ruseşti pentru a ieşi din încercuire. Osman Paşa conduce atacul. Armata sub comanda lui Carol rezistă. Împresuraţi, turcii capitulează. Osman paşa se predă colonelui Cerchez. 40.000 de turci sunt luaţi prizonieri. 15.000 dintre ei sunt încartiruiţi în România, apoi eliberaţi. La 29 noiembrie are loc intrarea solemna a învingătorilor. Iau parte la ceremonie, ţarul Rusiei, fratele său Marele Duce Nicolae, domnitorul Carol. Lui Osman Paşa, ţarul Alexandru al II-lea îi restituie sabia. Osman Pasa va fi dus în Rusia, prizonier pînă la încheierea păcii. Drumul are escală la Bucureşti, unde ramine cîteva zile. Populaţia îl primeşte cu simpatie. * Rolul armatei române se apropie de sfîrşit. Plevna căzută, războiul e cîştigat. La 1 decembrie Carol depune comanda armatei ruseşti care luptase sub ordinele sale. La 5 decembrie la Bucureşti se află în trecere ţarul Alexandruu al 11-lea în drum spre Sankt Petersburg. Carol se întoarce la Bucureşti. Trecuseră şase luni de cînd părăsise capitala României. Trece Dunărea, pe o vreme rea, cu viscol, si ajunge la Bucureşti la 15 decembrie. Populaţia îl aclamă entuziastă. *Ultima victorie armata romana o obţine la Vidin, la 12 februarie 1878, cind generalul Manu ocupa orasul. La 8 ianuarie Adrianopole cade în mînile ruşilor. Cîteva zile mai tîrziu se semnează aici armistiţiul între ruşi şi turci. Românii nu sunt invitaţi să participe. La cererea Bucureştiului, Sankt Petersburg răspunde că Romania nu poate participa pentru că independenţa ei încă nu este recunoscută de puterile europene. Turcia şi Rusia, încheie separat pace la San Stefano. Puterile europene sunt nemulţumite de avantajele pe care si le-a creat Rusia ca si de slăbirea excesivă a Turciei, care rupea fragilul echilibru din Europa. Rusia este obligata să rediscute condiţiile păcii, într-un congres la Berlin. *Şi la Berlin România rămîne izolată. Interesele marilor puteri europene rareori se întîlnesc cu dorinţa Romaniei de a i se respecta drepturile şi interesele. Ajunşi la Berlin, primul ministru Ion C Brătianu şi ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, sînt admişi să participe la o singura şedinţă pentru a-şi expune cererile. Marile puteri iau notă, dar nu ţin cont de ele. Romania a cerut recunoaşterea independenţei sale ca stat, plata unor cheltuieli de război din partea Turciei, păstrarea Basarabiei, a cerut Insula Serpilor şi celeltate insule din Delta Dunării. De asemenea, ca armata rusă să nu treacă pe teritoriul Romaniei vreme de doi ani cît avea să rămînă în Balcani. * Congresul se încheie prin semnarea unui tratat in iulie 1878. Germania prin cancelarul Otto von Bismark a jucat rolul de arbitru. Dispoziţiile care au ca obiect România ne obligă la retrocedarea celor trei judeţe din sudul Basarabiei, Ismail, Cahul şi Bolgrad către Rusia. României îi revine Delta Dunării şi Insula Serpilor; de asemenea Dobrogrea pînă la sud de Mangalia. Congresul refuză acordarea unor despăgubiri de război din partea Turciei. Se recunoaşte independenţa Romaniei. Congresul obligă Romania să modifice articolul 7 din Constituţie. E vorba de restricţiile pentru acordarea cetateniei pentru persoanele care nu erau creştine. Paragraful viza chestiunea evreiasca, inca nerezolvata, si care crease multe tensiuni la Bucuresti. * Deciziile Congresului de la Berlin au adus multă dezamăgire. Elanul populaţiei româneşti în timpul campaniei la sud de Dunăre a fost mare. Aportul Armatei Romane a fost recunoscut chiar de Rusia, daar de celelalte puteri. S-a observat bravura si priceperea cu care Carol a condus operaţiile la Plevna. Titu Maiorescu scria : “ în acest moment, în mjlocul avîntului general al ţării, după o glorioasă participare la război, dispoziţia Tratatului de la Berlin ni se înfăţişa ca o umilire nemeritată.” * Momentul 1877-78 este decisiv în istoria Romaniei moderne. Meritul domnitorului Carol a fost esenţial. Tot Titu Maiorescu, remarca “ …pe acest domnitor românul din popor îl simte pentru întîiaşi dată ca domnitorul său, la El se uită, de El este mîndru, în El a prins încredere. Şi cînd se întorc de la război soldaţii şi ofiţerii, cu fala biruinţei smulse după atîtea jertfe, statul român are o armată şi un popor care a început să-şi simtă misiunea, să se perceapă ca un întreg şi să-şi împămîntenească pe domnitorul pînă atunci străin, iar acum înainte întrupat cu aspiraţia naţională ca o nădejde şi o chezăşie a viitorului.” EPISODUL PATRU COROANA DE OTEL * *Războiul a trecut, dar frămîntarile vietii politice interne reîncep. La putere se află din 1876 partidul liberal, şi guvernul său condus de IC Brătianu. Opoziţia conservatoare este dezbinată. Ţara e independentă, recunoscută de puterile europene. La 2 decembrie 1880, se comite un atentat asupra primului ministru, IC Brătianu, chiar în fata Camerei Deputaţilor. Atentatorul este un functionar al ministerului de finanţe, Ion Pietraru. Din fericire, lovitura de cuţit nu este mortală,si primul minstru IC. Brătianu scapa cu viata. * In 1881 se împlinesc 15 ani de domnie stabila şi fructuoasă. Diplomaţii români fac demersuri de mai multă vreme, pe lîngă cancelariile europene pentru ca Romania sa devina regat. Numai la Viena, exista o rezistenţă la ideea acestei schimbări de statut. In Germania cancelarul Otto von Bismark, care juca un rol foarte influent după victoria asupra Franţei şi Congresul de la Berlin a fost de acord, pentru ca - sa nu uitam - Carol venea dintr-o veche familie germană. Iar Germania urmarea atenta cresterea influentei sale in subestul Europei. Bismark a sfătuit ca proclamarea regatului să se facă sub un guvern de coaliţie pentru ca toate forţele politice, ca expresie a voitei tuturor, să participe la acest important moment politic. *IC Brătianu, numit de unii “Bismark român”, a încercat să negocieze cu conservatorii pentru a forma un guvern de unitate naţională. Aşa ar fi dorit şi domnitorul Carol. Dar tratativele dintre liberali si conservatori eşuează. * In toiul acestor pregariri