Dinastia doc

*Frontul germano-sovietic se intinde in nord de la Leningrad si se inchide la sud in Crimeea. O vreme ofensiva fortelor Axei se desfasoara victorioasa. Sovieticii continua sa se retraga cu mari pierderi. Nimic nu pare sa opreasca tavalugul masinii de razboi germane. Armata romana atinge Nistrul, apoi Bugul si Nipru. Intra in Penisula Crimeea pina la Sevastopol si Kerci, ajunge la marea de Azov. La 16 octombrie cucereste Odessa. O parada militara este organizata sub Arcul de triumf la Bucuresti pentru a celebra victoria. Pe masura ce inainteaza pe teritoriul sovietic, pierderile romanilor cresc. Daca pentru cucerirea Basarabiei si a nordului Bucovinei se inregistrasera putin peste 5000 de morti, intre Nistru si Bug au fost aproape 18 mii. Raniti in prima faza, aproape 15.000, in a doua peste 63.000. Romanii lupta la mare distanta de casa, cu liniile de aprovizionare tot mai intinse, insuficient pregatiti si echipati. Deocamdata victoriile nu lasa sa se vada aceste carente.

*La 5 decembrie Statele Unite sunt atacate prin surprindere de avioanele lansate de pe portavioane japoneze , la Pearl Harbour, in Hawaii. Presedintele Roosevelt in Congres constata starea de razboi cu Japonia si aliatele ei. La 7 decembrie Marea Britanie declara razboi Romaniei, dupa ce la 30 noiembrie a remis o nota guvernului de la Bucuresti, prin care cere sa inceteze orice fel de operatii militare pe teritoriul Uniunii Sovietice. La 12 decembrie Romania declara razboi Statelor Unite si se vede astfel angrenata in marea conflagratie mondiala. Nu mai este doar un razboi de eliberare a Basarabiei si a Nordului Bucovinei ci un razboi total pe viata si pe moarte. Soarta tarii depinde acum de rezultatul final al conflictului dintre marile puteri.

*In iunie 1942 Wehrmacht-ul lanseaza o noua ofensiva in adincimea teritoriului sovietic. Hitler avea de ales intre doua tinte : Moscova, capitala URSS, sau sudul bogat in petrol. A ales petrolul. Armata romana cu 26 de divizii sunt angrenate in campanie pe directiile Stepa Calmuca, Don/Stalingrad, Caucaz si Crimeea. Diviziile romanesti ating punctele cele mai departate de granite la sfirsitul anului. Aproape o jumatate de milion de militari romani se afla la est de Nistru. Sovieticii opun o rezistenta din ce in ce mai inversunata. Se inregistreaza pierderi mari de ambele parti. La Bucuresti, popularitatea razboiului incepe sa scada indata ce listele cu morti si disparuti sunt tot mai lungi, iar spitalele se umplu cu raniti.

*Relatiile dintre regele Mihai şi mareşalul Antonescu sunt reci. Temperamenul dictatorial al maresalului care ia singur toate decizile, nu usureaza comunicarea. Antonescu il ignora pe tinarul rege. Dar il si spioneaza. In anturajul lui Mihai sunt plasate persoane care ii raporteaza toate miscarile regelui si ale mamei sale, pe cine primeste, care este atitudinea la Palat fata de chestiunile politice si militare. Regele este izolat. Cind situaţia politică si militara incepe sa se agraveze, Mihai devine centrul de raliere a celor care nu sînt de acord cu mareşalul. Prima chestiune care a dus la ruptură a fost depăşirea graniţei Nistrului. Pe acest punct se raliaza şi liderii partidelor politice, Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu. Ei încep împreuna cu regele Mihai să se gîndeasca la ieşirea din razboi. Primii paşi se înregistrază spre sfîrşiul anului 1942. La aceea vreme apare sentimentul ca Germania va pierde razboiul. Si Antonescu dupa o intrevedere cu Hitler, la 6 octombrie 1942, spune nervos “Germania a pierdut razboiul”. Totusi continua…

* In iarna 1942-1943 are loc batalia de la Stalingrad. Stalin a adus pe Volga 180 de divizii

proaspete din Extremul Orient. O iarna naprasnica a inrautatit situatia fortelor Axei,

nepregatite sa lupte in conditii meteorogice atit de grele. Armata rosie a trecut la

contraofensiva. Feldmaresalul Paulus a cerut sa se retraga, Hitler nu a fost de

acord. A urmat un masacru. Romanii au avut in aceasta batalie peste 150 000

de morti, raniti, disparuti si prizonieri; cel mai mare dezastru militar din istoria

militara a romanilor. A fost punctul de cotitura al celui de al doilea razboi mondial. Germania

nu isi va mai reveni din acest soc.

*Razboiul devine nepopular. Pierderile extrem de mari indoliaza foarte multe familii. Tot

mai multi se gindesc la finalul razboiului, la consecintele unui esec. Treptat populaţia se

intoarce împotriva mareşalului. Lipsurile, viata din ce in ce mai grea si zecile de

mii de morti, raniti, disparuti, prizonieri de pe front instraineaza opinia publică de maresal.

Regele Mihai este privit tot mai mult ca singurul care poate sa salveze tara. Timpul curge in

defavoarea romanilor. Armata rosie avanseaza, odata cu retragerea germanilor, si se apropie

de graniţa. De acum liderii politici de la Bucuresti caută sa obtina o pace separată.

In iulie 1943, Mussolini este destituit, iar in toamna, Italia incheie armistiu cu

agloamericanii. Hitler pierde cel mai important aliat al sau. In iulie/august, batalia de blindate

de la Kursk in care sunt angrenate peste un milion de tancuri, se termina nedecis. Pentru

Germania este inceputul sfirsitului. Ea nu mai are rezerve suficiente pentru a sustine efortul

de razboi. Angloamericanii debarca in Italia, dupa ce au curatit nordul Africii de trupele

Axei, conduse de Rommel. Echilibrul militar s-a rupt, victoria inclina net spre Aliati.

* Stalin/Churchill/Roosevelt se intilnesc intre 28 nooembrie /1 decembrie la Teheran, pentru

a decide cum va fi continuat razboiul. Se renunta la planul unei debarcari angloamericane in

Balcani, si cu asta Romania este rupta de occident. Totul depindea acum de bunăvoinţa

Kremlinului.

* In vara anului 1942, se inregistreaza primul bombardament angloamerican. Fara mari pierderi. In schimb cel din 1 august 1943, cind 177 avioane ataca zona petrolifera, a fost mult mai puternic. Urmeaza alte atacuri, pina in 19 august 1944. Pierderile de vieti omenesti sunt grele. Pagubele materiale, din ce in ce mai mari pentru orase, porturi, gari, cai ferate, zona petrolifera – toate, tintele predilecte ale fortelor Aliate. Si acestea inregistreza pierderi serioase in avioane. Multi piloti sunt luati prizonieri. Ei se bucura de un tratament bun. Regele chiar viziteaza la spital pilotii. Gestul este surprinzator, pentru ca apartineau unor tari inamice. Dar arata adevaratele sentimente ale populatiei, si, in acelasi timp, ale regelui. La Palat, deja, un mic grup de fideli conspira cu acordul sau pentru scoaterea tarii din razboiul impotriva Aliatilor.