politico- dipomatice, vine de la Sankt Petersburg vestea ca ţarul Alexandru al ll-lea - alături de care Carol 1 luptase in Balcani 4 ani mai înainte - fusese ucis intr-un atentat. Amănuntele care vin din Rusia întregesc imaginea tragediei. Ţarul se întorcea de la o paradă militară, cind a fost aruncata asupra cortegiul oficial o bombă. Mai multi soldati din escorta au fost raniti. Pe cind tarul se pregatea sa coboare din trasura, a doua bombă a explodat la picioarele sale. Alexandru al ll-lea a murit la puţină vreme după ce trupul său a fost adus în Palatul de Iarnă. La Bucureşti, in memoria ţarului se face la mitropolie un serviciu funebru. În semn de omagiu Carol cordonul Sf. Andrei cu spade pe care ţarul i l-a dat în 1877. *Vineri 13 martie au loc dezbateri în Cameră pentru introducerea pe agenda a legii cu privire la proclamarea regatului. Sîmbătă dimineaţa miniştrii liberali merg la Palat pentru a-l înştiinţa pe domnitor că în aceesi zi vor propune Parlamentului legea pentru proclamarea regatului. Carol cere sa se amine dezbaterea pînă dupa funeraliile ţarului Alexandru. Miniştrii insistă pentru a urgenta lucrurile de teama pierderii unui moment favorabil pe plan extern. *După amiază la ora 3,00, cum scrie Constantin Bacalbaşa, în “Bucureştii de altadată “ … Generalul D. Lecca propune Camerei să se proclame regatul român. Uimire, aplauze frenetice. Camera trece imediat în secţii, apoi generalul D. Lecca numit raportor, propune un proiect de lege : Art.1. Principatul Romaniei este înălţat la rang de regat şi prinţul Carol 1 de Hohenzollern ia titlul de rege. Art.2 Prinţul moştenitor ia titlul de Alteţă regală, prinţ moştenitor. “ * CA Rosetti, preşedintele Camerei, antidinasticul de dinainte, ţine un discurs entuziast. Alexandru Lahovary, liderul grupului conservator, spune ca propunerea va fi votată de conservatori în unanimitate. Se trece la vot, 90 de voturi pentru, nici o abţinere, nici un vot contra. In final, Ion Brătianu incheie discuţiile. Textul legii votat de deputati. Senatul ia în dezbatere proiectul un ceas mai tîrziu.Textul legii este citit de primulministru. Apoi I Ghica, Vasile Alexandri, Lascar Catargiu iau cuvintul susţinînd ideea. Textul este votat în unanimitate, 40 de voturi pentru. *Deputaţii şi senatorii se îndreaptă apoi spre Palat pentru a fi iscalit de Carol. Acelaşi memorialist, Constantin Bacalbaşa nota “ In cîteva minute ştirea se răspîndi în tot oraşul. Erea o zi călduroasă de Martie cum se rar se văd multe la acea epocă. In cîteva clipe lumea năvăleşte pe Calea Victoriei apoi drapele apar la ferestre şi la magazine. Este o însufleţire generală şi sinceră, este sufletul romanesc care saltă.” *La ora 6, deputaţii şi senatorii se află în sala tronului. Afară în piaţă mulţimea vuieşte, se aud uralele. Carol şi Elisabeta ies la ferestrele palatului pentru fi aclamaţi. Elisabeta este in doliu dupa tarul Alexandru al ll-lea. Deputaţii şi senatorii miniştrii aclama cuplul regal. Dimitrie Ghika transmite mesajul Parlamentului. Carol răspunde “Ţara…este de părere că în situaţia pe carea a dobîndit-o acum şi în puterea ei naţională dovedită prin fapte, trebuie să se ridice la rangul de Regat. Eu primesc dar titlul de Rege, nu pentru mine, ci pentru mărirea României, sigur fiind că el nu va desface deloc legăturile strinse care mă unesc cu poporul meu prin luptele şi greutăţile ce împreună am înfruntat. Să dea Dumnezeu ca primul Rege al Romaniei să se bucure de aceeaşi dragoste, care a răsplătit pe ultimul Principe de toate necazurile. Pentru mine preţuiesc iubirea acestui nobil popor,căruia i-am consacrat toată exitenţa mea, mai mult decit măreaţia şi strălucirea unei coroane. “ ( Memoriile regelui Carol 1 al Romanei, 1994, ed. Machiavelli, pp 382) * Regele mereu aclamat semnează legea în faţa tuturor. Trăiasca regele Trăiscă regina ! Pînă dupa miezul nopţii mulţimea ocupă fericită străzile centrale, piaţa palatului.A doua zi nu se organizează festivităţi datorită doliului în urma asasinării ţarului Alexandru al ll-lea.Peste tot proclamarea regatului este primită cu entuziasm. *Sosesc şi din strainatea declaraţii dev recunoaştere a noii poziţii a României.Turcia este prima care recunoaşte regalitatea. Apoi Anglia, Italia, Statele Unite. Urmează Germania, Rusia şi Austro-Ungaria. Franţa încheie acest cortegiu la 1 aprilie, două săptămîni de la proclamarea regatului. *O surpriză, la 5-17 aprilie Ion C. Brătianu demisionează. Se afla la conducerea guvernului din 1876, perioadă neobişnuit de lungă pentru un Guvern in acea vreme. Noul guvern este alcătuit de Dimitrie Brătianu, fratele lui Ion C Brătianu, ministru plenipotenţiar la Constatinopole. Pregătirile pentru festivităţile sunt aminate pentru 10 mai pentru ca data sa coincida cu cea a declararii lui Carol, domn, in 1866, 15 ani mai devreme. Regele pleaca însoţit de regină la Sinaia. Aici se afla in contructie castelul Peleş. *( Ion Berindei si Dan Berindei despre castelul Peles)
* Ziua de 10 mai începe cu primirea telegramelor de felicitare din partea suveranilor Europei. Se trag 24 de salve de tun. Puţin după zece, dimineaţa, cortegiul regal părăseşte palatul Cotroceni. La 12,00, cortegiul ajunge la dealul Mitropoliei unde mitropolitul iese inainte. Regeel regina, princepele Leopold, însoţit de Ferdinand şi Carol, intră în biserică pentru a se închina, aici se află coroanele pregătite pentru încoronare. Pe platoul din faţa bisericii patriarhale Sf. Dumitru este amenajată tribuna regală. Alte tribune adăpostesc corpul diplomatic, membrii guvernului. Ceremonia incoronării durează două ceasuri. Patru generali aduc coroanele. Afară din biserică unde au stat peste noapte. Mitropolitul şi un sobor de preoţi binecuvîntează coroanele.101 salve de tun dau semnalul. Primul ministru Dumitru Bratianu inmineaza pentru semnare un pergament unde sunt notate principalele date ale istoriei Romaniei din 1866 pînă în 1881. Este semnat de rege şi regină de miniştri. * Cortegiul se întoarce la Palat înconjurat de mulţimi entuziaste. In sala tronului, unde s-au strîns demnitarii şi oaspeţii străini. Regele spune, dupa ce a primit coroana din partea preşedintelui Senatului si dupa ce regina a primit coroana din partea presdintelui Camerei Deputatilor: “ Prin serbarea de azi se incheie in mod strălucit o perioadă de 15 ani bogată în lupte grele şi fapte mari ! Sub ocrotirea Constituţiei şi a legilor sale, România a făcut progrese mari; munca neîncetată a bărbaţilor de stat, vitejia armatei sale şi ferma mea încredere în puterile poporului au adus la îndeplinire dorinţa fierbinte a tuturor. Regatul care e o garanţie sigură pentru viitor, e azi înfăptuit. Cu mîndrie dar primesc această Coroană carea a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sîngele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O prime ca un semn al independenţei şi puterii Romaniei ! …” ( Memoriile Regelui Carol l al Romaniei, 1994, pp.338 ) * Anii ‘’80 ai domniei regelui Carol, au fost dintre cei mai buni. Europa nu a cunoscut conflicte armate. Au fost vremuri de stabilitate. Romania in acest climat a prosperat, s-a consolidat economic si politic. Parcursese un drum lung, dar istoria nu se încheie niciodată. La extreme lui continentului, Imperiul Britanic, sub marea regina Victoria, cu insularitatea ei cauta sa privească de la distanţă continentul. La cealata extremitate Imperiul rus, cu două feţe, ca o monedă. Una asiatică cealaltă europeană. Două imperii nemarginite, pentru care Europa nu poate fi decît un furnizor de necazuri. Pe continent puterea dominanta este după 1871 Germania. O ţară in contiunua cautare de debuşee. Republica Franta, dupa prabusirea Imperiului lui Napoleon al treilea, se reface incetsi viseaza la revansa. AutroUngaria, este un conglogmerat de natiuni cu interese divergente. O birocraţie numeroasă se întinde ca o plasă peste austrieci, unguri, sîrbi, români, croaţi, slovaci, cehi. După congresul de la Berlin, in Europa pare că echilibrul a fost găsit. Urmeaza decenii de pace. La belle epoque. Este O perioda de progres. Industria, tehnica, par că sunt capabile să rezolve toate problemele. Oraşele devin mai salubre. Apar cinematograful, automobilul, telefonul, avionul. Oamenii o duc din ce în ce mai bine. Părea ca este numai o chestiune de timp ca mari provocări ale istoriei si cunoaşterii să fie rezolvate. * Romania face parte din această lume. O ţară în plin progres.1859 unirea, 1866 domn strain, constituţia, 1877 independenţa, 1881 regatul. Un sfert de secol remarcabil pentru istoria romanilor. Exporturile de petrol, cereale, vite, sare duc la o dezvoltare economică fără precedent. Căile ferate inexistente în 1866, ajung la 3000 km 20 de ani mai tîrziu. Populaţia urbană creşte cu repeziciune, ca şi ponderea micii burghezii şi a muncitorilor. Educaţia şi cultura sunt tot mai importante. O burghezie tot mai bogata si bogată, mai educată duce greul modernizarii Romaniei. * Nu este o transformare fără conflicte. Partidele îşi dispută puterea şi privilegiile ei. Carol se afla in mijlocul tuturor combinaţiilor politice. Din 1866 pina in 1881, el a cistigat treptat autoritate, prestigiu, iar Constituţia îi dă primul cuvînt în chestiuni militare, de politică externă. Din fericire Carol 1 respectă Constituţia din 1866, el domneste dar nu guvernează. este un monarh constituţional. Respectul legii pentru el este absolut. Si îl impune şi politicienilor de care este înconjurat. * Două chestiuni tulbură politica românescă în anii 80. Intii : revizuirea Constitutiei, care lărgeşte dreptul de vot, fapt îndeplinit în 1884. Altul este politica externă. În 1883 Romania încheie cu AustroUngaria un tratat care va rămîne secret pînă în 1914. Despre existenţa lui ştiu doar cîţiva dintre prim miniştrii. Secretul se explică prin sentimentele profranceze ale opiniei publice. Tratatul ne asigură protecţia în cazul unei agresiuni ruseşti, dar şi o piaţă de desfacere pentru produsele agricole romanesti. In schimb obstructioneză dezvoltarea industriei româneşti. * In 1888 guvernarea liberală de 12 ani cade. Au fost 12 ani de mari realizari, dobindirea Independentei in 1877, si declararea regutuil Romania in 1881. La mijlocul anilor 80, Bratianu este tot mai izolatul. Partidul national liberal este macinat de controverse. O opoziţie unită se formeaza in conservatori si liberali dizidenti. După o escaladare prelungită a violentei politice, organzat de aceasta, mitinguri, atacuri in presa la adresa Guvernului, regele Carol ii cere demisia primului ministru. Pe care Ion Bratianu, fireste, o da. I C Brătianu se retrage la Florica, moşia sa de lîngă Piteşti. Urmează 7 ani de guvernare conservatoare * Ion Bratianu moare singur, aproape uitat, in 1891. Urmat, citeva luni, de alta mare personalitate politica a epocii, Mihail Kogălniceanu. ( ce noteaza Carol despre ei in Insemnari)
AFACERI DE FAMILIE
*La 10 mai 1891, Romania a sarbatorit 25 de ani de cind Carol de Hohenzollern Sigmaringen a devenit domnitor si zece ani de proclamarea regatului Romania. Din 1866 pina in 1891 tara parcursese un drum lung. Sarbatoarea a fost plina de fast. Jocuri de artificii, parazi militare. Romania era o tara fericita. In bucuria celor 25 de ani ai epocii Carol 1, si in tristetea pierderii celor doi mari oameni politici romani, nu se vedea nimic din drama care se petrecea la curtea regala. 