* Evenimentele nu merg in favoarea Romaniei. Armata romana este respinsa de pe Don apoi de pe Nipru si Nistru. Se retrage in conditii dramatice din Crimeea. Intilnirea din februarie dintre Hitler si Antonescu 1944 nu aduce o schimbare a situatiei. Hitler isi pune sperantele in noi tipuri de arme, dar erau simple iluzii. O luna mai tirziu, Armata rosie trece la ofensiva si intra pe teritoriul Romaniei. Ministrul de externe sovietic Molotov, da o declaratie la 2 aprilie in care spune “Guvernul sovietic nu urmareste scopul de a dobindi vreo parte din teritoriul Romaniei sau de a schimba orinduirea existenta in Romania…”” Intrarea trupelor sovietice pe teritoriul Romaniei este dictata exclusiv de necesitati de razboi si de faptul ca trupele inamice continua rezistenta,” Era o declaratie mincinoasa, cum istoria a dovedit-o. Stalin era interesat sa nu isi tradeze adevaratele intentii fata de Aliati. Era hotarit sa beneficieze de avansul Armatei rosii in Europa centrala si de est.

In 1943 Bucurestiul stabiliste primele contacte in incercarea de a gasi o solutie pentru iesirea din razboi.Asa cum reusise si Italia. Barbu Stirbey si Ctin Visoianu negociaza la Cairo din partea opzitiei. Cei doi Antonesti sunt insa la curent. Si ei duc propriile lor negocieri la Stockholm cu Alexandra Kolontai, ambasadoarea sovietica. Moscova ar prefera mai curind sa incheie armistitiu cu maresalul Antonescu decit cu opozitia. Alte puncte de contact incercate sunt prin Turcia, Spania, Portugalia, Elvetia, şi Italia. Kremlinul il contactează pe Carol la Mexico…Dar nicaieri nu se intimpla ceva favorabil Romaniei. Americanii şi britanicii au convenit să nu încheie pace separată şi să accepte numai capitularea necondiţionată.Moscova a fost de acord. Din acest motiv, americanii şi englezii sint reticenţi să negocieze. In plus dupa conferinta de la Teheran, e clar ca Romania se afla in zona de actiune a armatei rosii. Washington-ul si Londra preferă să lase soarta Romaniei pe miinile aliatului lor, URSS. Desi parea dispus sa negocieze la inceput, Kremlinul isi schimba atitudinea mai tirziu. Pe măsură ce obţine succese militare dorinta Moscovei de a ajunge la o solutie dispare. La 12 aprilie 1944 sovieticii comunica Bucurestiului conditiile acceptarii unui

armistitiu. Dar ele sunt date uitarii. Zilele Romaniei sunt numărate. E o chestiune de timp

pînă cînd tancurile, artileria, aviatia sovietica vor ataca. Şi nu există forţe pentru a le opune

rezistenţă.

*Regimul Antonescu nu mai e susţinut de populaţie. Se caută pacea. Expediţia pînă la Volga s-a dovedit un eşec. De la regele Mihai se aşteaptă salvarea tarii. El este mai bine informat din 1943 de cînd la Palat îl are pe generalul Constantin Sănătescu si alti citiva fideli. Ei vad necesitatea de a scoate tara din razboi bazindu-se pe rege. Mihai este in legatura de mai multa vreme liderii partidelor politice. Si ele doresc răsturnarea lui Antonescu, care s-a angajat sa meargă alaturi de Hitler pînă la capăt. Este clar că Germania a pierdut războiul. În aceste condiţii trebuie salvat ce se mai poate salva. Emisarii regelui au intilniri cu liderii taranisti si liberali. Mai participa ofiteri superiori care resping si ei ideea continuarii razboiului alaturi de Axa. La cererea Moscovei, in coalitia antiAntonescu care se prefigureaza, sunt inclusi si comunistii. Pe masura ce situatia Romaniei se inrautateste intilnirile devin tot mai frecvente.

* La inceputul lunii august la Rastenburg are loc intilnirea dintre Antonescu si Hitler. Era ultima dintre cei doi dictatori. Hitler il intreaba pe Antonescu daca Romania va merge pina

la capat alaturi de Germania. Antonescu il intreaba daca Germania poate sa opreasca ofensiva sovietica, daca poate proteja Romania de incursiunile aeriene ale Aliatilor, si daca il poate spjiiniri eficient in situatia in care Aliatii ar patrunde cu flota in Marea Neagra. Hitler nu raspunde, si lucrurile ramin neclare. Antonescu, militar competrnt, a inteles ca Germania a pierdut razboiul. A hotarit totusi sa continue alaturi de Hitler. Asta chiar daca in secret tolereaza contactele diplomatice cu Aliatii. Unele duse chiar de adjunctul sau Mihai Antonescu.

Opozitia condusa de suveran, intre timp se organizeaza, si pregateste rasturnarea regimului militar. In iunie se formeaza Blocul National Democrat. Intr-un document trimis Aliatilor se afirma retragerea tarii din Axa, sustinerea razboiului purtat de Aliati, rasturnarea regimului Antonescu, revenirea la un regim democrat. Liderii opozitiei ajung si la conturarea unui plan de actiune. Urmeaza ca Antonescu să fie chemat la Palat pentru a i se cere să renunte la alianţa cu Hitler. Dacă refuză, trebuie arestat, urmind a se alcătui un nou guvern, proAliat.

* La 20 august sovieticii declanseaza o puternica ofensiva in nordul Moldovei. Antonescu soseste la Bucuresti de pe front pentru a-l informa pe rege de situatia creata. Operaţiunea de rasturnare a regimului Antonescu era pregatita pentru 26 august. Dar pe 24, mareşalul trebuie să se întoarcă inapoi pe front. Odata plecat din oras, ar fi fost imposibil sa mai fie arestat. Era o criza care trebuie rezolvata urgent. Regele ia initiativa sa îl invite la Palat în după amiaza zilei de 23 august. Liderii partidelor sunt de negasit. Toata raspunderea apasa pe umerii tinarului rege. Maresalul se prezinta la Palat putin dupa ora 16,oo. După o conversaţie de o oră în care arata că rămîne fidel lui Hitler, Mihai dă ordin să fie arestat. In seara aceleiasi zile o declaraţie către ţara anunţă schimbarea care s-a produs. Generalul Ctin Sănătescu este numit şef al guvernului. Pentru a nu cădea victimă unui atentat, sau unei expediţii punitive germane, regele se retrage în aceeasi noapte, in Oltenia, în satul Dobriţa. La fel şi regina mamă Elena, care se afla în aceea zi la Sinaia. Armata romana respinge atacurile declansate de germani drept represalii. Cind Armata rosie ajunge aici, venind din Moldova, orasul era deja eliberat. Regele Mihai se întoarce pe 7 septembrie la Bucureşti. Dar in alta lume, in alt capitol de istorie.