2/ Nascuta in 1870, Maria, unica fiica a familiei regale, moare la numai 4 ani. Este inmormintata cu multa jale la Cotroceni. Doctorii dau un verdict dramatic. Regina nu mai poate face copii. Pentru a mentine continuitatea dinastiei, Carol alege ca print mostenitor un nepot, un fiu al fratelui sau. * Printul Ferdinand Victor Albert Meinard de Hohenzollern Sigmaringen vine in tara in anul 1889. Este fiul fratelui mai mare al regelui Carol, Leopold, cel care era sa fie pe tronul Spaniei, ajungind fara voie pretextul razboiului franco-german terminat cu abdicarea Imparatului Napoleon al treilea. Mama sa era Antonia de Braganza a Portugaliei. Ferdinand s-a nascut in 1865. Avea asadar 24 de ani cind ajunge la Bucuresti. Este un om timid, dominat de personalitate cazona si autoritara a unchiului sau. Carol se ocupa personal de educatia printului mostenitor pentru vremea cind va fi regele Romaniei. Este un pedagog pretentios, chiar intolerant. Atmosfera de la curte, la Bucuresti, la palatul regal de pe Calea Victoriei, la Cotroceni, la Sinaia este destul de apasatoare. Regele isi impune exigentele tuturor celor din jurul sau. Regina Elisabeta se inconjoara de muzicieni, scriitori, de oameni de spirit. Ea insasi scriitoare, isi semneaza cartile cu pseudonimul Carmen Sylva. Printre cei de la curtea reginei se afla si o tinara, Elena Vacarescu. Si-a petrecut adolescenta in Franta unde tatal ei se gasea in misiune diplomatica. Tinara frecventeaza cercurile literare pariziene. In 1889, anul cind Ferdinand vine in Romania, Elena Vacarescu publica la Paris, al doilea volum de versuri, Rapsodul Dimbovitei, dupa cel din 1886. Volumul va fi tradus in anii urmatori chiar de regina Elisabeta. Intoarsa in tara Elena Vacarescu intra in suita reginei. Printul Ferdinand se retrage uneori aici pentru a scapa de rigorile unchiului sau. Aici gaseste un climat mai deschis. El insusi este un om citit, cu o cultura pe care contemporanii au remarcat-o. Cu Elena Vacarescu avut multe subiecte de impartasit. Pentru perechea regala, Elena Vacarescu, era o boieroaica romana, cu un nume bun si in lumea literara pariziana. Ea le descrie traditiile romanilor. Ambitia celor doi monarhi de a fi buni romani era binestiuta. Carmen Sylva cultiva aceste traditii la curtea ei. In izolarea de la palatul Cotroceni si de la Peles, printul Ferdinand se indragosteste de tinara si spirituala romanca. Idila lor se desfasoara in iarna si primavara anului 1891. Regina ii incurajeaza, le prilejuieste intilniri departe de ochii autoritarului rege. * Constitutia din 1866, spunea ca pe tronul Romaniei trebuia sa se afle o familie straina. Interzicea casatoria printului mostenitor cu o femeie dintr-o familie romaneasca. Se pusese capat astfel conflictelor de secole dintre marile familii boieresti pentru tron. Natura povestii de dragoste dintre Ferdinand si Elena Vacarescu e greu de descifrat astazi. Marturiile contemporanilor se contrazic. Totul pare sa fi fost minunat pentru cei doi indragostiti pina in luna mai 1891. Romania sarbatorea 25 de ani de domnie si a zece ani de regat. In mai familia regala pleaca intr-o excursie la Cimpulung. In suita moharhilor se aflau bineinteles printul Ferdinand si Elena Vacarescu. Cei doi apar in ochii localnicilor care ii intimpina entuziast ca perechea mostenitoare a tronului. Cum s-a intors la Bucuresti, familia regala se vede confruntata cu scandalul. Lumea politica era la curent cu idila, dar nu a reactionat atita vreme cit ramasese un zvon. Indata ce Ferdinand si Elena Vacarescu si-au facut aparitia in public intr-o postura quasioficiala, reactia s-a produs. Liderii politici, ministri, personalitati din elita romaneasca se prezinta la palat pentru a-l convinge pe regele Carol sa nu permita o asemenea mezalianta. *Elena Vacarescu noteaza in amintirile ei : „Intoarcerea noastra din plimbarea idilica de la Cimpulung nu a fost lipsita de amaraciune. La Bucuresti inca de la primele audiente pe care le acorda Regele afla ca taina logodnei noastre fusese dezvaluita…”” ..Regele ne surghiuni pe Regina, pe print si pe mine….Intr-adevar, de la ferestre vedeam defilind personalitati politice…De - a lungul acelor dupa amiezi chinuitoare auzeam venind din curte zgomotul trasurilor acestor rau prevestitori : soseau cite unul sau mai multi deodata, cu pasul solemn, intunecat la fata…” *Dintre toti ministrii, cel mai tenace a fost Lascar Catargi, priministru, lider conservator, unul dintre sustinatorii cei mai fermi ai monarhiei straine. Fusese seful primului Guvern din 1866. Salvase situatia in urma cu 20 de ani cind Carol dorise sa abdice. Regele Carol avea un respect deosebit pentru acest boier batrin, care in atitea imprejurari ii aratase devotament.Or, acesta s-a opus din rasputeri. Regina a pledat cit a putut pentru cei doi. Iata scena dintre ea si Lascar Catargiu relatata de Constatin Bacalbasa in „ Bucurestii de altadata” : „ La staruinta reginei, Lascar Catargiu a raspuns : - “Majestate, aiasta nu se poate !” Fata de staruintele reginei care punea inainte ca argument inflacaratul amor al principelui si teama ca printul sa nu aleaga o solutie disperata, Lascar Catargiu raspunse : -“Eu majestate, nu spun ca printul nu poate lua in casatorie pe domnisoara Vacarescu, o poate lua, însa in cazul aista trebuie sa ramîie simplu particuler ! “Atunci interveni regele in discutie : - “Dv, uitati domnule Catargiu, ca principele Ferdinand este mostenitorul tronului.” - “Ma iertati, Majestate, raspunse ministrul, n-am uitat, insa stiu ca alteta sa are un frate.” Auzind acestea cuvinte, regele exclama, facind gesturi energice cu mina : “- Oh, nu, nu ! Asta nu ! Niciodata !...” Regele Carol, care avea afectiune pentru principele Ferdiand, n-avea nici o simpatie pentru fratele sau, principele Wilhelm. Nu-l iubea. Consiliul de ministri era intrunit si astepta intoarcerea lui Lascar Catargiu spre a lua o hotarire. Hotarirea a fost, refuzul consilului de ministri de a aproba casatoria.” *Nici in Germania, in casa de Hohenzollern-Sigmaringen ecoul povestii de dragoste dintre principele Ferdinand si o boieroaica romanca nu a fost bine primit. Pentru Ferdinand toti asteptau o casatorie cu o familie regala din Europa. Elena Vacarescu nu era de singe regal, chiar daca printre stramosii ei se gaseasu citiva domni ai Valahiei. Nici la Berlin la curtea imparatului Wilhelm al doilea, reactia nu a fost una pozitiva. Regele era prins intre insistentele politicienilor romani si presiunile externe. * Ramine enigmatic rolul jucat in aceasta drama sentimentala de rege insusi.Daca ar fi fost o afacere de stat, judecata sa ar fi