*Lovitura de la 23 august a fost pregătită de rege, susţinut de armata, si ajutat de liderii partidelor istorice. S-a actionat in al 12-lea ceas pentru a scoate ţara dintr-un dezastru iminent. Rasturnarea lui Antonescu a privat masinaria de razboi germana de petrolul atit de necesar blindatelor sale si a deschis Armatei rosii drumul spre Balcani si Europa Centrala. Razboiul a fost scurtat cu circa sase luni. Fara curajul regelui Mihai si aportul armatei, care s-a dovedit leala Suveranului, nimic nu s-ar fi infaptuit.

EPISODUL 20

YALTA SINT EU
* La 23 August constitutia din 1923 reintra in vigoare. Romania ar fi trebuit sa redevina o tara democratica. Daca nu ar fi fost ocupata de Armata rosie. Regele Mihai va domni pina la 30 decmbrie 1947 cind va fi silit sa abdice. Trei ani de mari incercari. A fost o perioada dramatica pentru Romania care se vede rupta de occident, exploatata nemilos de ocupant. La la sfirsitul acestei perioade populatia este obligate sa suporte un regim politic strain, bolsevismul. Si doua dictaturi succesive. A lui Gheorghiu Dej si a lui Nicolae Ceauasescu. In total 45 de ani nefasti.

*Cum stau lucrurile se va vedea inca de la inceput, cind o delegatie română pleacă spre Moscova pe 29 august, pentru a negocia armistitiul. Coloanele blindate ale Armatei roşii intrau în Bucureşti. La Moscova, pînă la 10 septembrie sovieticii nu vor sa stea de vorba cu romanii. Stalin amina discutiile pina cind Armata roşie ocupa o mare parte din Romînia. Asa isi pot dicta mai usor condiţiile. Abia la 12 septembrie este semnat armistiţiul. Este de fapt un dictat. Partea română nu poate schimba nimic din conditiile sovietice. Delegaţia deşi condusa de un comunist, Lucreţiu Pătrăşcanu, se supune. Sovieticii nu au recunoscut aportul României, şi nici faptul că după 23 august nu mai e un duşman ci un aliat. Condiţiile de armistiţiu sunt extrem de grele.“Este o ocupaţie militară nu un armistitiu” spune Iuliu Maniu la intoarcerea delegaţiei de la Moscova.

* Regele Mihai revine la Bucureşti pe 7 septembrie. Romania e un teritoriu ocupat. In ţară este o atmosferă de confuzie, teamă şi haos. Mai multe guverne se formeaza, fara succes, sabotate de comunisti, interesati la ordinul Msocovei, sa creeze dezordini. Comisia Aliata de control este dominata de sovietici. Americanii şi britanicii joacă un rol strict decorativ.

*In octombrie, Wiston Churchill face o vizită la Moscova, preocupat de soarta imperiului britanic. În ce priveşte Europa de est şi Balcanii, Stalin şi Churchill convin asupra formulei : România 90% control sovietic, 10% Aliatii, Grecia 90% englezii, 10% sovieticii. Churchill era maxim interesat ca Armata rosie sa nu ocupe Grecia, care learr fi dat controlula surap estului Mediteranei, si ar fia emntat acanalul d suez. si procedase la acest schimb cu Stalin. Soarta Romaniei este pecetluită.

*Comunistii fac presiunii. Micul lor partid este puternic susţinut de sovieticii instalaţi la Bucuresti. Demonstraţiile de stradă practic nu se opresc. Nu e zi să nu se înregistreze incidente în intreprinderi. Situaţia economică se deteriorează în cîteva săptămîni. Rechiziţiile sovietice nu se opresc. Mai ales în transporturi şi utilaj industrial. Inflaţia este alimentată de devalizările de rezerve şi de leul rusesc care apare pe piaţă. Kremlinul doreşte un alt guvern, unul procomunist. Ministrul adjunct de externe sovietic Andrei Vîşinki vine în noiembrie la Bucureşti pentru a-şi impune condiţiile. Reacţia regelui este de a numi la 5 decembrie un prim ministru cunoscut pentru opiniile sale anticomuniste, generalul Nicolae Rădescu. El nu întîrzie să ajungă în conflict cu comuniştii.

*Rădescu porneşte acţiuni de pacificare a situatiei. El intenţionează să dea legimitate guvernării organizînd alegeri libere. Lucru cu care regele şi partidele istorice sunt de acord. Dar comuniştii nu doresc alegeri. Ţara este alături de rege. Iar sovieticii socotesc că nu controlează destul situaţia pentru a risca alegeri. Războiul în Europa nu s-a terminat.

*La sfîrşitul lui ianuarie 1945 regele Mihai trimite un memoriu preşedintelui american Franklin Delano Roosevelt in care arată abuzurile sovieticilor. Cum ne gasim înainte de conferinţa de la Yalta, memoriul este extrem de oportun .”Eu va rog sa ascultaţi vocea naţiunii române. Ea este vocea unei Naţiuni a carei istorie suferinţe şi calităţi merită să fie luata in seamă...” se scrie aici. Memoriul este citit de preşedinte abia in martie. Conferinta pastronata de cei trei lideri ai marilor puteri, Stalin Churchill Roosevelt a avut loc in Crimeea intre 4 si 11 februarie. Dupa o saptamina de discutii in care problema romaneasca a fost doar amintita s-a creat un cadru pentru Europa postbelică, în partea ei răsăriteană, deja ocupată de Armata rosie. Oricum, ştim azi că sovieticii nu şi-au respectat angajamentele semnate de Stalin Churchill şi Roosevelt.

*Abia încheiate acordurile de la Yalta comunistii dirijaţi de Moscova, trec la asalt la Bucuresti. Ei vor sa preia puterea si organizează demonstraţii de stradă. Generalul Rădescu la sala Aro o declaraţie ferma de stopare a agresiunii. Ca raspuns, comuniştii organizează la 24 februarie un mare miting in Piata palatului. Este de fapt o provocare, inceputul campaniei de inlaturare a Guvernului condus de generalul Radescu. Au loc violente. Se trage şi asupra cladirii ministerului de interne. Teohari Georgescu, secretar de stat, comunist, este demis. Sovieticii se opun şi generalul Nicolae Rădescu trebuie să demisioneze cînd sovieticii scot blindatele pe străzi. Andrei Vişînski vine la Bucureşti trei zile mai tirziu pentru a impune brutal un guvern prosovietic. Primit in audienta de rege, trinteşte uşa, strigînd “ Yalta sunt eu”, atunci Mihai invocă spiritul acordurilor şi promisiunile sovietice. Dupa demisia generalului Radescu, se incearca o formula cu Barbu Stirbey ca primministru. Apoi altele dar fara success. Vişinski vensise de la Kremlin cu mandat sa il impuna pe Petru Groza, un avocat din Ardeal, conectat cu comunistii încă din anii 30, fost ministru. Nici un alt guvern, declară Visinski, nu ar fi acceptat de Kremlin. Groza e singurul om politic in care Stalin are incredere, spune trimisul sovietic. De ce ce a cedat regele ? Intii pentru ca spera sa obtina ameliorarea conditiiilor impuse prin armistitiul semnat la Moscova. Un motiv mai serios era faptul ca sovieticii ţinea sub administraţia lor nordul Ardealului. Kremlinul susţinea că numai unui guvern Petru Groza il vor retroceda si nu accepta cererile Budapestei. Santajul a mers. Nici nu avea cum sa nu prinda, devreme ce occidentalii nu oferă nici un fel de sprijin. Regele Mihai e silit sa îl numeasca la 6 martie 1945 pe Petru Groza prim ministru. Din acest moment, cu un Guvern prosovietic, datele situatiei se schimba. Comunistii detin puterea, chiar daca aparent ei colaboreaza cu mici grupuri politice de alta alta culoare si cu politicieni burghezi, ca Petru Groza el insusi, Gh. Tatarescu, numit vicepremier, sau Mihail Ralea. In spatele lor Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghe Gheorghiu Dej, Lucretiu Patrascanu, Emil Bodnaras, Teohari Georgescu controleaza totul. Ei sunt numai niste marionete. In spatele lor se vede umbra lui Stalin, adevaratul stapin.

*Administraţia română este restabilită în nordul Transilvaniei.Teritoriul răpit prin dictatul de la Viena în august 1940 apartine din nou Romaniei. Regele merge la Cluj pentru a participa la ceremoniile oficiale prilejuite de reintegrarea pamintului instrainat.

* Pe teatrele de lupta in Europa se dau ultimele batalii. Forţele aliate dinspre vest şi Armata roşie dinspre est au prins într-un cleşte forţele germane. Hitler se sinucide, Germania

capitulează. România participă la această victorie cu sute de mii de soldaţi, cu un uriaş efort de război. Numeric forţele armate româneşti implicate pe front sînt pe locul patru

după URSS, SUA şi Marea Britanie. Armata romînă înregistrează peste 180.000 morţi in perioada august/mai 1945. Chiar şi sovieticii au recunoscut aportul romanesc. Un singur exemplu : La 19 iulie 1945 mareşalul Tolbuhin remite regelui Mihai din partea lui Stalin, ordinul Victoria, cel mai important ordin sovietic. Numai zece persoane îl deţin. Stalin însuşi, Churchill, de Gaulle, Jukov, Eisenhower, Tito, Montgomery.Coincidenta sau nu, este si ziua cind se deschide Conferinţa de la Postdam. Doua saptamini delegatiile sovietica americana britanica discuta soarta Europei postbelice. Roosevelt fusese inlocuit de Harry Truman. Nimic noun pentru România. Jocurile erau deja facute. Singurul fapt nou este explozia nucleară americană care schimba raporturile de forţe între supraputeri, şi anunţă declanşarea războiului rece.

Abia se incheie conferinta si Harry Truman la 9 august declară că ţările din estul Europei “ Nu vor ajunge în zona de influenţă a nici unei puteri.“ Se înşela. Sau înşela el aceste popoare care urmau să fie înghiţite de Stalin ? E o intrebare.

*Incurajat de declaratiile americane, in vara 1945, la 20 august, Mihai cere demisia Guvernului. Statele Unite si Marea Britanie nu recunoscusera Guvernul, considerindu-l nereprezentativ. Regele Mihai doreste sa formeze un alt Guvern care sa aiba si recunoasterea occidentala. Somat sa se retraga, Petru Groza refuză. Constituria il oblige sa demisioneze daca Suveranul i-o cerea. Regele incepind cu 21 august refuza să mai semneze actele guvernului, sau să primească în audienţă ministrii. Este ceea ce s-a numit “greva regala”. La 23 august 1945, ceremoniile împlinirii unui an de la caderea lui Antonescu au loc fără regele Mihai, retras la Sinaia. Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Bratianu susţin atitudinea Suveranului. Populaţia excedata de abuzurile sovieticilor, este de partea sa. Cîteva luni occidentalii susţin si ei aceasta atitudine. La 8 noiembrie 1945, ziua de sfint a regelui Mihai, bucurestenii organizează o mare manifestaţie de solidaritate. Mii de persoane in piata Palatului isi manifesta simpatia pentru rege scandind “Regele si patria.” Partidul comunist reacţioneaza trimiţînd cîteva mii de bătăuşi înarmaţi să atace mulţimea. Bilantul : opt morţi, 44 de răniţi, sute de arestări. Criza era la apogeu. Opozitia anticomunista se grupase in spatele regelui, vazut ca un simbol al independentei tarii. Populatia detesta ocupantul sovietic, pentru ca se dedase la mari jafuri si violente, si adusese saracie. In plus ameninta sa impuna un regim comunist in cel mai scurt timp. De partea cealalta parte, agentii lui Stalin sub ocrotirea Armatei rosii, se pregateau, pregateau sa isi lichideze fizic si politic, adversarii.

*In decembrie la Moscova Conferinţa miniştrilor de externe ai marilor puteri discuta criza. Occidentalii cedează în faţa sovieticilor. Singurul lucru obţinut este numirea în guvern a doi miniştri fără portofoliu din partea partidelor istorice. Guvernul trebuia să organizeze alegeri. O delegatie compusa chiar din ministrii de externe, american, britanic si sovietic vine la Bucuresti in ultima zi a anului pentru a impune solutia adoptata. În aceste condiţii, la 7 ianuarie 1946 regele Mihai încetează greva. Americanii si britanicii recunosc guvernul Petru Groza. Era de fapt esecul incercarii facute de regele Mihai de a nu lasa tara pe miinile sovieticilor. Din pacate occidentalii, intelesi cu Moscova asupra sferelor de influenta aveau alte interese si nu l-au sustinut pe rege. Era o problema de timp ca regimul monarhia constitutionala sa se prabuseasca sub loviturile lui Stalin. Romania este sacrificata si parasita. Occidentalii, in retragere, in fata pretentiilor si actiunilor Moscovei, evalueaza situatia corect. La 5 martie 1946, la Fulton, Mississippi, USA, W.Churchill spune că “o cortina de fier a cazut peste intregul continent.“ Este începutul războiului rece. Se recunoaşte astfel că lumea se împărţise între sfere de influenţă şi că România se află în zona sovietică.

* La 20 martie regele Mihai primeşte din partea SUA “Legiunea de merit”, cea mai înaltă distincţie americana. Era un gest de trista si slaba consolare pentru lipsa de sprijin a Casei Albe în lupta pe care Mihai o dădea împotriva comunismului. Dar era si o recunoastere a pozitiei curajoase a regelui.

* Intre 6-17 mai 1946 are loc la Bucuresti procesul maresalului Antonescu. Lotul este adus de la Moscova în aprilie. Ion Antonescu şi trei colaboratori sînt condamnaţi la moarte. Sentinţa se executa la 1 iunie, la închisoarea Jilava. S-a vorbit mult despre refuzul regelui Mihai de a-i graţia pe condamnaţi. Ce spune regele Mihai în 1991? ”Dacă îi graţiam, Moscova şi comuniştii din Romania, susţinuţi de armata sovietică m-ar fi acuzat de nazism ; dacă nu l-aş fi graţiat, ar fi impus opinia că nu sînt patriot. Oricum ai fi procedat...ar fi fost dezavantajos ”

* In vara incepu la Paris lucrarile conferintei de pace care trebuie sa stabileasca soarta Romaniei postbelice. Conferinţa se încheie dupa citeva luni la 7 februari 1947. România este silită la plata unei mari datorii de război şi nu i se recunoaşte statutul de cobeligerantă in ciuda contributiei si sacrificiilor facute. S-a opus Moscova, dar si Londra si Wanshington.