fost fara gres. Aici era vorba de o poveste de dragoste, de emotii, de persoane apropiate, de insasi regina Elisabeta, de nepotul iubit, Ferdinand, mostenitorul tronului ales de el. Se afla pe un teritoriu unde nu se misca lejer. Povestea se putea termina cu o sinucidere. Casa de Habsburg fusese zguduita de tragedia sinuciderii printului mostenitor Rudolf, la Mayerling, tot in urma unei povesti sentimentale. Drama zduguise toate curtile Europei. De ce n-ar fi si Pelesul scena unei tragedii asemanatoare ? Dar planuise Elisabeta o casatorie intre Ferdinand si Elena ? Elena Vacarescu isi aminteste ca a schimbat in prezenta regelui si a reginei, inele de logodna. La ce bun o logodna daca nu ar fi fost urmata de o casatorie ? Elena Vacarescu scrie : „ Dinastia nu isi cistigase inca toata popularitatea. Regele, care inca mai era socotiti „nemti”, nu avea copii, iar mostenitorul sau era prea putin cunoscut. Numele pe care il purtam eu era vechi si renumit, indragit de toti, aici la noi.”Regelui Carol pare sa se fi gindit ca o casatorie cu una dintre cele mai vechi familii romanesti, ar fi insemnat impamintenirea dinastiei de origine germana. E un calcul politic aici. * Reactia aristocratiei romanesti, ca si a elitei politice, a fost energica. Multi dintre ei isi aminteau vechile conflicte atit de pagubitoare dintre marile familii boeiresti care macinasera tarile romane in trecut. Si de ce o unire cu familia Vacarescu si nu cu Bibestii ori Cantacuzinii ? Solutia era ca nici una dintre familiile aristocratiei autohtone nu trebuia sa se inrudeasca cu familia dinastica. Reactia virfurilor societatii romanesti a fost corect inteleasa de rege care a batut in retragere. *Timidul Ferdinand trebuia casatorit ! este decizia lui Carol. El il trimite la Berlin Kaiserului Wilhelm al doilea, aflat pe tron din1888 sub pretextul unu stagiu militar. Dar scopul real era sa indeparteze de Bucuresti, si sa ii si rezolve situatia maritala. Aleasa Kaiserului este Maria de Saxa Coburg Gotha. Se nascuse in 1875, la 30 octombrie la Eastwell Park, comitatul Kent in Anglia. Era fiica ducelui Alfred de Edinburg- fiul reginei Victoria a Marii Britanii - si a ducesei Maria, fiica a tarului Alexandru al ll-lea. Aleasa era nepoata directa a reginei Victoria si a Tarului Alexandru al Rusiei, var prin alianta cu kaieserul. Maria, era chiar o partida; intarea tronul de la Bucuresti. Wilhelm al doilea reusind sa rezolve afacerea pentru regele Carol, avea in vedere recunostinta acestuia. Si Carol viza o apropiere de Berlin, de noul imparat al germanilor, seful casei de Hohenzollern. *Regina Elisabeta a platit scump rolul jucat in idila dintre Elena Vacarescu si Ferdinand. Regele Carol a hotarit trimiterea romanticei regine in strainatate. Ea va reveni la Bucuresti numai citiva ani mai tirziu. O vreme a fost foarte bolnava. A circulat intr-un carucior rulant. Petrece o parte din timp in Italia, la Venetia, apoi in Germania, la rude. Aici primeste vizita noii logodnice a principelui Ferdinand, Maria de Saxa-Coburg-Gotha. * Cei doi se cunosc la castelul Wilhemshohe, unde fusee in prizonierat imparatul Napoleon, dupa capitulare. Ferdinand, ca ofiter prusac, participa aici la un banchetul dat de kaiser la incheierea manevrelor militare. Adolescenta Maria, invitata din Anglia, sta alaturi de printul Ferdinand, dar idila lor nu se infiripa. Ferdinand este prea trimid, iar Maria nu pare interesata. Dar persoane din anturajul celor doi ii vor impreuna, fie din ratiuni sentimentale, , de rudenie, sau politice. Asa ca in perioada urmatoare cei doi vor fi plasati alaturi la banchete, receptii, ceremonii. La Munchen in martie 1892, dupa ce Ferdinand afla chiar de la kaiser gindurile sale in ce il priveste, o cere in casatoria pe Maria, care accepta. Logodna celor doi are loc la Postdam, Kaiserul Wilhem interesat de bunnul sfirsit al povestii organzieaza totul cu fast. Conform uzantelor regele Carol se duce la Londra pentru a perfecta casatoria. In vara 1892, la un an dupa drama idilei Ferdinand Elena Vacarescu, instoti dec ei doi logodnici ajunge la Londra. E pentru prima data in Anglia. Aici trebuie sa discute cu tatal Mariei, ducele de Edinburgh, care nu era multumit de proiect. Cei doi logodnici trec in Germania, la Neuwied, unde o viziteaza pe regina Elisabeta, aflata inca in ciudatul ei exil. Casatoria are loc la 10 ianuarie 1893, la castelul Sigmaringen, resedinta parintilor lui Ferdinand, Leopold si Maria. Kaiserul Wilhem al doilea e prezent, regele Carol participa deasemenea. Au loc trei ceremonii: o casatorie civila, una protestanta pentru Maria, alta catolica pentru Ferdinand. Mireasa are 17 ani, mirele 27. Luna de miere si-o petrec intr-un castel din muntii Bavariei intr-un peisaj romantic acoperit de zapada. * Cei doi vor avea cinci copii, Carol, nascut in 1893, Elisabeta, in 1894, care va deveni regina Greciei in 1921 prin casatoria cu regele George al ll-lea. In 1900 se naste Maria, viitoare regina a Iugoslaviei, dupa casatoria in 1922 cu regele Alexandru l. In 1903 se naste la castelul Pelisor, construit de regele Carol pentru Maria si Ferdinand, al doilea fiu, principele Nicolae. Sase ani mai tirziu in 1909 Maria o naste pe Ileana. Ultimul copil al cuplului se naste in 1913, este un baiat Mircea, mort la numai 4 ani. * Elena Vacarescu a fost indepartata de curtea regala. A fost un surghiun ordonat de Carol . Primul popas a fost la Roma, unde tatal ei, Ion zis si Enachita, diplomat, era seful legaţiei. Se instaleaza un timp la Venetia, linga regina Elisabeta. Regele intervine si regina trebuie sa plece in Germania la rude. Elena Vacarescu se refugiaza la Paris. * Un singur lucru ar mai fi de adaugat. Ferdinand si Elena s-au mai vazut o singura data. In 1926 Ferdinand si Maria fac o vizita in Franta. Regele Ferdinand doreste s-o revada. Intilnirea a avut loc la hotelul Ritz unde era gazduit cuplul regal. La inceput asista si regina Maria, dupa care se retrage lasindu-i pe cei doi singuri sa depene amintiri. Nu stim ce si-au spus. Nici Elena Vacarescu nici regele Ferdinand nu au lasat vreo relatare. Discretia a lor fost desavirsita. Ferdinand se va stinge din viata un an mai tirziu in 1927. Elena ii va supravietui 20 de ani. Se stinge in 1947. 