* Dupa o campanie plina de violente, intretinute de ocupant si agentii lor locali, alegerile se desfasoara la 19 noiembrie 1946. Comuniştii, sub protecţia sovieticilor, inversează rezultatele conform dictonului lui Stalin: “Nu contează cine votează, contează cine numără voturile !”Blocul Partidelor Democrate controlat de PCR este declarat invingator cu 79,86%, desi pierdues. Fortele politice democratice, grupate in jurul taranistilor condusi de Iuliu Maniu, liderul necontestat al opozitiei, a lui Ion Mihalache, si a liberalilor condusi de Dinu Bratianu au cistigat de fapt. Regele Mihai este intr-o situatie limita. Sa valideze sau nu alegerile. Daca le valida popularitea sa ar fi avut de suferit. Daca nu le valida refuza vointa electoratului. Cine ar fi probat atunci ca rezultatul fusese grosolan falsificat? Si chiar daca ar fi facut-o cineva, occidentul era departe si nu se mai interesa de ce se intimpla in spatele cortinei de fier. La 1 decembrie regele Mihai calcindu-si pe inima, deschide noul Parlament citind mesajul tronului. Nimic nu mai putea fi salvat.
EPISODUL 20

ABDICAREA

* Cercul se stringe tot mai mult. Presiunile in direcţia lichidării institutiilor democratice cresc. Kremlinul vrea sa instaleze urgent un regim de tip sovietic. La 30 iulie 1947 Monitorul Oficial publică decretul dizolvarii PNT. PNL printr-o circulară semnata de Dinu Brătianu îşi autodizolvă organizaţiile. Procesul Maniu, după înscenarea de la Tămădau este un alt pas spre distrugerea României democratice. Cu acest pas, comunistii se află în faţa ultimei redute a României democratice. Această reduta o constituie regele Mihai, monarhia. Este o chestiune de timp ca ea să se prăbuşească sub loviturile Kremlinului. Stalin hotaraste ca e vremea sa instaleze la est de Cortina de fier, dictatura proletariatului, a teroarea rosie, lagărele de concentrare şi cenzura. In Romania în calea unui asemenea regim, exista un obstacol: monarhia.

* La sfirsitul lunii octombrie 1947, regele Mihai este invitat să participe la căsătoria fiicei regelui George al Vl-lea, Elisabeta. Primul ministru Petru Groza este acord ca suveranul sa mearga la Londra. Şefii comunişti, sperau că regele Mihai nu se va mai întoarce în ţară. Astfel chestiunea monarhiei ar fi rezolvată. Mihai era singurul rege din blocul sovietic. In Bulgaria si Iugoslavia monarhia fusese inlaturata. Spre mirarea regelui, Petru Groza îi spune : Trebuie să vă duceţi, altfel se va pretinde că sunteţi ţinut prizonier.” De fapt Moscova făcea presiuni pentru lichidarea monarhiei, iar instrumentele lor de la Bucuresti se pregăteau sa execute ordinul.

*Atmosfera din Londra, şi de la palatul Saint James contrastau puternic cu realitatea tensionata şi mohorîtă de acasă. Mihai are ocazia să îşi revadă multe rude, venite ca şi el la Londra pentru ceremonia căsătoriei Elisabetei. Acum o cunoaşte pe Anne de Parma- Bourbon. Intilnirea noastră fost cu adevărat o dragoste fulgerătoare…” îşi aminteşte azi regele Mihai. El nu ezită să o ceară în căsătorie. Logodna are loc dupa plecarea din Londra, în Elvetia la Laussane într-o ceremonie privată. Regele anunţă Guvernul intenţia sa de a se casatori prin maresalul palatului Dimitrie Negel, trimis de la Laussane la Bucureşti. Petru Groza, Gheorghiu Dej Ana Pauker se aşteptau să nu îl mai vadă pe rege la Bucuresti. Casatoria ar fi însemnat o sporire a popularităţii regelui. O complicaţie în plus pentru planul inlaturarii monarhiei. Căsătoria însemna că regele intenţioana să domneasca în continuare. Guvernul raspunde ca nu este de acord in speranta ca acest refuz il va determina pe rege să nu se întoarcă. Totusi regele se întoarce la Bucureşti, cu toate ca multi l-au sfatuit să rămînă în occident. Argumentele lor subliniau ca era primejdios sa se întoarcă în Romania, ca .risca viaţa. Războiul rece se declanşase, cortina de fier cazuse peste Europa. Regele Mihai isi aminteste ” Groza spera să nu ma mai întorc în ţară. I-ar fi fost mai simplu să spună că am dat dovadă de lipsă de înţelegere pentru momentul greu pe care îl traversează ţara şi aşa mai departe. Întoarcerea noastră a însemnat pentru ei o lovitură, pentru că le-am făcut mai grea misiunea ce li se încredinţase de la Kremlin.”

*Regele este primit rece de membrii guvernului în gara Mogoşoaia, în contrast cu veselia de la plecarea regelui la Londra. În lipsa regelui pregatirile pentru înlăturarea sa erau gata.Pentru asta Tito, care nu se certase cu Stalin a venit în România unde este primit triumfal. Tito sfătuieşte comuniştii români şi îi asigura de sprijin. Tito proclamase deja republica la el acasa si se instalase el însuşi dictator. Emisarii Moscovei supravegheaza intreaga operatiune de inlaturare a regelui.

* Regele Mihai si mama sa, Elena, se duc la Sinaia pentru sărbătorile de iarnă. Crăciunul îl fac în doi, mama şi fiu. Atmosfera este incordată, cei doi au semnale că se pregăteşte ceva. Dar nu ştiu ce. Semne ameninţătoare însă sînt pretutindeni. Nu îşi imaginau că este ultimul lor Crăciun în România.

*Luni, 29 decembrie, seara, mareşalul palatului, Dimitrie Negel, dă telefon la Sinaia, la Foişor unde se afla regele. Il anunţă că este invitat să vină urgent la Bucureşti pentru “ discuta cu primul ministru o problema de familie.” Mihai bănuieşte că este ceva în legătura cu anunţata sa căsătorie. Intîlnirea are loc a doua zi dimineata, marţi, în palatul Elisabeta. Ceea ce încă nu ştie regele, este că batalionul de garda a fost înlăturat, iar împrejurul palatului se află trupe devotate Kremlinului şi PCR, unităţi ale Mnisterului afacerilor interne şi ale diviziei “Tudor Vladimirescu“ formată în URSS în 1943. Legăturile telefonice au fost tăiate. Regele e prizonier şi nu ştie că i se va cere abdicarea. Comuniştii pregătiseră minuţios o sa dea lovitură de stat, ca sa schimbe forma de guvernămînt. Nu prin referendum, cum cerea Constituţia din 1923, ci prin forţă. Ei ignoră voinţa poporului român. Dar ordinele Moscovei sint precise : pînă la 1 ianuarie 1948 regele trebuie alungat. Măsuri militare sunt luate în toată ţara de noul ministrul al apărării numit la 23 decembrie, Emil Bodnaraş.

*Petru Groza vine la întîlnire însoţit de Gheorghe Gheorghiu Dej, şeful PCR, care nu fusese anunţat. Regele e însoţit de mama sa, Elena. Petru Groza are un pistol la el. Se teme să nu fie arestat, ca şi Ion Antonescu. Stie ca regele e curajos.

*Conversatia are loc în salonul apartamentului ocupat de rege. Groza începe debitînd obişnuitele lui glume vulgare. Apoi intră în subiect: “Am venit sa vorbim despre o problemă de familie. Am dori deci să discutăm despre un divorţ prin înţelegere. Regele Mihai replică : ”Despre ce fel de divorţ e vorba ?“ Petru Groza spune că ţara a hotărît să îşi schimbe politica, şi monarhia este un obstacol în calea progresului ţării. Cînd termină de vorbit, scoate o hîrtie din buzunar pe care e scrisă declaraţia de abdicare pregătită dinainte. Regele Mihai o citeşte şi spune că numai o consultare a poporului poate să schimbe forma de guvernămînt. Petru Groza spune : “ Nu este timp pentru a organiza un referendum.“ El ştie perfect că un referendum ar da o majoritate covîrşitoare în favoarea monarhiei. Regina Elena intervine pentru a spune că datoria regelui Mihai este de a sta în mijlocul poporului său. Replică lui Petru Groza : “ Datoria este să plecaţi.” Si spune in continuare ” Ţara a fost învăţată să vă iubească. De acum o s-o învăţăm să ne iubească pe noi.”

*Mihai se retrage într-o încăpere alăturată pentru a citi mai atent documentul. Retras aici, Mihai vorbeşte cu mareşalul palatului Negel şi secretarul lui particular Mircea Ioaniţiu. Află că firele telefonice au fost tăiate, ca palatul este înconjurat de trupe fidele comuniştilor si garda palatului a fost înlăturată. In apropiere coloane de blindate sunt gata să intervină.

* Mihai revine în salon pentru a cere explicatii în legătura cu aceste pregătiri militare. Petru Groza răspunde că e mai bine sa semneze abdicarea, altfel cei 1000 de studenţi arestaţi vor fi executati. In faţa acestei ameninţări, regele semnează.”Viaţa lor fusese pusă în mîinile mele, nu puteam să-mi iau o asemenea răspundere faţă de ţară…Ştiam că pentru a se menţine la putere, atît el cît şi ceilalţi colaboratori ai Moscovei nu se vor da înapoi de la nimic, nici chiar de la omorîrea acelor tineri, vinovaţi de-a fi înţeles că susţinerea Coroanei este singura cale de evitare a pericolului roşu. Nu era ieşire. Am uitat pînă şi de faptul ca sînt înconjurat.”

* Toată audienţa a durat cam 100 de minute. Regele a semnat actul de abdicare.

“ Prin Graţia lui Dumnezeu şi voinţă naţională

Rege al României

La toti de faţă şi viitori sănătate !

In viata statului roman s-au produs în ultimii ani adînci prefaceri politice, economice şi sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieţii de stat.

Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condiţiunilor stabilite de pactul fundamental- Constitutia ţării – ele cerînd o grabnică şi fundamentală schimbare.

In faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai ţării, conştient

de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor

condiţiuni ale vieţii ale vieţii noastre de stat, ea repreyentînd o piedică serioasă în calea dezvoltării Romaniei.

In consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului ce fac în interesul poporului român

ABDIC

Pentru mine şi pentru urmaşii mei la tron, renunţînd pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al Romaniei.

Las poporului roman libertatea de a-şi alege libertatea de a-şi alege noua formă de stat.

Mihai R.

Dat la Bucuresti

Astazi 30 decembrie 1947”

*Drama s-a jucat. Groza îl intreabă pe Mihai, daca rămîne în ţară sau pleacă. E o ipocrizie, o amabilitate protocolară ? Nu se ştie. Cert este că dacă ar rămîne, mai devreme sau mai tîrziu ar deveni victima represiunii. Ori ar deveni o marionetă a Kremlinului. Un prizonier, un om de paie. “După ce au ieşit din odaie, mama s-a uitat la mine şi am văzut că-i dau lacrimile. În faţa străinilor ştia atît de bine să-si ascundă sentimentele. “ îşi aminteşte Mihai.

*Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu Dej participă la prinz la o sedinţă de Guvern unde anunţă ştirea. Se citeşte actul de abdicare, se formulează declaraţia guvernului. Se creează Prezidiul Republicii Populare Romăne, noul nume al statului. Se convoacă Parlamentul.

* Mihai şi Elena pleacă spre Sinaia. Elena nu va mai vedea palatul, Elisabeta oraşul. Se va stinge in 1982, la Florenţa fără să revină în ţară vreodată. Mihai va reveni tîrziu în 1992, cînd va fi primit triumfal de bucuresteni. Regele este izolat, pazit sa nu ia legatura cu nimeni. Abdidcarea era cel mai bine păzit secret al României. Ajung la Sinaia cînd se întunerica.

*Seara e întruneşte, convocata de urgenta, Marea Adunare Naţională sub preşedintia lui Mihail Sadoveanu. În unanimitate, 295 voturi, este proclamată republica. Este ales prezidiul republicii populare romane. Preşedinte este ales CI Parhon. Radioul, presa scrisă, redau evenimentul ca pe o mare sărbătoare, o eliberare. În fapt, ce urma era cea mai neagra perioadă din istoria Romaniei. O dictatură care va înregistra sute de mii de încarceraţi şi morţi. Coşmarul va dura pina in 1989, 42 de ani.

*La Sinaia deja erau instalaţi oamenii regimului. Scotoceau peste tot, puneau sigilii la uşi, blocau intrări, făceau inventare. Regele şi mama lui îşi fac bagajele in castelul Foişor. La plecare celor doi şi micului grup care îi va însoţi nu li s-a permis să ia nici un obiect, cu exceptia lucrurilor de folosinţă personală.

* Înainte de a pleca, bagajele au fost scotocite.La plecare regele nu are voie să vadă pe nimeni, şi să nici sa discute cu cineva. Mulţi vor să îşi ia adio de la el. Toţi sunt fost îndepartati din zona castelului Peleş. Drumul pînă la gară este pazit, lumea a fost inlaturata de pe strazi. Regele este flancat de trei maşini ale serviciului de siguranţă. E seara, 3 ianurie 1948. Gara e păzită de armată, peronul e gol. Două şiruri de ofiţeri păzesc micul convoi regal. Ciudat, ei stau toţi cu spatele, aliniaţi pe două rînduri. Nu au voie să se întoarcă pentru a-l privi pe rege.”Totuşi în momentul în care ne-am urcat în vagon, unul dintre ei a întors capul spre mine. I-am văzut chipul, timp de cîteva secunde. Plîngea ca un copil…Uşile s-au închis, trenul s-a pus in mişcare, iar Sinaia a rămas în urma noastră.” îşi aminteşte regele Mihai după aproape cincizeci de ani.