12 ani mai tirziu, in 1959, corpul ei este adus in tara si ingropat in cavoul familiei. ST despre venirea tinarului cuplu in tara.Vizita la Franz Josef, Budapeste trecera noaptea prin Transilvania – era criza Momorandistilor- de teama unro manifestatii de simpatie ale romanilor- Oprirea la Predeal, ajung la Bucuresti, ( Carol, ii asteapta pe peron, Guv conservator in frunte Lascar Catargiu), iarna friguroasa…Maria este adoptata de populatie, e iubita spre deosebire de Carol care era respectat. Frumoasa, tinara, ochi splendizi… …Citat din amintirile ei…Se filmeaz in ianuarie : Incep asa ”Pe o vremea friguroasa ca asta de azi, Maria si Ferdinand dupa ceua travsera in timpuln optii Transilvania venind de la Budapesta, trenul regal ajunge la Bucuresti. Ii asteapta Carol, membrii guvernului infrutne cu batrinul Lazar Catergiu predintele PC, priministru la acea data… Desi este foarte frig, traverseaza orasul in trasura, cei doi primesc defilarea Garzii palatului, si asista la o sluba religioasa pe Dealul mitropoliei,slujba ortodoxa.Maria se va coverti la ortodoxie in1926 spre deosebire de Carol si Ferdinand, ramasi catolici. . ROMANIA FELIX * In 1906 domnia lui Carol dureaza de 40 de ani. O perioada de stabilitate, de progres. Romania este cea mai influenta tara din regiune. Petrolul, marfurile agricole, grinele mai ales, sustin o prosperitate care se vede. Orasele se impodobesc cu edificii publice moderne. Industria desi la inceputuri se dezvolta. Leul romanesc e o moneda puternica. O clasa mijlocie activa tot mai instruita isi face loc. *Viata politica in ciuda conflictelor dintre conservatori si liberali este una democratica. Rotativa guvernamentală atent regizata de regele Carol 1, funcţionează ca un ceas elvetian, din care regele are o întreagă colecţie. Carol este mai influent ca niciodata. Toate firele politicii româneşti trec pe la Peles sau prin palatul din Calea Victoriei. * Tema principala a acestor ani este situaţia românilor din Transilvania. Constiinţa naţională impune tot mai in Vechiul regat, cerinţa unităţii naţionale a românilor. Opinia publică este tot mai preocupată de acest lucru si devine tema de dispute politice. La Bucuresti, la Iaşi, dar şi la Budapesta, Viena, Cernăuţi, Sibiu, Arad şi Cluj. In 1901 liberalii lui Dimitre Sturza sint chemati de rege la guvernare. Dimitre Sturza rezista patru ani, dupa care conservatorii sub conducerea lui Gogu Cantacuzino Nababul - cel mai bogat om din Romania – preia Guvernul. In timpul acestui guvern au loc răscoalele tărăneşti din 1907. Macinat de conflicte interne ireconciliabile intre Take Ionescu, Nicu Filipescu, Petre Carp, Alexandru Marghiloman, Titu Maiorescu, în martie 1907 conservatorii sînt nevoiţi să se retragă. Dimitre Sturza revine ca premier. Ministrul de război, generalul Averescu, şi cel de interne, Ionel IC Brătianu, fiul marelui IC Brătianu pacifica satele rasculate. Cînd se face linişte sunt Guvernul ia masuri pentru rezolvarea situaţiei disperate a ţăranilor. *Declinul conservatorilor incep sa se manifeste. La conservatori sefia o preia Petre Carp. Take Ionescu se retrage şi îşi creează propriul partid. Şi la liberali se produce o schimbare. Şefia partidului este preluată de Ionel C. Brătianu. Petre Carp este chemat de rege să preia guvernul. Dupa doi ani, in martie 1912, demisionează. Titu Maiorescu reface guvernul conservator. Romania, sub mîna sigură a lui Carol, trece în alta epocă. O epocă plină de pericole. Războiale s-au desfăşurat de la inceputul secolului departe de Europa. In Extremul Orient, în sudul Africii, in Caraibe. Dar in 1912, razboiul a ajunns in Balcani, din nou “ butoiul de pulbere al Europei. * Grecii doresc să anexeze Macedonia si Salonicul, atunci oraş turcesc. Tarul Ferdinand al Bulgariei doreşte să se încoroneze Impărat la Constatinopole. Problema lui este să ralieze o alianţă balcanică împotriva Turciei. Din puterea militară de altadata nu a mai rămas aproape nimic. Serbia are nemultumiri împotriva AustroUngariei, ca si fata de Turcia. Vrea sa ocupe Muntenegrul, Macedonia si Albania. Visul Belgradului este să facă un mare stat al slavilor de la Sudul Dunării in jurul Serbiei.* Rusia se amesteca in toate aceste intrigi, ca si AustroUngaria. Bulgaria, Serbia, Grecia formeaza o Coalitie anti turca. Regele Carol, prefera să rămînă neutru. Unii cer ca România să se implice activ în conflict pentru a emite pretenţii teritoriale cînd se va încheia pacea. Situaţia românilor din Transilvania complică lucrurile şi face ca temperatura dintre Bucureşti, Viena şi Budapesta să fie rece. La 11 august cancelarul AustroUngar Berchtold vine in Romania la Sinaia sa discute cu regele ultimele evolutii. In Balcani, pregătirile de război sînt în toi. Bulgaria decretează mobilizare generală. Este urmată de Serbia si Grecia. La 18 septembrie si Turcia ordona mobilizare generală. Rusia concentrează două corpuri de armată. AustroUngaria, masează trupe la graniţa cu Serbia. La 20 septembrie trupe turceşti pătrund în Serbia. La 22 septembrie trupe bulgare invadează teritoriul european al Turciei. Pina la 4 octombrie statele balcanice declară război Turciei. Sîrbii invadează cu armata Albania, provincie turcească. Grecia ocupă Salonicul, iar Bulgaria asediază Adrianopole. Bulgaria, Grecia şi Serbia obţin victorii neaşteptat de rapide împotriva Turciei. Echilibrul european desenat la congresul de la Berlin in 1878 se prabuseste.Turcii sunt bătuţi la Lule Burgas de bulgari, la Cumanova de sîrbi. Grecii ocupă Salonicul, apoi pierd si Adrianopole, ultimul punct fortificat înainte de Constantinopole. Marile puteri intervin. * Care este rolul Romaniei ? Cu o Bulgarie, cea mai mare putere în Balcani si o Turcie slăbită ? Regina Maria si Ion IC