*Pe drum regele Mihai gîndeste că poate trenul va fi îndreptat spre Siberia sau va fi atacat. Călătoria pe teritoriul Romaniei are loc noaptea. Trenul opreste in nici o statie. Traversează Ungaria, Austria prin zona sovietica. Apoi ajunge în zona americană în Austria de vest. De aici în Elveţia. Staţia terminus a tristei călătorii este Lausanne. Regele si mama sa sunt aşteptaţi de un mic grup de prieteni şi rude.

* O pagină din istoria Romaniei era intoarsa “ Am fost întrebat de multe ori care au fost sentimentul meu la plecarea din România. N-am găsit un alt fel de a spune adevărul despre starea mea de atunci decît că am plecat cu moartea în suflet.”

EPISODUL 22

5. UN EXIL FARA SPERANTA

* Primele zile ale exilului sunt si cele mai amare. Mihai constata ca nici un Guvern nu doreste sa ia contact cu el. Nimeni nu se grăbeşte să afle ce se intimplă în Romania. Romania facea parte din zona de influenta sovietica, si nimeni nu era dispus să irite Kremlinul.

*1948. Regele Mihai se căsătoreste cu Anne de Bourbon Parma. Căsătoria are loc la Atena la invitaţia regelui Paul al Greciei, cu care regele Mihai se înrudea prin mama lui. Şi căsătoria lui Carol al ll-lea cu Elena avusese loc tot aici. Mihai este primit cu onoruri de sef de stat, i se ofera găzduire în palatul regal Tatoi, din Atena. Este tratat cu respect. Casatoria se desfasoara cu fast. Luna de miere, cei doi o fac in Grecia. Margareta, se naste în 1949, la Laussane. Este primul copil din cei cinci ale cuplului regal, toate fete. Irina, Maria, Sofia, Elena.

*Dupa citeva saptamini de stat in Elvetia, în care Mihai se abtine sa faca declaratii politice, se indreapta spre Londra, unde avea rude si era binecunoscut. Aici face declaraţii despre conditiile în care a fost silit să abdice, şi considere abdicarea nulă din pentru că a fost obţinută prin forta si nu prin învoire. Arată în ce situaţie se află Romania, şi cere ajutorul occidentului. Riposta autorităţilor de la Bucureti este să îi retragă cetăţenia romana atit lui cît şi tuturor membrilor familiei regale, în mai 1948.

*Regele nu inceteaza sa arate adevărul despre ţara sa. La New York, la Washington, intors

scurtă convorbire cu Harry Truman. La Paris…Din pacate Occidentul rămîne indiferent la

mesajele regelui Mihai. Occidentul nu era inca pregatit să înfrunte Kremlinul. Se pregatea pentru un război de poziţii, care va dura decenii, pîna cind Europa de dincolo de cortina de fier se ve elibera.

*La 22 1948 Consiliul de Ministri decide cu formula bizara “ retragerea nationalitatii romane (în loc de cetăţenie) următoarelor persoane

Mihai de Hohenzollern fost rege al Romanei

Elena, mama fostului rege ale Romaniei

Elisabeta de Hohezollern

Ileana de Habsburg si

Nicolae de Hohenzollern “

* Mihai, spre deosebire de Carol al doilea, tatăl sau, in 1940 a plecat în exil, fără averi. Sumele de care dispunea era foarte mici pentru condiţia de monarh al României. El nu poate intreţine o curte, aşa cum făcea Carol pentru ca nu avea resurse. Rînd pe rînd cei care îl însoţeau îşi găsesc alte surse de existenţă.”In fond, noi trebuia să păstrăm un minimum de aparenţe cînd, de fapt, nu mai aveam mijloace de a o face. Fără bani, puteam cu greu întreţine o întreagă casă militară. A trebuit să mă despart de colaboratorii mei.” îşi aminteşte regele Mihai.

* Relaţiile cu tatăl său rămîn reci. Cei doi nu s-au revăzut nici după ce Mihai a ajuns în occident. “Nici măcar nu am căutat să îl revăd. El continua să îşi împartă cu Magda Lupescu viaţa în Portugalia, şi numai gîndul de a o întîlni din nou mă indispunea. “Ca întotdeauna legătura lui Carol cu această femeie despărţea membrii familiei regale. O vreme Carol mai da telefon să discute cu fiul său. Dar răceala acestuia nu îl încurajează prea mult. Mihai a refuzat orice invitaţie pentru a-l întîlni. Acelaşi răspuns şi scrisorilor pe care le primeşte de la tatăl său.” Imi era foarte greu să răspund acestor invitaţii întrucit românii nu ar fi acceptat ca eu să mă duc să îl îmbrăţisez pe cel pe care ei îl considerau responsabil, în parte, de nenorocirile lor. “

*Cum resursele financiare se epuizează. Mihai se mută împreună cu soţia sa într-un sat de lîngă Londra. Aici la o mică fermă, creşte flori şi legume, apoi găini pentru ouă. În 1954 se mută în Elveţia unde lucrează pentru o mică firmă care repară avioane particulare. Treaba regelui Mihai era să le facă probe după ce au fost reparate. În 1957 firma are dificultăţi, şi este nevoit să plece. Împreună cu doi prieteni un an mai tîrziu, în 1958, infiinţează, o companie de electronice. In 1966 compania dă faliment. Pentru a-şi cîstiga existenţa regele Mihai îşi schimbă iar meseria. Devine agent de bursă. Activitatate cu care nu se acomodează deloc. Existenţa în exil s-a petrecut în aceste munci pe care cineva de extracţie regală ar putea să le considere umile. Modestia, scepticismul lui, experienţa sa amară de viaţă, l-au ajutat să treacă peste toate.

*Viaţa sa petrecece departe de mondenităţi, de marile serbări mediatice. “Am refuzat

întotdeauna să profit de atracţia pe care o exercita condiţia mea regală. Consideram că nu aveam dreptul să duc o viaţă mondenă, să particip la marile baluri sau la dineuri de gală, în timp ce poporul meu era în pragul agoniei. Era o chestiune de decenţă. Consideram că familia mea trebuia, într-un fel să poarte doliu după Romania.”

* Surse

Carol 1, Memorii, pp.

Sabina Cantacuzino, Din viaţa familiei Brătianu, pp.21-24

Titu Maiorescu Istoria politică a Romaniei sub domnia lui Carol 1 Humanitas 1994

Ion Bratianu, vol.1 " Din scrierile si cuvintarile lui Ion.C. Bratianu. ", pp. 579-91

----------------------

* Locuri de filmare : Bucureşti, Dusseldorf, Baziaş/Tr. Severin, Goleşti

imagini din Berlin, Paris, Viena, (gara) Belgrad, Dunarea (vase din epoca) la 1866.