Bratianu ar fi vrut ca Romania sa se implice în război, alături de Bulgaria, căreia ar fi putut, să i se ceară sudul Dobrogei, pentru apărarea podului Cernavoda. Ei sperau ca Bulgaria ar fi acceptat, în schimbul sprijinului împotriva Turciei. Ea de greu de presupus ca după victoriile împotriva turcilor Bulgaria ar mai fi acceptat cererile venite de la Bucuresti. Carol a preferat neutralitatea, fidel alianţei cu Viena. În plus, regele nu se aştepta la infringeri atît de rapide ale Turciei. Rusia, veche susţinătoare a Bulgariei, se îndreaptă spre România, pentru a opri elanul ţarului Ferdinand de a se încorona la Constatinopole şi a controla Dardanelele.Tarul Rusiei Nicolae al ll-lea, trimite regelui Carol bastonul de mareşal. La Bucureşti vine la sfirşitul lui noiembrie, Marele Duce Nicolae, unchiul ţarului, care îl cunoscuse pe Carol în 1877 în timpul războiului. I se organierează o primire cu fast. Are loc o paradă militară. Este găzduit chiar în palatul regal, acolo unde a fost găzduit şi Franz Josef, în aripa dreaptă. Predarea bastonului de mareşal are loc în sala tronului, pe 25 noiembrie ziua căderii Plevnei. Senzaţie face faptul că Marele duce seara iese să se plimbe pe jos prin centrul oraşului. După trei zile de şedere, părăseşte Bucureştiul. * Bucureştiul devine o placă turnantă a diplomaţiei. Franz Conrad von Hotzendorf vine la Bucureşti tot la sfîrşitul lunii noiembrie pentru a se asigura de fidelitatea politicienilor români faţă de Tripla Alianţă. Vine şi preşedintele parlamentului bulgar, mai tîrziu prim ministru Danev. * Negocierile dintre beligeranţi (Turcia, Serbia, Bulgaria, Grecia) încep la Londra la 29 noiembrie. Danev trece prin Bucureşti în drum spre Londra, să găsească sprijin politic. Chestiunea în discuţie, si care îngrijora opinia publică în Romania era “ Dacă Bulgaria, lipsită de prestigiul unor mari victorii militare şi mult redusă ca teritorii, era atît de agresivă faţă de Romania, ce va fi după încheierea păcii care o va înălţa şi o va mări ? Iată întrebarea ce-şi punea opinia publică la Bucureşti. Şi aşa lumea, în mod unanim, cerea rectificarea graniţei dobrogene prin alipirea unui teritoriu bulgar, care să dea României o graniţă strategică.”scrie Constantin Bacalbaşa în amintirile sale “ Bucureştii de altădată “.. *Anul nou 1912/3 nu aduce încheierea păcii la Londra. Rusia vrea să ajunga la strîmtori, să împiedice Bulgaria să o facă pe cont propriu. Austria nu vrea să lase Serbia să devină prea puternică. Mai ales ca Belgradul vrea ieşire la mare pastrind Albania. E greu intr-un asemenea viespar de interese să se ajunga la un acord. Armatele turceşti şi bulgare stăteau faţă în faţă aşteptînd rezultatul conferinţei. Tot la Londra au loc şi discuţiile dintre români şi bulgari pentru o nouă graniţă. Ministrul de externe roman, Take Ionescu se află aici sa negocieze cu Danev. România cere un aliniament, Silistra-Balcic. Fără rezultat.Convorbirile eşuează. *La Constinopole izbucneşte revoluţia in ianuarie 1913. Guvernul este răsturnat de Junii turci, o grupare care doreşte modernizarea ţării. * In februarie 5, România şi Austro-Ungaria prelungesc tratatul din 1883, cu Romania pentru 7 ani. Tratatul rămîne secret ca şi în 1883 cind a fost semnat. Publicarea lui ar fi stîrnit reacţia negativă a opiniei publice, a presei, şi a multor politicieni români. Liberalii lui Brătianu, liber conservatorii lui Take Ionescu, şi alte figuri se orientau spre o alianţă cu Antanta. Sprijinul dat de Austro-Ungaria Bulgariei îndepărta Bucureştiul de Viena. Bulgaria îşi impune cererile Turciei înfrînte. Echilibrul din Balcani s-a rupt. Rolul de arbitru pentru România pe care regele Carol îl voia pentru România devenea iluzoriu. Bulgaria se ridica acum ca putere în Balcani. * Grecia, Serbia se aliază împotriva Bulgarie. La 28 iunie Bulgaria atacă Serbia. Ambele contraatacă la 1 iulie. Viena şi Berlinul îi cer Romaniei să rămînă neutră. O demonstratie în faţa palatului regal, cere intrarea Romaniei în război contra Bulgariei. Presa este plina de articole belicoase. La 3 iulie Carol îl invită la palat pe primul ministru Titu Maiorescu, care îi prezintă spre semnare decretul de mobilizare a armatei. Ferdinand este înălţat la gradul de generalissim. La 10 iulie România declară război Bulgariei. Au loc demonstraţii entuziaste la Bucureşti şi în alte oraşe. Rezerviştii umplu trenurile care merg spre centrele de recrutare. Armata romană cu 300.000 soldati, trece în sudul Dunării. În frunte se găsesc principele moştenitor Ferdinand, şi fiul său cel mare Carol. Bulgarii nu opun rezistenţă, fiind prinşi cu trupele pe fronturile din Serbia şi Grecia. Ţarul de la Sofia trimite regelui Carol 1 mai multe telegrame în care cere pacea. * Armata română nu a fost implicatî în mari operaţii militare. Asta nu înseamnă că nu a avut pierderi. Din nenorocire o mare epidemie de holera a izbucnit. Maria, soţia principelui moştenitor Ferdinand, a fost sufletul campaniei împotriva holerei. A trecut în sudul Dunării pentru a îngriji soldaţii, pentru a instala spitale de campanie, pentru a aduce medicamente şi doctori. Abnegaţia ei nu rămîne neobservată. Maria devine o figura foarte populara. * Conferinţa de pace are loc la Bucureşti. Lucrarile se deschid la 17 iulie. Titu Maiorescu propune beligeranţilor un armistiţiu de 5 zile, pentru a negocia. Delegaţii aprobă un armistiţiu începînd din 18 iulie.Negocierile au continuat pînă la 28 iulie/10 august. Cînd se semnează de către şefii delegaţilor statelor balcanice tratatul de la Bucureşti. La ora 10,00 s-au auzit 21 salve de tun. Ceremonia are loc în clădirea ministerului de externe român ( clădire care nu mai există, palatul Sturdza). La Mitropolie are loc un serviciu divin la care participă membrii delegaţiilor.La sfîrşitul ceremoniei are loc un banchet cu toti participantii. * Bulgaria pierde teritoriile anexate în 1912. România dobîndeşte Dobrogea de sud, Cadrilaterul, pe aliniamentul Turtucaia–Balcic. Este momentul de vîrf al unei lungi domnii. România a ajuns cea mai mare putere din sud est-ul Europei. Miniştri şi primminiştri de la Ankara, Atena, Sofia, Belgrad s-au strîns in capitala regelui Carol l. Aşa cum ni-i arată fotografiile din epocă. Cu barbişoane, mustăţi cu vîrfurile în sus, în jiletci şi fracuri, cu ţilindre pe cap. Dar furtuna desi nevazuta se apropie… .
CONSILIU DE COROANĂ *Rusia vrea să se apropie de România. Războiul mocneşte în cancelariile europene. Ferdinand şi Maria sunt invitaţi la curtea Rusiei. Pentru a nu stîrni reacţia Berlinului, perechea princiară face o vizită împăratului Wilhelm al doilea pe care îl găsesc într-o atmosferă wagneriană pregătindu-se de război. Principesa Maria îl compară în amintirile ei cu un copil care ameninţă cu sabia de lemn. La Sankt Petersburg se ţes planurile unei eventuale căsătorii între principesa Olga, (18ani, fiica cea mai mare a ţarului Nicolae şi ţarinei Alexandra) şi principele Carol. Rămîne pentru altădata. Cei doi trebuie întîi să se vadă. Diplomaţia însă era conţinutul acestei vizite. Eşichierul european se pregătea de război. * Ţarul vine în România, cu întreaga familie aşa cum a promis. E 14 iunie 1914. Yahtul ajunge în portul Constanţa Din flota ţarului mai fac parte crucisatoarele, Cahul şi Almaz, plus 4 contratorpiloare. Yahtul Standard şi restul flotei sunt conduse de piloţi romăni în port. Regele Carol este în uniforma de mareşal rus, Ferdinand este în uniforma de general rus. Ţarul cu toate familia, ţarina, ţarevici, două fiice coboară de pe vas. Regina Elisabeta şi principesa Maria au privit apropierea flotei în larg din pavilionul regal - prin ochean. Şase aeroplane româneşti deasupra flotei ruseşti fac demontraţie. * Regele prezintă ţarului guvernul şi cîţiva lideri politici, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Ion Lahovary, Constantin Stere (adversarul Rusiei, fost deţinut în Siberia, cu care ţarul nu schimbă un cuvînt spre deosebire de ceilalţi politicieni). * Ţarul oferă un ceai pe bordul yahtului său, familiei regale romanesti şi liderilor politici prezenţi. Primarul oraşului întîmpină ţarul cu pîine şi sare dintr-o farfurie de aur dăruită de regele Carol oraşului Constanţa chiar în acea zi. * La ora trei, ţarul Nicolae al doilea primeste pe yaht pe Ion C Brătianu. La 3,30 pe ministrul de externe Emil Porumbaru. Ţarul oferă decoraţii. Lui Lahovary, Marghiloman, Take Ionescu - care aveau deja Sf. Ana primesc cîte o tabachera de aur şi Steaua imperiala rusă. Urmează defilarea trupelor romanesti condusa de regele Carol. Tarina nu asistă, ea s-a retras pe yaht obosită. Prînzul are loc pe ţărm, în palatul regal din Constanţa. Ţarul şi regele Carol ţin toasturi. * La 10,30 seara ţarul pleacă. Rostul vizitei ţarului la Constanţa, este strîngerea legăturilor cu România. De altfel ministrul de externe Sazonov, rămîne cîteva zile în România, pentru negocieri cu IC Brătianu. * La două săptămîni, 28 iunie Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Imperiului Austro Ungar este ucis la Sarajevo.Viena acuză Belgradul că a pus la cale atentatul şi cere satisfactie. Dăa un ultimatum Serbiei. Viena vrea să tranşeze definitiv chestiunea Serbiei. Pretextul asasinarii lui Franz Ferdinand e tocmai bun. * La 28 iulie, o lună mai tîrziu, Austro Ungaria declară război Serbiei.A doua zi, 29, Rusia mobilizează trupele la frontiera cu Germania si Austro Ungaria. Pe 30 Iulei, Rusia mai face un pas, decretînd mobilizarea generală. La 31 iulie AustroUngaria mobilizează şi ea trupele. La 1 august Germania declară război Rusiei. Apoi pe 3 august Franţei şi Belgiei. La 4 august Anglia declară război Germaniei. Pe 5 august AustroUngaria declară război Rusiei.La 6 august Serbia declară război Germaniei. Pe 11 august Franţa declară război AustroUngariei. Pe 13 august 1914 Anglia declară război AustroUngariei. *Regele Carol convoaca un Consiliu de coroana la castelul Peleş din Sinaia, pentru a lua o hotărîre în noile circumstanţe. Consiliul a fost convocat pentru data de 21iulie/3 august.Au participat fostii primminstri( Theodor Rosetti, Petre Carp), şefii partidelor de opozitie Alexandru Marghiloman, şeful partidului conservator şi Take Ionescu, şeful partidului conservator-democrat. Fiecare dintre ei au venit cu doi lideri ai partidului. În plus membrii guvernului, în frunte cu primul ministru Ion C Brătianu. * Consiliul a avut loc in sala de muzică a Castelului Peleş, începînd cu ora 17,00. La o masă mai mult pătrat decît dreptunghi acoperită cu postav verde. Pe masă se află tratatele cu AustroUngaria semnate in 1881, 1896, 1902, 1913.Pina atuncio regele le tinsue seret. Numai Titu Maiorescu şi Petre Carp ştiau despre ele, le citiseră. Restul politicienilor de la masă,bănuiau despre existenţa lor, ştiau cîte ceva, dar nimeni nu le avusese în mînă. Motivul secretului era orientarea opiniei publice romanesti, profranceză.In jurul mesei iau loc regele Carol pe o latura a mesei, in dreapta sa se aşează Thedor Rosetti, cel mai vechi primmnistru si Petre Carp de asemena un veteran.Cei tre rerepyitna vechea generatie.In faţă se aşeaza prinţul mostentor Ferdinand flancat de IC Brătianu şi Alexandru Marghiloman. Pe o a treia latură se află Take Ionescu, abia venit dupa o aventuroasă traversare a Europei aflate în război, din Anglia. Pe latura opusă I Gh. Duca. Ceilalti participanţi se aşează fără nici un protocol.In total sunt 20 de participanţi. Lipsesc Titu Maiorescu, fost primmnistru, şi Nicu Filipescu, aflaţi în Germania. Întii se lasa o tacere grea. Regele Carol rupe tăcerea. El citeste din cîteva hîrtii punctul său de vedere. Discutia se va purta în franţuzeşte. Carol susţine ca vor fi învinşi şi învingători, dar sigur vor pierde neutrii. El spune că datoria României este să respecte semnătura de pe tratate. Concluzia: Trebuie să intrăm în război în tabăra Triplei Alianţe. El anunţă că Franz Josef şi Wilhelm al ll-lea deja au făcut apel la el pentru a-şi respectă semnătura. Yüklə 375,45 Kb. Dostları ilə paylaş:
|