* iconografie Bucureşti, Craiova, Piteşti, la 1866

* Colectia Academiei Romane, Arhivele Naţionale,

* Personaje (iconografie), Alexandru Ioan Cuza, Ion C. Brătianu, Filip de Flandra, Carol Anton tatăl lui Carol 1, Cancelarul Prusiei, Bismark, Imparatul Francez Napoleon al treilea,

Familia Golescu, Ion Ghica la 1866,

* imagini de epoca (clădiri, poştalioane, surugii, vase pe Dunăre, personaje, saloane pariziene din lumea Imperiului)

Peste doua luni izbucneşte razboiul.( vizita a Cta a ţarului - exista film la Arhiva naţională de filme. Vezi C-ti

n Bacalbaşa,

vol.4 pp.170-3, regina Memorii, vol.2 pp..., IGh. Duca vol.1 pp.29-34.) 3. EXIL AMAR
* Carol nu era prima data in exil. In 1925 el părăsise de bună voie mostenirea tronului şi ţara. A trăit 5 ani în occident. Acum el se afla într-un exil forţat. In septembrie 1940, el fusese silit să parăseasca tronul şi tara. Cu trenul, dupa peripetii, a trecut în Iugoslavia, de aici în Italia, pentru a se opri în Spania. La 14 septembrie, o saptămînî după ce părăsise România ajunge la Barcelona.

*Carol crede că exilul său este temporar. Că mai devreme sau mai tîrziu îţi va recîştiga tronul. E convins de victoria Angliei. Exregele Romaniei este un adversar al fortelor Axei.Îşi leagă destinul de tabăra aliaţilor.Deocamdată trebuie să se obişnuiască cu gîndul, să reflecteze la ce i s-a întîmplat. Jurnalul său trădează aceste framintari .Se consideră trădat de apropiaţii săi. Acuză mai ales trădarea sa de către Ion Antonescu. Dacă Antonescu nu ar fi insistat să abdice ar fi reuşit să îşi salveze tronul. In ciuda cunoaşterii realităţii româneşti şi europene se agata de acest gind. Urmăreşte atent ce se întîmplă pe teatrele de operaţii. Încearcă să refacă diferite contacte politice, dar este atent supravegheat. Franco i-a cerut să nu facă politica cît se află pe teritoriul Spaniei. Carol nu se simte în siguranţă. Primeşte scrisori de ameninţare din partea legionarilor. Ei i-au promis moartea încă din ţară.

*Hotărăşte să plece în Portugalia.Trecerea în Portugalia este tot aîit de aventuroasa ca şi părăsirea României. Autorităţile spaniole nu sunt de acord cu părăsirea ţării. Atunci Carol, Elena Lupescu trec în Portugalia clandestin, în portbagajul unei maşini, după pregătiri minuţioase. Aventura se petrece în noaptea de 4-5 martie 1941.

* Nu va rămîne mult nici aici. Este preocupat de gîndul că va fi asasinat. Este prea aproape de ţară, de legionari, de serviciile speciale ale Axei. Trece Atlanticul, cu frica de a nu fi lovit de submarinele germane. Debarca in Mexic. Rămîne mai mult, din 1941 pînă în 1944. Se instaleaza într-un cartier rezidential al capitale mexicane, Coyoacan, unde trăise pînă, ce fusese asasinat un alt exilat, bolşevicul rus, Lev Trotski.

* Carol tot nu s-a resemnat. Doreşte să formeze un comitet national românesc în exil, care să pregăteasca pacea, să coordoneze eforturile proAntantă ale romanilor din exil.

Trimite scrisori nenumarate oficialitatilor americane, britanice, franceze în care prezintă diferite iniţiative. Nu este luat în seama. Dar Carol nu s-a resemnat să fie o persoană particulară. Cere să i sa permita intrarea în USA, ceea ce oficialitatile americane refuză. Spre marea mîhnire a lui Carol.

*Ce face cînd nu trimite scrisori liderilor marilor puteri ? Scrie zilnic în jurnalul său intim. Asistă la curse de automobile. Pune în ordine colecţia de timbre,citeşte mult, se plimbă, frecveteaza cinematografele. Duce o viaţă tihnită. Averea pe care a acumultat-o îi permite un trai confortabil. Elenei Lupescu îi place luxul, să cumpere haine, blănuri, bijuterii, să locuiasca în hotelurile cele mai pretenţioase. Protocolul de la curtea din Bucuresti a rămas în mare acelaşi. Carol ţine o curte, cu servitori, dirijată de fidelul Ernest Urdăreanu.

*In 1944 Carol părăseşte Mexicul din cauza stării de sănătate a Elenei Lupescu. Se opreşte în Brazilia. Aici Carol scrie o carte “ In zodia Satanei”, în care analizeaza politica europeană în perioada interbelica.

*Războiul se apropie de sfirsit. Carol speră să revină în ţara, să îşi ocupe tronul. Puterile occidentale îl ignoră. In 1944 el este totuşi contactat de sovietici cu care începe negocieri. Apoi, pe măsură ce trupele sovietice se apropie de Prut, Stalin renunţă la aceste negocieri.

*Carol revine în Europa, mai aproape de ţară. Se stabileşse în Portugalia la Estoril, oraşul regilor lusitani. Continuă să scrie scrisori liderilor politici, să îi felicite de diferite zile naţioanle şi de naştere. La fel de ignorat ca întotdeauan de cînd părăsise tronul. La 5 iulie 1947 se căsătoreşte cu Elena Lupescu. In ciuda zvonurilor, a bîrfelor, legătura lor a rezistat. Elena Lupescu şi-a confirmat influenţa pe care o are asupra lui Carol. Se cunoscuseră în 1923 Legatura lor dura de mai bine de 25 de ani.

*Pentru ea, Carol parasise in 1925, tronul care îl aştepta, o adusese în ţară în 1930, riscînd să piardă tronul. A rezistat tuturor insistenţelor care îi cereau să rupa legatura cu ea, facute de liderii politici romani. Carol a sacrificat totul. Odată cu căsătoria pronunţată, Elena Lupescu îşi ia titlul de prinţesa Elena. După 25 de ani, influenta ei asupra lui Carol nu scazuse. Dimpotrivă. În august 1949 cei doi se căsătoresc şi religios. Poate un dar frumos, pentru Elena Lupescu care împlineşte în acel an 50 de ani.

* Carol mai are de trait 4 ani O sora a lui Carol întii fusese măritată cu regele Portugaliei. La înmormîntarea sa, Mihai nu a venit motivînd starea de sănătate a soţiei sale care aştepta un copil. Nici alte rude nu au venit. Nu au dorit să participe alături de Elena Lupescu la funeralii. Destule disensiuni îi ţinuseră departe. Căsătoria dintre Carol şi Elena Lupescu, nu avusese darul să îi împace. Apoi era situaţia moştenirii. Se bănuia a fi fabuloasă. Acum revenea Elenei Lupescu, ca sotie. Mai multe procese pentru această moştenire va măcina multă vreme familia. Niciodata Elena Lupescu nu a fost acceptată în familie. La funeralii, singur fratele său Nicolae a fost prezent dintre rudele de gradul întîi.

* Elena Lupescu a supravieţuit lui Carol, 24 de ani. S-a stins la Estoril în casa lor, Mar El Sol, la 27 iunie 1977.

CATRE

CENTRUL NATIONAL AL CINEMATOGRAFIEI